Regula lui 5%

De la ANATOL BASARAB

In numerologie-cinci e asociat cu cunoasterea senzuala a celor cinci simturi, cat si cu notiunea de protectie. E si un numar care reprezinta serviciul in folosul celorlalti. Este foarte analitic si are abilitatea de a gandi critic, dar poate cugeta excesiv asupra unei idei, pana cand semnificatia ei nu mai e relevanta. Acest numar guverneaza capacitatea noastra de a gandi clar si posibilitatile noastre intelectuale. Cinci reprezinta deschiderea catre experiente si idei noi. In cautarea libertatii, e adesea un aventurier. Cinci e caracterizat de impingerea limitelor vietii. E un numar complex care se refera la starea noastra de sanatate fizica si mentala. Cifra 5 ne atrage atentia si ne transmite o vibratie de primitivism si originalitate. Atunci cand numarul 5 iti apare in viata pregateste-te pentru actiune. Fie ca este vorba despre o explorare, miscare sau chiar calatorie intr-un plan fie spiritual fie primitiv si animalic. Cinciul poate aduce aventura si miscare dar si instabilitatea, imprevizibilitatea sau schimbarile radicale.
Exista o astfel de notiune in psihologie, cat si in numerologie, precum cea de autosincronizare. Esenta acestei notiuni consta in aceea ca daca intr-un oarecare grup, societate, multime, 5% dintre membrii infaptuiesc in acelas timp o anumita actiune, atunci majoritatea incep sa repete acea actiune, se supun actiunii minoritatilor, adica celor 5%. Aceasta teorie si practica, face parte din teoria generala a conducerii.
Daca intr-o herghelie pasnica de cai vom face in asa fel incat sa speriem 5% dintre cai, sa ii facem sa fuga, atunci tot restul hergheliei o va rupe din loc, ca si cum inteleg si stiu cauza sperieturii.
Daca 5% dintre licurici deodata, in mod sincron, vor incepe sa straluceasca, atunci, in mod sigur, imediat poienita se va umple de luminite.
Aceasta capacitate de sincronizare se manifesta si la oameni, cat de straniu nu ar parea acest lucru. Nu cu mult timp in urma, oamenii de stiinta, au facut un astfel de experiment.
Intr-un spital, au fost invitati un numar destul de mare de oameni, carora li s-a dat sarcina sa se miste cum le vine lor prin minte intr-o sala incapatoare. Doar unora dinte ei, li s-a dat o sarcina exacta in ce directie, cum anume si cand sa se miste. In acest mod experimental, a fost demonstrat ca doar 5% dintre oamenii care deplasau intr-un mod determinat, cu un anumit scop, au putut sa le impuna tuturor celorlalti sa se miste in aceeasi directie.
Pentru autosincronizare este necesar, ca un numar oarecare de subiecti sa detina un oarecare numar identic de stari informational algoritmice, comportamente prestabilite, stari, gesturi, si sa se afle in conditia ce le permite acestora sa faca schimburi informationale intre ei, macar de tip circular, chiar daca fara adresa exacta. Cu alte cuvinte, acesti 5% dintre indivizi, trebuie sa aiba aceleasi informatii, scopuri, tinte, sa se identifice intre ei, sa se vada, chiar daca se vad unul pe celalalt separat, fara a vedea intregul grup deodata.
In felul acesta, schimbul informational cat si molipsirea turmei, va fi mult mai crescuta.
Apropo. Oricine poate repeta un astfel de experiment si inevitabil va ajunge la acelas rezultat. Este suficient sa vii la concert in compania unor prieteni si sa incepeti sa aplaudati in mod sincron in acele momente in care voi doriti asta, si veti observa ca intreaga sala se va sincroniza cu voi si va repeta ritmul impus de voi.
Cand eram student la Moscova, cunosteam foarte bine aceasta lege astfel incat adunam in jurul meu 20, 30 de colegi si mergeam in mod special la o terasa. Acolo, ca si cum nu ne-am fi cunoscut unii pe altii, ne asezam cate doi sau cate patru la mese diferite. In acelas timp pe terasa se mai aflau 100 -150 de alti oameni. Intelegerea noastra era, ca atunci cand eu voi da un semnal, adica la un moment dat ma voi ridica si voi incepe sa fug intr-o anumita directie, exact acelas lucru trebuia sa il repete si colegii mei, ridicandu-se si ei mimand panica si alergand in aceeasi directie ca mine. La momentul dinainte stabilit, ma ridicam si incepeam sa alerg strigand, ei facand exact acelas lucru in mod instantaneu. Surprinzator era faptul ca toti ceilalti oameni aflati pe acea terasa se ridicau si alergau in aceeasi directie cu noi ingroziti si nestiind de ce. Dupa 20-40 de metrii de alergat, in mod special ii lasam pe ceilalti sa ne ajunga din urma si chiar sa ne intreaca. Grupul nostru de prieteni, treptat ne lipeam de pereti si ne opream din fuga pe cand ceilalti continuau sa alerge inca cateva sute de metrii fara sa inteleaga cauza actiunii lor.
Unele concluzii practice pe care le putem trage din acest lucru :
- nu merita sa creezi colective sau grupuri mai mari de 20 de persoane
- 20 de persoane reprezinta 100% iar 5% este egal cu 1
Aceasta unitate este reprezentata de lider. Cresterea numarului de oameni dintr-un grup dincolo de 20, atrage dupa sine pierderea controlului grupului. In auditorii in care exista 30-40 de persoane, profesorului ii va fi foarte greu sa controleze auditoriul, sa impuna un ton si un ritm al lectiei si sa tina vie, permanent, atentia grupului. Aceasta lege poate fi aplicata si in multe alte situatii, incercati dar nu merita sa aveti 100% incredere in aceasta, deoarece pot apare cateva variabile de care nu vom vorbi aici. Pana una alta trebuie sa stiti ca nimic nu este absolut. Daca pe o cladire cu 10 etaje se afla 100 de oameni iar 5 dintre acestia vor sari de pe bloc, este posibil ca inca 5 oameni sa sara dupa primii, nu pentru ca viata le este insuportabila ci asa de dragul companiei. Nu va asteptati ca toti 100 de oameni sa sara dupa primii 5, manati de instinctul de turma. Aceasta este o situatie. La o intersectie semaforizata, 20 de oameni asteapta culoarea verde. Deodata unul trece indraznet pe culoarea rosie, asigurandu-se ca nu trece nici o masina. Imediat cum acesta incepe sa treaca strada, ceilalti 19 fac acelas lucru. Aceasta este alta situatie si inca o data ne arata ca din punct de vedere numerologic cat si psihologic, un om poate, practic sa stapaneasca si sa ghideze cu usurinta un grup de 20 de oameni. Pe seama acestui 5%, eu personal, am creat o multime de situatii extrem de distractive, uneori aproape incredibile.
Declansarea unor astfel de procese este posibila numai atunci cand oamenii se afla in starea de neconstientizare a faptelor si actiunilor lor, scopuri si cauze. Cand nivelul de disciplina in cadrul grupului, de constientizare si control este foarte scazut. Cand se intrunesc aceste situatii, aici deja vorbim despre conducerea nestructurata. Atunci cand nu trebuie sa ii vorbesti fiecaruia ce trebuie sa faca si cum : este suficient sa detii 5% dintre indivizi, care vor fi capabili sa declanseze un proces de autosincronizare.
Foarte multi oameni, grupuri de interese, firme, companii mari, corporatii, multinationale, se folosesc de acest fenomen in scopuri egoiste, creind zvonuri, de exemplu ca intr-o saptamana va dispare un oarecare produs si 5% dintre cei “speriati” vor alerga sa cumpere produsul iar acest lucru va fi suficient ca sa declanseze fenomenul de autosincronizare si tot restul turmei, dupa un oarecare timp, va goli toate vitrinele din magazine.
5% provocatori este suficient ca o demonstratie pasnica sa se transforme intr-o bataie in masa, sau chiar un carnagiu.
Ce pacat ca intreaga viata a oamenilor este dirijata de dominante ! In cazul nostru, 5% este deja o dominanta. Astfel, se poate spune cu usurinta ca “revolutia” in Romania a fost facuta de 5% dintre participanti, care nu obligatoriu erau romani. Romanii nici astazi nu stiu ce s-a intamplat. Pentru a afla ce s-a intamplat in 1989 trebuie sa ii gasim si sa ii intrebam pe cei 5%. Restul erau masa autosincronizata si inconstienta, euforica, exaltata, ghidata si orientata de 5% de “revolutionari”. Un grup de oameni pregatiti, constienti de un scop si metoda de atingere a acestuia, specialisti bine instruiti, pot foarte usor sa duca de nas un oras intreg. Cateva zeci de astfel de grupuri, pot cu usurinta ingenunchea o tara intreaga. De aici putem spune ca puterea poporului este usor inlocuita cu notiunea de democratie pentru cei 5% activi dintr-o tara si tot ce se intampla in interiorul tarii se infaptuieste pentru interesele celor 5%. Ceilalti 95% reprezinta o masa de manevre si masina de vot atata timp cat ceilalti 95% nu doresc sa se trezeasca si sa devina activi.
Poate nu intamplator undeva in Biblie se vorbeste de cei 144.000 de alesi, capabili sa primeasca Duhul Sfant sau probabil acestia sunt cei 5%. Tot din acest motiv, des intalnim atentionarea : “Sa nu se adune mai multi decat 3”. Cand sunt doi oameni, acestia nu pot lua o hotarare pur psihologic. 3 oameni insa, pot lua o hotarare. “Unde doi sau trei se vor aduna in numele Meu, acolo si eu voi fi printre ei” (Matei 18:20). Poate ca un grup destul de mare de oameni, purtati 40 de ani prin pustiu, antrenati, instruiti in ale razboiului psihologic, economico-financiar, apoi raspanditi pe intreaga suprafata a globului, pot reprezenta cei 5% orientati catre un scop precis, avand tehnici si mentalitati comune, au putut declansa mecanismul autosincronizarii instinctului de turma.Eu personal cred ca asa a si fost si am si dovezi in aceasta directie.
Asa se explica si fenomenul manelizarii Romaniei. Cu ochii mei am vazut oameni aparent integrii la minte si la suflet cand am facut o calatorie Bucuresti-Brasov cu microbusul in care pe toata durata traseului se difuzau manele, fara ca cineva sa comenteze, ci dimpotriva dand vadit semne de apreciere. Ce poate face unul impotriva la 20 de manelisti? Inca un drum, cu acelas microbus Brasov-Bucuresti si numarul manelistilor a crescut cu unul.
Intr-un grup format dintr-un numar mai mare de 100 de indivizi, brusc, printr-un salt, se declanseaza procesul de invatare a fiecarui membru din grup. In astfel de situatii este posibil sa il inveti chiar si pe cel ce nu se lasa invatat. Anume din acest motiv, in facultatile universitatilor, lectiile sunt predate intregului flux 100-150 de studenti. Munca individuala cu fiecare membru al grupului, sau cu grupurile mici, scade brusc coeficientul de actiune utila in procesul de invatare. Deseori am observat un astfel de fenomen chiar in zona gurii de metrou din Piata Victoriei. La trecerea de pietoni asteapta la trecerea de pietoni nu numai oamenii ci si cainii vagabonzi. Daca patrupedul incearca sa treaca strada ignorand culoarea semaforului (ceea ce se intampla foarte rar) inseamna ca acest caine nu este “bucurestean”. Acei caini care au crescut in oras, stiu sa foloseasca chiar si trecerile subterane pentru pietoni cat si metroul. Apropo, nu o singura data am vazut cum oameni batrani riscandu-si viata, incercau sa treaca strada prin locuri nepermise in acea perioada de timp cand traficul este foarte intens in timp ce un patruped obisnuit a trecut strada mult mai repede, folosindu-se de trecerea subterana fara a-si risca viata si integritatea corporala. Iata ca exista si astfel de observatii. Odata am fost obligat sa pun brusc frana inaintea trecerii de pietoni. Cu o secunda inainte se facuse verde pentru pietoni si un patruped “bucurestean” a inceput sa traverseze impreuna cu oamenii. Dar pentru ca s-a speriat de sunetul cauciucurilor rotilor blocate, s-a oprit si m-a “certat” continu pana s-a facut verde pentru automobile. Statea pe trecerea de pietoni, ma certa si ma privea acuzator. Atunci, cu adevarat mi-a fost rusine pentru frana brusca, mai ales cand un pieton l-a laudat “Asa! Cearta-l!”. Atunci am inteles ca patrupedele pot fi mai civilizate decat oamenii. Cel putin in materia de traversatul strazilor in oras.
Am observat ca aceasta lege a lui 5% se aplica nu numai in directia oamenilor si actiunilor lor cat si in directia blocurilor cat si cartierelor intregi. Daca intr-un bloc, cineva a spart un geam de pe casa scarilor si nimeni nu pune acel geam la loc, foarte curand se va mai sparge un geam. Cand numarul geamurilor sparte va ajunge sa fie egal cu 5% din totalul geamurilor blocului,, foarte curand, nu va mai ramane nici un geam intreg, apoi vor incepe furturile, oamenii vor scoate ramele geamurilor pentru a le vinde. Cu alte cuvinte, anumite elemente ale dezordinii si nerespectarea oamenilor a normelor general acceptate de comportament, ii vor provoca pe cei din mediul inconjurator sa uite despre reguli si norme. In urma aparitiei reactiei in lant, un bloc sau un cartier intreg decent la inceput, poate foarte rapid sa se trasforme intr-un gheto unde oamenilor le va fi frica sa iasa pe strada.
Din punctul meu de vedere aceasta teorie functioneaza si in societatile virtuale de tip facebook, tweeter si altele, in care cei mai multi dintre noi isi petrec foarte mult timp. Este suficient ca 5% dintre nepriceputi si habarnisti sa critice acest articol, ca imediat dupa aceasta, chiar si cei mai constienti si priceputi, sa aiba tendinta de a face acelas lucru. Acest fenomen este identic cu cel ce se produce in galeria unei echipe de fotbal, in timpul unui meci.
Astazi, in cadrul comunitatii europene, este suficient sa apara 5% din populatia ei, care sa fie eurosceptica si uniunea va incepe sa scartaie. Din cate stiu eu, numarul euroscepticilor din interiorul comunitatii europene este mult mai mare, ceea ce in mod aproape inevitabil va conduce intr-un anumit timp la destramarea acesteia in cateva fragmente.
Este suficient ca 5% dintre europarlamentari sa fie corupti si sa urmareasca interese precise, prin metode si practici bine stabilite, ca intreg Parlamentul European sa devina o masa de manevra molipsita de instinctul de turma, masinarie de vot pentru cei 5% instruiti.
Poate cineva cu fermitate si argument sa sustina ca acest lucru nu s-a intamplat deja?
Astazi, in parlamentul Romaniei, este suficient sa apara 5% dintre deputati si senatori cu o viziune puternica si stabila legata de viitorul si prosperitatea acestei tari, ca toti ceilalti, in mod inexplicabil pentru ei, sa devina o masa de manevre si masinarie de vot orientata catre viitorul posibil si planificat al acestei inca minunate tari. Unde sunt cei 5% devotati neamului si intereselor nationale reale?
Anatol Basarab

Cea mai importantă schimbare de mentalitate a secolului al XXI-lea

Marius Comper

  Tranziţia de la „proprietate” la „acces” promite să transforme omenirea

Istoria omenirii este marcată de numeroase schimbări de perspectivă ce au avut loc la nivel de societate şi care au dus la transformări radicale. În ştiinţă, Thomas Kuhn a denumit aceste transformări „schimbări de paradigmă”, printre exemple numărându-se tranziţia de la fizica newtoniană la perspectiva relativistă elaborată de Einstein şi „revoluţia cognitivă” ce a înlocuit perspectivele behavioriste referitoare la comportamentul uman.

Societăţile au fost şi ele transformate de-a lungul timpului de schimbările de perspectivă, astfel că deţinerea de sclavi, rasismul sau homofobia – lucruri considerate morale în alte timpuri – au ajuns să fie respinse de public.
De-a lungul istoriei, numeroase schimbări de paradigmă au apărut în urma unor noi tehnologii. Spre exemplu, revoluţia provocată de Galileo în astronomie nu ar fi fost posibilă fără telescop, iar descoperirea ADN-ului de către Crick şi Watson nu ar fi avut loc dacă cei doi cercetători nu ar fi avut la dispoziţie un instrument ştiinţific suficient de puternic încât să permită analizarea moleculei de ADN. Astăzi, omenirea dispune de un instrument similar, ce are potenţialul să provoace numeroase transformări de paradigmă nu doar în ştiinţă, ci şi în societate: Internetul.
Tranziţia de la „obsesia proprietăţii” la obţinerea accesului

În ultimii ani, futurologii şi alţi specialişti în identificarea noilor tendinţe au identificat o nouă schimbare de paradigmă ce are potenţialul să aducă schimbări colosale la nivelul societăţii: tranziţia de la „deţinere” la „acces”. Cu alte cuvinte, tot mai mulţi oameni încetează să-şi mai dorească să deţină obiecte, preferând să aibă mai degrabă acces la acestea atunci când au nevoie. Acest fenomen mai este cunoscut sub numele de „consumul în colaborare” şi de „economie a împărtăşirii”.
Una dintre cele mai importante instituţii specializate în identificarea tendinţelor care vor avea un impact asupra viitorului, The Copenhagen Institute for Futures Studies (CIFS), a organizat de curând o conferinţă pe tema acestei schimbări de paradigmă sub numele „Freedom from Ownership”. România a fost reprezentată la această conferinţă de Ana Iorga, fondatoarea primului laborator de neuromarketing din ţară şi singurul membru român al reţelei CIFS.
Klaus Æ. Mogensen, CEO-ul CIFS, a explicat: „Vrem să închiriem, să împărtăşim şi să împrumutăm mai degrabă decât să deţinem. Această tendinţă este evidentă mai ales pe Internet, unde foarte multe servicii oferă publicului acces la muzică, filme, cărţi şi reviste în dauna proprietăţii. Ea nu se va opri aici, iar în viitor se vor modifica şi comportamentele noastre de consum în ceea ce priveşte bunurile fizice”.

Avantajele accesului au fost sintetizate de Kevin Kelly, fondatorul revistei Wired, într-un eseu celebru intitulat „Better Than Owning”: „Proprietatea nu mai este la fel de importantă cum era pe vremuri. Folosesc drumuri pe care nu le deţin. Am acces imediat la 99% din drumurile din lume pentru că ele sunt un bun public. Ne este permis acest acces pentru că plătim taxe locale. Chiar dacă nu le deţin, aceste drumuri îmi pot servi în orice scop pe care mi l-aş putea imagina la fel de bine ca în cazul în care le-aş fi deţinut. De fapt, chiar mai bine pentru că dacă nu le deţin nu am obligaţia să le întreţin. Majoritatea infrastructurii publice oferă aceleaşi beneficii. Foarte probabil, în viitorul apropiat, nu voi mai «deţine» muzică, filme sau cărţi. În schimb, voi avea acces imediat la toate cărţile, filmele şi melodiile folosind un serviciu la care sunt abonat. Astfel, decizia de a mă bucura de o operă va fi separată de decizia mult mai complicată prin care aleg dacă vreau să «deţin» ceva. Pentru multe persoane acest tip de acces universal este mai bun decât deţinerea. Nu mai ai responsabilitatea îngrijirii, sortării, catalogării, curăţării şi stocării. Pe măsură ce vor deveni mai accesibile, cărţile, muzica şi filmele vor deveni bunuri sociale, chiar dacă nu vor fi plătite prin taxe. Nu este greu de imaginat că şi alte bunuri intangibile vor lua aceeaşi cale. Jocurile, educaţia şi informaţiile despre sănătate se îndreaptă în aceeaşi direcţie”.

Tranziţia de la „proprietate” la „acces” începe să fie vizibilă chiar şi la noi în ţară. Dacă acum un deceniu sau două lumea prefera să acumuleze muzica sub forma mediilor fizice de stocare, fie că era vorba de casete, CD-uri, DVD-uri sau alte suporturi, astăzi multe persoane preferă să acceseze muzica preferată online, fără a mai simţi nevoia de a stoca respectivele cântece în computerul personal. Din acest motiv, platformele ce oferă acces la conţinut, precum Zonga (ce se aseamănă cu mai celebrele Spotify şi Pandora), au parte de tot mai mulţi adepţi. Deşi nu este neapărat intuitiv, prin renunţarea la proprietate în favoarea accesului oamenii se pot bucura de mai multă muzică: în loc să deţină 100 de CD-uri, ei au acces la milioane de melodii.
În Occident, obiceiul „consumului în colaborare” nu este limitat la produsele digitale, ci îşi face simţită prezenţa şi în cazul obiectelor fizice. Până la apariţia platformelor de Internet specializate,  oamenii erau limitaţi la propriul cerc de prieteni atunci când doreau să aibă acces la un obiect sau la o proprietate pe care nu o deţineau. Astăzi, Internetul facilitează formarea rapidă de legături între oamenii care deţin proprietăţi şi obiecte pe care nu le folosesc şi cei ce doresc să aibă acces la acestea.
Primele platforme de Internet destinate acestui scop vizau cele mai costisitoare obiecte şi servicii, cum ar fi mijloacele de transport şi locuinţele temporare. Aşa au apărut site-uri precum Airbnb.com, unde proprietarii de case şi apartament pot închiria pe termen scurt doritorilor o cameră sau chiar o reşedinţă întreagă, sau Zipcar, care permite închirierea unei maşini.

Dacă în Barcelona se găsesc peste 1.000 de unităţi locative de închiriat pe Airbnb, în Bucureşti numărul proprietăţilor disponibile în acest regim este de 229. „În România, nu vom observa foarte curând acest trend la nivelul pieţei imobiliare, mai ales că avem din nou dreptul la proprietate privată abia de 20 de ani. În capitalele turistice europene este ceva obişnuit să îţi închiriezi casa unor străini când eşti plecat în concediu, dar în Bucureşti nu am auzit pe nimeni să facă asta. Nu ştiu nici câţi oameni ar fi dispuşi să îşi închirieze maşina unor străini, pentru weekendul în care nu o folosesc, dar sunt site-uri de precum autostop.ro unde oamenii oferă locurile libere din maşinile lor pe diverse rute. Comunităţile create în jurul consumului colaborativ au înregistrat creşteri mari în Europa de Vest şi SUA (www.zipcar.com, www.bcycle.com, www.parkatmyhouse.com), unde oamenii sunt mult mai dispuşi să maximizeze venitul pe care îl pot scoate din exploatarea bunurilor personale”, a comentat Ana Iorga, singurul reprezentant al României la conferinţa CIFS.
Platformele de consum colaborativ au cunoscut o creştere semnificativă şi în afara spaţiului virtual, un exemplu fiind reprezentat de programele de bike sharing, ce au parte de o dezvoltare extraordinară în ultimii ani în numeroase oraşe.
Cum poate această schimbare de paradigmă să transforme planeta
Autorul Charles Leadbetter oferă în cartea „We Think” câteva indicii despre modul în care societatea va evolua în urma acestei transformări: „În economia lucrurilor, identitatea ta depinde de ceea ce deţii: pământul tău, casa ta, maşina ta. În economia ideilor pe care o creează Internetul, identitatea ta este dată de ceea ce împărtăşeşti: oamenii cu cine eşti conectat, ideile, imaginile, clipurile video, link-urile şi comentariile pe care le transmiţi”.
În aceeaşi carte, Leadbetter subliniază că în secolul al XX-lea societăţile dezvoltate erau preocupate de organizarea şi reorganizarea sistemelor de producţie în masă, a fabricilor, a lanţurilor de aprovizionare şi a celorlalte aspecte legate de sistemul industrial. Fabrica a permis producţia în masă, consumul în masă şi apariţia clasei muncitoare. În acest secol, principala preocupare va fi crearea şi menţinerea unei economii bazate pe inovaţie, iar cel mai important efort va fi acela de identificare a metodelor prin care oamenii pot colabora mai eficient pentru a crea idei noi.
Autorul crede că generaţiile care au crescut cu jocuri multiplayer online, reţele de socializare, software gratuit şi lumi virtuale vor fi modelate de reflexele învăţate pe Internet, care le vor influenţa toată viaţa.
Membrii acestor generaţii vor fi obişnuiţi să colaboreze, să împărtăşească şi să muncească alături de colegii lor. În timp, Internetul va modifica modul în care percepem aspectele materiale ale vieţii noastre. Aşa cum fabrica ne-a încurajat să privim totul prin prisma liniei de producţie ce livrează produse către consumatori, Internetul ne va încuraja să-i privim pe cei din jurul nostru drept potenţiali participanţi la conceperea unor soluţii de colaborare, susţine Leadbetter.
Această schimbare de mentalitate va avea numeroase beneficii atât pentru utilizatorii produselor, cât şi pentru natură. Sistemul dezvoltat în secolul al XX-lea favorizează hiperconsumul, iar impactul acestuia asupra mediului înconjurător este extraordinar. Un exemplu este oferit de Marea Insulă de Gunoaie din Oceanul Pacific, o zonă uriaşă în care se găsesc peste 3,5 milioane de tone de deşeuri, dintre care 90% din material plastic.

Consumul în colaborare va permite oamenilor să obţină ceea ce îşi doresc fără a mai fi nevoiţi să deţină obiectul care duce la rezultatul ţintit. O statistică realizată în SUA arată că, în medie, o bormaşină este folosită doar 20 de minute de-a lungul întregii sale perioade de utilizare. Cu toate acestea, jumătate dintre gospodăriile americane deţin un asemenea instrument. Cei ce pledează în favoarea consumului colaborativ subliniază că oamenii îşi doresc rezultatul produs, nu bormaşina în sine. Un serviciu ce oferă rezultatul dorit ar reduce masiv costul ecologic asociat producerii, transportării, stocării şi reciclării fiecărei bormaşini.
De asemenea, reducerea hiperconsumului ar duce la conceperea unor produse mai durabile, eliminând tendinţa „uzurii morale planificate” (Planned obsolescence), în care producătorii limitează voit durata de viaţă a produselor ca să-şi asigure cererea pentru viitor. „Tot mai multă lume conştientizează că hiperconsumul nu aduce satisfacţie. Noţiunea conform căreia proprietatea este bariera dintre tine şi ceea ce îţi doreşti este depăşită”, subliniază Ron Williams, fondatorul platformei Snapgoods.
Reacţiile publicului împotriva hiperconsumului au început să răzbată în ultimele decenii. În 1996, Chuck Palahniuk scria în Fight Club că „publicitatea ne face să alergăm după maşini şi haine, să muncim pentru nişte slujbe pe care le urâm pentru a putea cumpăra lucruri de care nu avem nevoie”. Dincolo de impactul asupra mediului, această tendinţă nu pare să aibă un efect pozitiv asupra fericirii: deşi americanii trăiesc în case de trei ori mai mari decât în 1950, care nu cuprind toate obiectele pe care aceştia le achiziţionează, nivelul de fericire al cetăţeanului american nu este mai mare. Din acest motiv, tot mai mulţi oameni decid să renunţe la acest stil de viaţă. „Lucrurile pe care le consumam au ajuns să mă consume ele pe mine”, a explicat Graham Hill, fondatorul site-ului TreeHugger, într-un editorial publicat de curând în New York Times.
Tendinţa consumului în colaborare va deveni şi mai răspândită ca urmare a progresului tehnologic. Un exemplu important este oferit de automobilul fără şofer, făcut celebru de Google. În mai multe state americane a fost permisă folosirea maşinilor care se conduc singure pe drumurile publice, iar experţii preconizează că în 10-20 de ani aceste maşini vor domina şoselele. Acest lucru va permite tuturor celor ce nu pot folosi un automobil astăzi – persoane cu dizabilităţi, bătrâni, tineri ce nu au vârsta necesară pentru permis sau  persoane care au consumat alcool – să călătorească oricând îşi doresc. Statisticile arată că astăzi, în medie, un automobil este folosit pentru doar o oră pe zi. Atunci când maşinile se vor conduce singure şi vor fi disponibile oricui are nevoie, la orice oră, nevoia de a le deţine va fi mult diminuată.
Toate aceste schimbări promit să transforme relaţia noastră cu natura, reducând în mod considerabil impactul nostru asupra mediului înconjurător fără a fi nevoie să renunţăm la beneficiile dorite. Tranziţia de la „deţinere” la „acces” va continua să se desfăşoare în următoarele decenii, iar impactul său asupra societăţii nu poate fi anticipat pe deplin. Revista americană Time a inclus consumul colaborativ pe lista celor 10 idei care vor schimba lumea, proclamând că „la un moment dat vom privi în spate către secolul al XX-lea şi ne vom întreba de ce deţineam atâtea obiecte”. Rachel Botsman, autoarea cărţii What's Mine Is Yours: The Rise of Collaborative Consumption, este de părere că „Revoluţia Colaborativă ar putea avea un impact la fel de mare ca Revoluţia Industrială”.
Sunt aceste previziuni prea optimiste? De-a lungul istoriei, schimbările de paradigmă nu şi-au făcut resimţit imediat efectul în societate, ci au avut nevoie de timp pentru ca tehnologiile care le-au provocat să se răspândească. Aşa cum nimeni nu a putut anticipa modul în care tiparul conceput de Gutenberg avea să transforme religia în Europa prin eliminarea monopolului Bisericii Catolice asupra reproducerii şi interpretării Bibliei, şi astăzi este dificil de anticipat modul în care omenirea va fi afectată de această nouă schimbare de paradigmă. Răspunsul îl vom avea în câteva decenii, pe măsură ce accesul la Internet va fi devenit ubicuu.

Genetica si liberul arbitru

“Stiinta geneticã modernã ajunge în ziua de azi la concluzii care au fost învãtãturi samanice, deja, de secole – cã nu numai caracteristicile noastre fizice si psihice sînt predeterminate înainte de nastere, ci si modul în care sîntem ca indivizi.

Unul din principiile genetice, genele – codul ADN care este mostenit de la pãrinti – sînt acelea care ne determinã trãsãturile fizice de bazã, atributele psihice si dexteritãtile, precum si trãsãturile noastre de personalitate.

Într-adevãr geneticienii avanseazã acum ideea cã nu factorii sociali sau de mediu, ori circumstantele personale, ci genele sînt acelea care determinã, în mare mãsurã modul în care sîntem ca indivizi.

Cercetãrile genetice desfãsurate de-a lungul ultimilor ani au indicat cã programul genetic existent în noi impune creierului sã rãspundã la anumite modele de energie primite din me- diul înconjurãtor.

Psihologii numesc aceste rãspunsuri „trãsãturi de comportament“. Desigur, sîntem afectati de factori sociali si economici, de influente rasiale si culturale, precumsi de alte circumstante.

În consecintã, nu întotdeauna rãspundem la aceleasi situatii ivite, în mod similar.

În orice caz, nu existã nimic din aceste detalii care sã dea de înteles cã am fi putin mai mult decît niste bio-roboti, ce functioneazã conform unui plan predestinat, deoarece fiecare dintre noi avem o calitate pe care nu o posedã nici o altã formã de viatã de pe Pãmînt – liberul arbitru, libera vointã.

Vointa este elementul ce conferã putere, fãcînd ca o cauzã sã aibã efect.

Altfel spus, Vointa este cea care determinã o cauzã .

Deci, liberul arbitru reprezintã libertatea de a face ca lucrurile sã se întîmple – de a face ca ceva sã fie. Este o capacitate de a face în mod neconditionat schimbãri si de a fi, în acest fel, responsabil pentru propria noastrã viatã si în total control asupra propriului nostru destin. Destinul nostru nu este format din ceea ce este sortit sã se întîmple, ci rezultatul alegerilor pe care le facem si rezultatul reactiilor pe care le avem la alegerile fãcute de altii, ce, într-o oarecare mãsurã considerãm cã ne afecteazã.

Genele care contin trãsãturile mostenite si proiectul structurii de bazã a personalitãtii, prin intermediul cãrora sîntem abilitati sã ne prezentãm în lume. Modul în care ne dezvoltãm aceste trãsãturi si acea personalitate, ca rezultat al educatiei noastre si a experientelor de viatã trãite, este doar o chestiune de interventie a liberului arbitru.

Personalitatea poate fi definitã ca fiind ansamblul total

al calitãtilor specifice care determinã comportamentul.

Caracterul este cel care adaugã valori etice si morale. Deci, personalitatea noastrã nu este neapãrat reprezentatã de fiinta noastrã, ci modul în care sîntem abilitati sã ne înfãtisãm în fata celorlalti ca indivizi, precum si modul în care noi însine rãspundem în fata noastrã si a celorlalti! Personalitatea este, astfel,

legatã de maniera în care sînt structurate modelele

comportamentale. Psihologia este o stiintã relativ nouã, care exploreazã modelele comportamentale si maniera în care nerelationãm cu alti oameni si, într-o oarecare mãsurã, si-a asumat rolul privit de unii în vremurile trecute ca fiind domeniul astrologiei.”

ZECE LUCRURI SIMPLE

Cu toţii am fost uimiţi atunci când o persoană care nu are acelaşi nivel de pregătire educaţională reuşeşte să trăiască o viaţă la fel de împlinită sau câteodată chiar mai fericită decât ceilalţi. Iată zece lucruri pe care le putem învăţa de la acest gen de oameni, în viziunea lui David DiSalvo, editor Forbes.com.

1. Poţi învăţa ceva util de la oricine

Oricând avem tendinţa de a-i ignora pe unii oameni din cauză că i-am etichetat deja că nu sunt suficient de “inteligenţi” pentru a spune ceva important. Este o greşeală majoră. În afară de atitudinea arogantă şi îngâmfată, acest mod de gândire blochează fiecare lucru util pe care cealaltă persoană l-ar putea împărtăşi mai departe.

În loc să ascultăm şi să căutăm în cadrul conversaţiei “seminţe” de înţelepciune, permitem prejudecăţilor deja existente să marcheze totul ca “nefiind suficient de inteligent pentru mine”. Nu cred că există o persoană pe lumea aceasta de la care să nu putem învăţa ceva.

2. Ideile minunate au valoare atunci când sunt puse în practică

Cele mai ingenioase planuri de proiectare, indiferent cât de multe creiere au lucrat la ele, se pot prăbuşi în mod fatal în faza de execuţie dacă apar erori ale calităţii.

Acest lucru este adevărat în egală măsură şi pentru planurile nemateriale. Conferirea măreţiei unui lucru necesită un efort şi o atenţie continuă, nu doar o avalanşă iniţială alimentată de creier, pentru a obţine idei exemplare pe hârtie.

3. Nu lăsa un bătăuş să te intimideze, nici măcar o dată

Un conducător de camion a spus: “Atunci când îi permiţi unui bătăuş să te intimideze, acesta nu câştigă neapărat, dar tu cu siguranţă pierzi”.

Ceea ce a vrut sa zică era că pierzi o bătălie, acolo sus, la creier, unde pierderea are un efect progresiv mai grav asupra psihicului tău. Da, îţi poţi reveni, dar va fi nevoie de mult efort pentru a reuşi să îţi creşti înapoi încrederea în sine.

4. Reciprocitatea este numele jocului într-o relaţie şi aşa va fi întotdeauna

Dacă nu poţi să returnezi o favoare sau să oferi înapoi mai mult decât ai primit atunci când cineva te-a ajutat, atunci eşti “handicapat” din punct de vedere al relaţiei.

Deşi această lege are în spate o logică intuitivă de bază, este incredibil cât de des este ignorată. Dorinţa pentru reciprocitate trebuie să existe pentru ca relaţia să crească şi să înflorească. Nici unul dintre noi nu reprezintă o stradă cu sens unic.

5. A învăţa este bine; a face este şi mai bine

Ei bine, această frază este puţin la limită. A învăţa este mai mult decât bine, este esenţial. A învăţa reprezintă elixirul care face din creierul uman cea mai puternică unealtă organică de luare a deciziilor şi de rezolvare a problemelor de pe planetă.

Ideea principală de aici este aceea că există o anumită magie în a face ceea ce mulţi oameni pur şi simplu ratează. Poţi învăţa multe despre motoarele maşinilor, dar până când nu ajungi sub capotă şi munceşti la una dintre ele, nu ai cum să realizezi ce invenţie remarcabilă reprezintă aceste maşinării pe care le ignorăm zi de zi. Acesta este unul din miile de exemple care există, dar la care se aplică aceleaşi principii.

6. Bunătatea nu este opţională

Kurt Vonnegut a spus o vorbă faimoasă:”Există o singură regulă pe care o ştiu…trebuie să fii bun”.

De ce unii oameni nu “înţeleg” pur şi simplu acest lucru, în timp ce alţii privesc ideea de a fi bun cu alţii ca pe o misiune zilnică?

Ar trebui să luăm în considerare şi ideea că este posibil să nu avem dreptate în multe situaţii din viaţă şi că nu se merită să ne purtăm urât cu o altă persoană doar pentru a dovedi ceva. În plus, a nu fi bun cu cineva nu este logic, deoarece îi determină pe ceilalţi să se comporte la fel cu tine şi cine şi-ar dori asta?

7. Poţi supravieţui la orice (presupunând că acel lucru nu te ucide din punct de vedere fizic).

Adesea este o reflectarea asupra ideii cum că nu vom supravieţui la unele calamităţi, şi asta ne doboară. De obicei, putem găsi rezerve interioare pentru a depăşi aproape orice şi probabil va fi o surpriză pentru noi înşine că am reuşit acest lucru. De cele mai multe ori ne oferim puţine şanse când vine vorba de capacitatea noastră de a depăşi situaţiile dificile. Însă o veche zicală spune că greutăţile care nu te omoară te întăresc.

8. Cumpără un câine

Putem cumpăra şi o pisică, un peşte sau o broască ţestoasă, dar există ceva la un câine care scoate la suprafaţă tot ceea ce e mai bun din stăpânii lor. Compania unei fiinţe necuvântătoare plină de iubire necondiţionată are un efect fizic benefic, în special atunci când trecem prin perioade dificile.

9. Banii sunt importanţi, dar experienţa are o valoare inestimabilă

Atunci când ne cumpărăm ceva, ne bucurăm de lucrul respectiv pentru o vreme, dar tendinţa spre acumulare care se găseşte în noi ne va determina să ne percepem propria valoare şi împlinire în viaţă în funcţie de câte bunuri am ajuns să posedăm.

Totuşi, atunci când investim în experienţă, ne cumpărăm amintiri şi noi cunoştinţe,investim într-un nou mod de a gândi şi de a ne comporta, devenind astfel mai înţelepţi. Acestea sunt lucruri care devin parte din ceea ce suntem noi şi nu un obiect pe care îl puteam atinge.

10. Fii pregătit

O să încheiem cu o logică simplă. Fii pregătit… pentru orice. Citându-l pe filozoful nepreţuit Mike Tyson, “toată lumea are un plan, până când primeşte un pumn în faţă”. Exact. Aşa că fii pregătit să primeşti o lovitură în faţă şi apoi mai citeşte o dată punctul 7 din lista noastră.

Sursa: www.financiarul.ro

Tăierea stringurilor eterice

Când avem ataşamente bazate pe teamă faţă de cineva sau ceva, formăm „lese” spirituale pentru a împiedica fiinţa sau obiectul să plece ori să se schimbe. Aceste legături seamănă cu nişte tuburi chirurgicale şi ele se măresc odată cu durata şi intensitatea relaţiei. Aşa se face că cele mai mari stringuri sunt cele care ne leagă de părinţi, de fraţi şi relaţii de altădată, îndelungate şi pline de intensitate. Corzile sunt tuburi goale şi energia curge înainte şi înapoi între persoanele ataşate. Acestea sunt stringuri care se bazează pe teamă şi ele sunt întotdeauna nesănătoase şi depind de o disfuncţie. Ele nu au nimic de a face cu iubirea sau cu aspectul sănătos al relaţiei.
Tăierea stringurilor nu înseamnă părăsirea sau separarea de acea persoană; ci este doar eliberarea de aspectul nesănătos al relaţiei. De asemenea, stringurile eterice nu au nici o legătură cu coarda de argint, care ţine sufletul legat de corp. Iubirea şi coarda de argint nu pot fi puse în pericol în mod accidental.
Să spunem că aveţi o coardă ataşată de un prieten sau o rudă care se simte deprimată sau se află în nevoie. Acea persoană va începe să va secătuiască de energie, aşa cum combustibilul este pompat la staţia de benzină. Vă veţi simţi obosiţi, fără să ştiţi de ce. Indiferent cât de multă cofeină aţi consuma, câtă mişcare aţi face sau cât aţi dormi, nu veţi reuşi să vă refaceţi energia, dacă secătuirea prin coarda eterică este adevărata cauză. Sindromul oboselii cronice are drept cauză această scurgere a energiei prin intermediul stringurilor eterice.
Daca persoana de care sunteti atasat eteric incepe să devină furioasă, furia ei se va revărsa spre voi prin intermediul stringurilor eterice, direct în corpul şi în chakrele voastre. Ceea ce poate avea ca rezultat o durere fizică ce pare să nu aibă nici o cauză şi care nu cedează la tratament. Oamenii care acordă ajutor profesional, cum ar fi a profesorii, consilierii şi vindecătorii, adesea au o mulţime de stringuri care îi leagă de studenţii şi de pacienţii lor (Acest lucru este la fel de adevărat pentru persoanele care sar întotdeauna în ajutorul rudelor şi prietenilor aflaţi în nevoie).
Aşadar este extrem de important să tăiem aceste stringuri după fiecare şedinţă în care ajutăm pe cineva, sau ori de câte ori simţiţi o durere fizică sau o stare de letargie fără vreo cauză aparentă. Corzile pot creşte la loc, dacă relaţia se reia şi are din nou frica în componenţă. Noile stringuri sunt mai subţiri, totuşi, deci au mai puţină energie care va putea fi absorbită sau trimisă înspre voi.

Tăierea stringurilor cu ajutorul Arhanghelului Mihail
Mihail poartă o sabie care taie toate ataşamentele de negativitate. Pur şi simplu gândiţi următoarele:„Arhanghele Mihail, te chem acum. Te rog taie stringurile fricii care mă seacă de energie şi de vitalitate.” Rămâneţi liniştiţi, în timp ce el vă taie aceste stringuri. El va trimite energie vindecătoare prin mai multe stringuri, atât către voi, cât şi către cealaltă persoană. Persoanele sensibile simt schimbări în corp şi în presiunea aerului, atunci când Mihail retează stringurile, iar apoi o creştere a energiei şi o reducere sau încetare a durerii.

Tăierea stringurilor rezistente
Mihail poate tăia stringurile doar dacă sunteţi dispuşi să renunţaţi la vechile resentimente legate de persoana cu care sunteţi legat. Dacă va agăţaţi de mânie sau de lipsa de iertare, coarda nu se va tăia. In aceste cazuri, când folosiţi metoda descrisă mai înainte, mai puteţi adăuga următoarea propoziţie, în timp ce vă gândiţi la acea persoană: Doresc acum să dau toată durerea în schimbul liniştii. Cer ca pacea să înlocuiască acum orice durere.

Tăierea stringurilor specifice
Pe lângă cele două metode menţionate anterior, eu recomand şi parcurgerea următoarei etape. Gândiţi-vă la acei indivizi, unul câte unul, şi păstraţi-vă intenţia de a reteza stringurile fricii asociate cu ei: mama, tatăl, fraţii şi iubiţii trecuţi şi actuali. Acestea sunt exact acele relaţii care cel mai adesea produc stringuri asociate cu durerile fizice.

Tăierea stringurilor dependenţelor
In poziţie aşezată, gândiţi-vă la orice comportament sau situaţie ce vă creează dependenţă şi de care aţi dori să vă eliberaţi.Fiţi siguri că doriţi să vă eliberaţi de ele deoarece această metodă este foarte puternică. După ce veţi realiza această tehnică, fie veţi renunţa la alimentul de care vreţi să vă lăsaţi, fie veţi mai lua o ultimă înghiţitură care vă va face să vă lăsaţi de respectivul aliment.:) In continuare, imaginaţi-vă că ceea ce vă produce dependenţa se afla la voi în poală. Apoi vedeţi sau simţiţi cum zboară cam la 30 de cm în faţa abdomenului vostru. Observaţi reţeaua de stringuri care se întinde între abdomenul vostru şi substanţa respectivă. Corzile arată asemenea rădăcinii unui copac. Rugaţi-l în gând pe arhanghelul Rafael să taie complet acele stringuri. Atunci când ele sunt retezate, observaţi cum respectiva substanţă se îndepărtează cu uşurinţă de voi. După aceea, Rafael vă va înconjura abdomenul cu lumină verde smarald şi vă va vindeca complet vechile răni. In timp ce respiraţi profund, el va trimite energie vindecătoare verde în corpul vostru prin acele stringuri tăiate. Pe măsură ce respiraţi, orice senzaţie de gol sau de anxietate se umple acum, se vindecă şi este echilibrată de puternica energie vindecătoare a lui Rafael. Ii mulţumim lui Rafael pentm această vindecare!


Tăierea stringurilor care ne leagă de obiectele materiale
Corzile care ne leagă de obiecte cresc în general în partea de jos a picioarelor persoanei şi se leagă de obiectul (sau camera sau casa) de care există cel mai mare ataşament. Dacă vreţi cu adevărat să vindeţi lucrul respectiv, rugaţi-l pe arhanghelul Mihail să taie stringurile din partea de jos a picioarelor voastre şi fiţi siguri că ceva mai bun îi va lua locul. Trebuie să ştiţi că următoarea persoană care va intra în posesia obiectului va avea de câştigat de pe urma generoasei voastre „eliberări”.


Aspirarea cu ajutorul Arhanghelului Mihail
Tu si Arhanghelul Mihail îndepărtaţi prin aspirare energiile joase, cum ar fi deşeurile psihice, energiile şi entităţile generatoare de teamă. Puteţi folosi această tehnică asupra voastră sau asupra altor oameni care vă dau permisiunea de a-i vindeca spiritual (puteţi cere această permisiune în tăcere, contactând mental Sinele Divin al celeilalte persoane). Această metodă este deosebit de eficientă pentru calmarea hiperacidităţii,diminuarea comportamentului agresiv, scăderea poftelor de care suntem dependenţi şi diminuarea oscilaţiilor dispoziţiilor noastre. Gândiţi-vă la persoana pe care doriţi să o „aspiraţi” (voi sau altcineva). Rugaţi-l mental pe arhanghelul Mihail să vi se alăture, împreună cu echipa lui de îngeri ai compasiunii. Observaţi că Mihail poartă un aspirator. Hotărâţi dacă reglaţi viteza de aspirare pe mică, medie, mare sau foarte mare. Lucraţi cu Mihail ca să introduceţi tubul aspiratorului prin chakra coroană în capul persoanei respective. Curăţaţi pe dinăuntru, aspirând orice zonă de întuneric. Acordaţi atenţie zonelor din junii maxilarelor şi din jurul creierului. Aspiraţi înspre gât, apoi pătrundeţi în cavitatea toracică. Observaţi orice zone întunecate şi lucraţi cu arhanghelul Mihail, îndreptând tubul aspiratorului şi aspirând acele energii joase. Dacă observaţi zone înroşite, care indică durere fizică, trimiteţi energia iubirii din inima voastră sau din mâini spre zonele respective. Aspiraţi toate organele, inclusiv ovarele, în cazul femeilor, şi prostata în cazul bărbaţilor. Trimiteţi tubul aspiratorului de-a lungul coloanei vertebrale şi prin braţe, până la degete. Asiguraţi-vă că aspiraţi bine vârfurile degetelor, deoarece acestea pot să ascundă uneori întunecime. După ce partea superioară a corpului este curăţată, aspiraţi partea inferioară, picioarele, genunchii, gambele, gleznele, tălpile şi degetele de la picioare. Odată ce corpul este complet curăţat, Mihail va roti în sens invers butonul aspiratorului. Acum, o lumină albă lichidă, asemănătoare pastei de dinţi, se revarsă din tubul aspiratorului, strălucind ca nişte diamante şlefuite, şi umple întregul corp, vindecând şi echilibrând orice zonă care înainte crea probleme. îi mulţumim arhanghelului Mihail şi îngerilor săi din ceata îndurării pentru această purificare şi vindecare.

Înlăturarea blestemelor şi a pumnalelor
Puteţi folosi această metodă asupra voastră sau asupra celorlalţi. Asiguraţi-vă că spatele vostru nu atinge nici o suprafaţă, cum ar fi spătarul scaunului. Puteţi sta uşor aplecaţi în faţă sau întinşi pe burtă sau pe o parte. Chemaţi-i pe arhanghelii Rafael şi Mihail să vă înconjoare, apoi inspiraţi şi expiraţi foarte profund. Uneori, când oamenii sunt mânioşi pe ei sau pe ceilalţi, ei trimit energia mâniei, care se poate solidifica sub o formă care o face să pătrundă în corpuri. Uneori, ne blestemăm singuri sau blestemăm pe altcineva, inconştient sau conştient. Fiţi dispuşi să renunţaţi la mânie şi să îndepărtaţi orice urmă de energie a mâniei din corpul vostru, îndepărtaţi orice pumnale, săgeţi, săbii sau alte obiecte ascuţite sau dureroase din spatele vostru sau din alte zone. Pe măsură ce aceste pumnale şi alte obiecte ies acum din corpul vostru, puteţi fi surprinşi să descoperiţi cine vi le-a trimis. Fiţi deschişi şi trimiteţi acestor oameni iertarea voastră, cât de bine puteţi, ca un mod de a vă vindeca pe voi înşivă, chiar mai profund. Continuaţi să îndepărtaţi obiectele din întregul vostru corp, renunţând complet la ele .Toate blestemele vor fi acum înlăturate complet, în toate direcţiile timpului. Rafael vă va acoperi apoi cu un gel lichid, luminos şi vindecător, care imediat vindecă toate rănile rămase. Pe măsură ce vă vindecaţi, Mihail vă acoperă cu un scut de cauciuc purpuriu, care face ca orice viitor atac să fie respins. Pe măsură ce ei fac acest lucru, aceste atacuri sunt transformate în iubire şi se întorc la cel care le trimite, pentru a-l vindeca. Acum sunteţi complet curăţaţi şi protejaţi. Mulţumiţi arhanghelilor Mihail şi Rafael pentru vindecarea voastră.



Înlăturarea entităţilor şi a spiritelor legate de Pământ
Uneori persoanele sensibile culeg fără să ştie spirite care aşteaptă să se agate de cineva. Aceasta nu este posesie, deoarece entitatea nu a preluat controlul asupra voastră şi a corpului vostru. Cu toate acestea, aceste spirite pot interfera cu sănătatea şi fericirea voastră. Entităţile sunt forme-gând ale fricii, care au o formă aproape concretă. Ele sunt produse de ego, nu de iubire, prin urmare ele de fapt nu există cu adevărat. Totuşi, dacă ne aflăm într-o perioadă în care chiar ne este teamă, putem fi afectaţi de aceste entităţi care se ataşează. Spiritele legate de Pământ sunt cei decedaţi care nu s-au dus către lumină după ce au trecut dincolo de planul fizic. Majoritatea nu-şi dau seama că au murit. Ei sunt ataşaţi de Pământ datorită dependenţelor pe care le-au avut atunci când au murit şi adesea ei zăbovesc în preajma cârciumilor, barurilor şi locurilor unde se folosesc drogurile.
Uneori spiritele legate de Pământ se tem să meargă în planul de dincolo, deoarece se tem de focul iadului şi de credinţa în osânda veşnică. Alte spirite legate de Pământ sunt atât de ataşate de casele lor, încât nu doresc să plece de acolo.De aici provin fantomele.Spiritele legate de Pământ ascultă de oameni, în loc să asculte de îngeri sau de maeştrii spirituali elevaţi, deoarece ele încă
mai cred că sunt în viaţă.



Semnele că aveţi ataşată o entitate sau un spirit legat de Pământ sunt următoarele:
manifestaţi o dependenţă puternică, o depresie care nu cedează la tratament, sunteţi predispuşi la accidente, o incapacitate de a vă focaliza sau concentra şi schimbări bruşte în stilul de viaţă sau ale personalităţii.
Oricine poate să aibă un ataşament faţă de o entitate sau de un spirit legat de Pământ şi nu este un lucru de care să vă fie frică sau ruşine. Este pur şi simplu ceva care trebuie rezolvat. Există mai multe metode de a vă elibera de aceste entităţi:
➢ Cereţi ajutor. în gând sau cu voce tare, cereţi ca orice persoane decedate care iubesc şi cărora le pasă de spiritele legate de Pământ să vină în ajutorul vostru. De obicei, bunica sau bunicul spiritului legat va răspunde la această chemare şi va lua imediat spiritul în planul de dincolo, astfel încât acesta să se poată înălţa, vindeca şi evolua.
➢ Chemaţi-l pe arhanghelul Mihail. Cereţi ca arhanghelul Mihail să îndepărteze de voi, de cei dragi, de clienţi şi de casă orice entitate şi spirit legat de Pământ. Apoi rugaţi-l pe arhanghelul Mihail să stea permanent alături de voi, să acţioneze ca o bariera şi să se asigure că nimeni nu va ajunge lângă voi decât dacă trebuie, iar dacă sunt lângă voi, să vină dintr-un loc plin de iubire. Ţineţi minte că Mihail, asemenea tuturor arhanghelilor, nu are restricţii legate de timp sau de spaţiu, încât el poate să fie simultan şi individual cu oricine îl cheamă.
➢ Tăiaţi stringurile. Atunci când spiritul legat de Pământ este cineva drag care a decedat, persoana în viaţă poate să aibă stringuri ataşate de acel spirit. Corzile ţin spiritul legat de persoana în viaţă. Un exemplu poate fi cazul unei femei al cărei tată decedat, alcoolic şi abuziv, nu s-a dus în lumină, ci a rămas legat de ea. El poate vrea să-şi ia revanşa pentru purtarea sa dinainte; cu toate acestea, nu se află în situaţia de a o ajuta pe ea, deoarece el însuşi nu este vindecat. Prezenţa sa o face, inconştient, să fie deprimată, în aceste cazuri, chemaţi-1 pe arhanghelul Mihail să taie stringurile legate de spirit, în timp ce simultan, renunţaţi la orice supărare sau dorinţă veche de a vă răzbuna pe spirit.
➢ Tragerea şi extragerea entităţilor. Aceasta este o metodă ce poate fi folosită pentru o altă persoană. Mai întâi, protejaţi-vă cu o sferă oglindă cereţi-i arhanghelului Mihail si îngerilor săi din ceata îndurării să fie alături de voi. Apoi, trageţi entitatea afară prin chakra coroană, aşa cum aţi trage de o eşarfă lungă şi întunecată. Daţi-i entitatea arhanghelului Mihail, care o va îndepărta din cameră. Continuaţi să trageţi astfel de entităţi până când persoana este curată. Unele entităţi vor fi greu de scos, la fel cum se împotriveşte o buruiană cu o rădăcină stufoasă, Curăţaţi-vă pe voi înşivă şi mâinile după aceea şi protejaţi-vă cu un scut de lumină purpurie şi cu prezenţa arhanghelului Mihail.
➢ Purificarea chakrelor au efect de curăţare a entităţilor şi a spiritelor legate de Pământ

Dezlegarea jurămintelor
Uneori jurămintele pe care le-am făcut în alte vieţi ne urmăresc şi în această viaţă. Vechile legăminte de sărăcie pot crea probleme financiare, legămintele de păstrare a celibatului pot duce la dificultati sexuale şi relaţionale, iar legămintele de sacrificiu de sine pot crea tendinţe către autosabotaj. Atunci când aceste jurăminte sunt dezlegate, efectul lor negativ este îndepărtat şi vindecat. Iată cum se poate face acest lucru:
Centraţi-vâ în tăcere, respirând profund. Spuneţi în gând sau cu voce tare:
„Dezleg acum orice legământ de sărăcie pe care l-aş fi putut face în altă viaţă. Cer ca toate efectele acestor legăminte de sărăcie să fie acum nimicite şi îndepărtate în toate direcţiile timpului. Dezleg acum orice legământ de celibat pe care as fi putut să îl fac în alte vieţi. Cer ca toate efectele acestor legăminte de celibat să fie acum nimicite şi îndepărtate în toate direcţiile timpului. Dezleg acum orice legământ de sacrificiu de sine pe care aş fi putut să îl fac în alte vieţi. Cer ca toate efectele acestor legăminte de sacrificiu de sine să fie acum nimicite şi îndepărtate în toate direcţiile timpului.”

Cum să te înconjori cu îngeri pentru a avea un somn odihnitor noaptea
Atunci când mergeţi la culcare, cereţi mental ca îngeri păzitori să fie aşezaţi la fiecare din uşile şi ferestrele voastre, păzindu-vă şi protejându-vă toată noaptea. Vizualizaţi-vă pe voi înşivă, casa voastră, pe cei dragi, orice situaţie care vă creează îngrijorare şi lumea, înconjurate de un strat gros de lumină albă pentru protecţie. Apoi, vedeţi sau simţiţi cum arhanghelul Rafael vă dă o pătură de energic vindecătoare verde. Trageţi această pătură verde peste voi şi simţiţi cum corpul vostru se relaxează complet. Somn uşor!

Pentru a proteja corpul si aura sa se pastreze in spatiul nostru propriu, unic afirmam:
„Inchid in corpul meu toate emotiile si le pastrez pentru mine.”
Taind corzile ne pastram chakra plexului solar curata, puternica si reducem vulnerabilitatea la poluare emotionala, in special la persoanele sensibile (empatice) este deosebit de recomandata metoda.
Avand chakra plexului solar curata simtim mai putina nevoie sa recurgem la stimulatoare artificiale energetice ca sa ne simtim energizati. De asemenea se renunta mai usor la vicii.

Daca in schimb in loc sa taiem corzile ne conectam voit energetic, emotional sau mental la alte persoane acest lucru produce dezordine in corpurile energetice respective, in special in corpul persoanei care produce asfel de conexiuni. Dezordinea energetica se transforma in afectiuni fizice.
Pentru ceilati care se simt afectati de asfel de conexiuni solutia este taierea corzilor si ridicarea vibratiei energetice peste cea a persoanei fata de care se simt legati. Aceste corzi produc de fapt niste legaturi care nu ne permit in anumite situatii dezvoltarea.

Sursa: esoterism.ro

Cum vorbim despre moarte copilului?

Cum vorbim despre moarte copilului, cum ii explicam ca persoana nu mai este printre noi si ca nu se va mai intoarce? Un subiect atat de sensibil si dureros, incat preferam sa il evitam pana cand devine necesar (un deces in familie) sau preferam sa oferim raspunsuri vagi, cu intentia de a linisti copilul: „el este inca cu noi” sau „este fericit in cer” (la care un copil sub 10 ani poate intelege ca persoana chiar este acolo, langa el, invizibila, sau ca cerul este un loc grozav unde ar vrea sa mearga si el)…

Nimeni nu doreste sa vorbeasca despre moarte – cu atat mai mult cu un copil: deoarece subiectul este prea dureros, deoarece ne reaminteste ca moartea este inevitabila – si ne aminteste despre propria noastra mortalitate, deoarece nu detinem raspunsuri… Insa a evita subiectul, a ii ascunde copilului realitatea ca fiecare fiinta va muri, a ii ascunde moartea animalelor sau a masca subiectul cu figuri de stil „a plecat departe”, „este in cer”, nu este cea mai buna cale. Caci moartea face parte din viata noastra si la un moment dat, nu poate fi evitata: un deces in familie va pune brusc copilul in fata acestui mare mister si in fata unui soc. Iar atunci cand copilul pune intrebari, are nevoie de raspunsuri…

Cum vorbim copilului despre moarte:

Vorbim despre un deces in care nu suntem implicati – de exemplu, o stire despre moartea unei persoane; sau vederea unui animal mort; sau o scena dintr-un film; sau o poveste. Daca pune intrebari dorind sa inteleaga, este ocazia de a ii explica unui copil ca fiece fiinta moare si ce inseamna aceasta. Inseamna ca, atunci cand suntem foarte batrani, foarte bolnavi sau avem un accident grav, corpul nu mai merge si nu poate fi reparat. Cat mai simplu si concret!

Copilul va fi in mod normal ingrijorat de moartea celor dragi sau a lui insusi. De fapt, de aceea si adultii evita subiectul: moartea cuiva reaminteste despre propria mortalitate si despre pericolul de a pierde pe cineva drag. Copilul are nevoie de reasigurari: ca cei mai multi oameni nu mor decat la varste inaintate sau cand sunt foarte bolnavi (nu orice boala, ci cele grave). Nu va lasati afectati de intrebari precum „tu cand mori?”, ci raspundeti-i asigurandu-l ca veti fi multa vreme cu el.

Explicand cat mai concret moartea copilului: mori cand corpul nu mai merge si nu poate fi reparat, deci nu mai respiri, mori cand esti batran sau foarte bolnav, il ajuta sa inteleaga. Cat despre accidente, acestea il pot deranja: copilul se intreaba de ce – persoana nu era nici batrana, nici bolnava. Incercati sa ii explicati simplu ca, la fel cum un obiect care cade sau este strivit se strica de tot, asa si o persoana daca se intampla un accident – de aceea avem mereu grija ce facem.

Cum vorbim despre moarte copilului depinde si de varsta: de exemplu, copilul sub 6-7 ani are nevoie de explicatii concrete si simple, precum se spune mai sus; dar chiar si asa, el poate crede ca persoana se poate intoarce – de aceea trebuie sa i se spuna ca persoana nu se mai intoarce. Dupa varsta de 7 ani, un copil intelege mai bine ca a muri inseamna ca nu mai esti aici si ca orice fiinta moare – de aceea isi va pune problema mortii celor dragi si a lui insusi. Dupa 10-12 ani, copilul poate patrunde bine subiectul si va incepe sa se gandeasca mai mult la misterul vietii si mortii: „de ce trebuie sa murim?” – ceea ce implica sa vorbiti despre viata, sensul vietii, scopul de a te bucura de viata, de a face lucruri bune si a fi fericit in viata.

Copilul personifica uneori moartea, ajutat de unele desene sau filme: poate fi foarte speriat ca un schelet cu coasa va veni si la el. Explicati-i cat puteti ca moartea este ceva ce se intampla celor bolnavi, batrani sau care au accidente si ca el este ferit de asta, ca moartea nu este cineva, nu e vreun monstru sau demon.

Nu va folositi de expresii asa-zis linistitoare: „a plecat departe”, „este inca cu noi”: un copil le intelege ad litteram! Asadar, fara „plecat” sau „se odihneste” (pregatiti-va sa ii spuneti ca persoana nu se odihneste asa cum ne odihnim noi cand aude „odihneasca-se in pace”, ci ca ea nu doarme, nici nu se trezeste, nici nu mai merge, a murit). Cat despre „este inca cu noi”, nu spuneti aceasta decat daca copilul intelege sensul: ca amintirea si iubirea raman cu voi, insa nu si persoana.

Credinta religioasa este o mare alinare la decesul unei persoane. Ii puteti spune copilului ca persoana decedata a plecat din lumea aceasta si s-a dus intr-o alta, in cer (ca avem un suflet care nu moare, ci doar corpul moare). Ca fiintele ce parasesc lumea aceasta nu mai vin inapoi, caci au o alta viata acum. Insa mare grija: nu exagerati pe fericirea si frumusetea din cer „este acum fericit cu ingerii”, caci copilul se poate gandi cat de frumos trebuie sa fie sa fii cu ingerii.

Cand nu aveti nici o credinta religioasa, a vorbi despre moarte copilului este mai greu – ii puteti spune ca persoana este in cer, daca va simtiti mai bine. Insa copilul poate avea multe intrebari dificile, iar nimeni nu are toate raspunsurile – asa ca nu este nimic rau sa ii spuneti cateodata ca nu stiti. Spuneti-i ca nu sunteti siguri, ca nimeni nu stie, intrebati-l ce crede el. In orice caz, oricat de greu este, nu ii evitati intrebarile si nu ii aratati ca este rau sa puna intrebari: copilul incearca sa inteleaga si sa faca fata prin intrebari – iar din perspectiva sa, voi aveti un raspuns (iar cand chiar nu aveti unul, fiti sinceri). Acceptati nevoie copilului de a vorbi despre persoana decedata, despre moarte, de a sti „de ce”, de a patrunde misterul, oricat de greu va este.

La fel cum omul arhaic de demult credea ca moartea apare daca o persoana face ceva rau, incalca un tabu, o regula sau ca moartea, pe langa cauza naturala (varsta, boala, accident), are o alta cauza, magica – o vraja rea, deci ca moartea apare din vina cuiva, la fel crede si un copil. Asadar, este important sa incercati sa ii spuneti clar cauza si sa ii explicati ca nu este vina cuiva, ci ca asa se intampla cu cei batrani, bolnavi, accidentati. Mai ales, explicati-i ca nu este vina sa sau a altora: ca nimeni nu putea sa faca nimic; si ca nimeni nu a facut ceva rau. Copilul are o gandire magica si poate crede ca, daca isi doreste de ajuns ca cineva sa nu moara, va avea succes – iar daca persoana moare, inseamna ca este vina lui, ca nu si-a dorit destul ca aceasta sa traiasca! De abia dupa aproximativ 10-12 ani, copilul intelege ca moartea nu are legatura cu vreo vina a cuiva.

Cand cineva in familie este grav bolnav sau foarte in varsta, incercati sa il pregatiti, vorbindu-i despre moarte copilului in general, asa cum s-a spus la inceputul articolului. Daca intreaba „va fi bine bunicul?”, nu il mintiti, dandu-i false reasigurari, deoarece socul si durerea vor fi mai intense. Spuneti-i ca nu stiti, ca bunicul e bolnav si in varsta si ca nimeni nu stie daca se face bine.

Copilul sub 10 ani are nevoie de timp sa inteleaga ce inseamna moartea. El, desi ati incercat sa ii explicati, poate inca crede ca persoana se va intoarce. Poate fi surprinzator de neafectat de moartea cuiva in familie: plange cand i se spune, apoi isi revine rapid – aceasta pentru ca inca nu a inteles. Copilul intelege ceea ce vede el insusi si il afecteaza direct: de exemplu, daca ii moare animalutul, el intelege mai usor ca acesta s-a dus pentru totdeauna pentru ca nu mai este in camera sa (pe cand daca moare cineva pe care nu il vedea zilnic, in casa, el poate sa nu inteleaga la fel de bine). De aceea, este foarte posibil ca cel mic sa puna la rastimpuri noi intrebari, la care trebuie sa raspundeti, pana ce va intelege.

Copilul trebuie incurajat sa isi exprime tristetea sau furia. Moartea naste emotii furtunoase, iar a ignora sau a ascunde aceste emotii e foarte daunator. Dupa ce incercati sa-i explicati simplu ca persoana a disparut, ca nu mai traieste, corpul sau nu mai functioneaza, ca nu se mai poate intoarce, spuneti-i ca este ceva trist, aratati-va emotiile si incurajati-l si pe el sa se exprime. Puteti incerca, de dragul sau, sa va ascundeti propriile trairi – insa astfel nu il ajutati, deoarece va crede ca nu trebuie sa fii trist sau suparat. Asadar, lasati si copilul sa deplanga pierderea, aratandu-i ca e normal sa fii trist la disparitia cuiva apropiat.

Inmormantarea. Alegeti in functie de ce credeti ca e bine pentru copil: sa participe sau nu. Daca este micut, il puteti, totusi, feri de a vedea persoana decedata in sicriu (o imagine niciodata usoara), pentru ca va suferi, se va speria cand sicriul se inchide si va deveni si mai confuz. In plus, amintirea persoanei dragi trebuie sa ramana pentru copil cea a persoanei pe care a cunoscut-o si iubit-o si nu cea a unui corp in sicriu. In schimb, il puteti duce la mormant, spunandu-i sa ii zica ce vrea persoanei, ce mai avea sa ii spuna, sa isi ia adio.

 sursa:DLI

Obsesia maritisului

De ce apare obsesia pentru maritis?

Posted: 16 May 2013 12:47 PM PDT

De ce unele fete si femei au aceasta obsesie pentru maritis, pentru nunti, inele stralucitoare, rochii albe si casatorie? Fetitele cresc cu povesti de iubire frumoase, in care printesa se marita mereu cu printul la sfarsit si traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Fetitele se joaca imbracandu-se in rochite albe si imaginandu-si nunta lor stralucitoare, ziua in care si ele vor fi o printesa fericita si frumoasa. Fantezia nuntii albe este parte din copilaria fiecarei fete (aproape), care creste cu ideea ca fericirea implica casatoria.

Iar unele femei sau chiar tinere fete, atunci cand fantezia nu se transforma in realitate, atunci cand nu isi gasesc printul care sa le ofere nunta visata, atunci cand nu au un partener stabil sau au un partener care inca nu doreste un astfel de pas, devin excesiv de ingrijorate – uneori, pana la a vorbi despre o obsesie pentru maritis! Pentru ca nunta este in fantezia lor ziua cea mai fericita, clipa in care visul devine realitate.

Despre obsesia pentru maritis:

Ideea ca a te marita inseamna sa arati ca ai valoare. Uneori, o fata creste cu ideea ca o femeie matura este realizata, este valoroasa, este cu adevarat matura doar daca se marita „la timp”. O idee din trecut – cand fetele nemaritate trecute de 20 de ani deja era considerate „ciudate”… Si inca persista ideea ca o femeie valoroasa se va marita in mod sigur devreme (ca si cum nu exista posibilitatea ca ea sa nu doreasca sa se marite!).

Ideea ca a fi ceruta in casatorie inseamna a fi dorita si iubita. Urmand ideea de mai sus, o anumita obsesie pentru maritis, pentru casatorie apare deoarece o femeie poate crede ca a fi ceruta este echivalent cu a fi dorita, a fi frumoasa, a fi iubita, a fi atractiva. In sens contrar, a sta cu un barbat care nu te cere ar insemna ca acesta nu te doreste destul, ca nu te considera destul de buna – idee bineinteles falsa! O femeie necasatorita poate incepe de la o varsta sa se simta nedorita, ca si cum ceva la ea este in neregula – si nu faptul ca nu a intalnit partenerul potrivit. Se intreaba „oare este ceva rau la mine?”.

Ideea ca daca el nu te cere in cativa ani, relatia nu duce nicaieri. Femeile au acea nevoie de a sti „incotro mergem, incotro se indreapta relatia” – intrebare stresanta pentru partenerii lor, in special cand este adresata prematur… Iar daca o relatie trece de doi-trei ani si ea vede ca partenerul nu are vreo intentie de logodna, daca el evita sa discute despre casatorie si spune ca nu este inca pregatit, ea incepe sa isi puna intrebari, sa creada ca relatia nu va duce nicaieri, ca acea clipa magica nu va exista niciodata. Si in loc sa lase lucrurile sa mearga de la sine, va deveni din ce in ce mai preocupata si stresata de gandul logodnei si casatoriei, pana apare obsesia pentru maritis.

Ideea ca fara casatorie nu esti completa, nu ai un rost in viata, nu poti fi fericita. Inca un cliseu care, din pacate, este considerat ca adevar de catre unele femei: acela ca un om isi gaseste fericirea adevarata si se simte complet doar odata ce isi intemeiaza propria familie, odata cu casnicia. Chiar si astazi, o femeie poate crede ca doar printr-o relatie sigura (si deci care se indreapta spre casatorie) isi gaseste completarea, implinirea, rostul in viata si fericirea! A fi singura pare a fi un lucru negativ – cum sa fii fericita sau sa te simti completa de una singura? Si totusi, aceasta este important – daca nu te simti multumita de tine insati, fericita cu viata ta si completa, daca nu simti ca tu singura ai un rost, atunci un partener si o nunta nu te vor face deodata fericita, nu vor face toate nemultumirile sa dispara. Femeia trebuie sa invete ca ea trebuie sa isi caute si gaseasca de una singura rostul si sensul sau in viata, sentimentul de implinire – de abia apoi se poate bucura de fericirea in doi…

Fantezia nuntii perfecte. Ce fata nu a visat niciodata la nunta frumoasa, nunta perfecta, in care ea, mireasa, straluceste de frumusete si fericire? Insa a dezvolta o obsesie pentru maritis si nunta perfecta este un pas gresit – nu nunta este cea importanta, ci ceea ce urmeaza nuntii! A te grabi sa faci o nunta doar din visul de a te vedea mireasa gratioasa, de a avea o nunta mare si selecta este unul dintre cele mai imature lucruri posibile. Nu nunta este cea care garanteaza fericirea – ci iubirea pentru partener si modul in care va creati relatia. A te marita cu un partener nepotrivit doar pentru nunta perfecta este, poate, cea mai mare greseala – in plus, nu exista nimic perfect… Iar cand inca nici nu ai o relatie stabila, insa iti petreci mult timp visand la nunta, gandindu-te ce sala selecta ai vrea, ce rochie frumoasa ai vrea, ce invitati ai vrea etc., poti cadea cu usurinta in capcana de a incepe o relatie si ramane cu primul venit dispus sa iti ofere visul – deci cu un partener nepotrivit.

Presiunile exterioare. Obsesia pentru maritis si casatorie, insa, se poate naste pur si simplu din cauza presiunilor exterioare: parintii care te tot intreaba „cand devii femeie serioasa”; prietenele vechi care se marita rand pe rand; cunoscutii care te intreaba daca ai intentii… Iar tu ajungi atat de stresata de toate acestea, incat, chiar daca de fapt nici nu ti-ai dori cu adevarat deocamdata casatoria, incepi sa te gandesti din ce in ce mai mult la aceasta si sa te intrebi si tu „cand”…

Un nou inceput si lasarea in urma a prezentului. Nunta si casatoria reprezinta un inceput, o noua sansa, insa si un sfarsit – sfarsitul vietii singure si sfarsitul vietii in casa parintilor (in cazul in care nu locuiesti sngura – ceea ce inseamna sfarsitul vietii de burlacita). Des, o fata are o obsesie pentru maritis nu gandindu-se la nunta perfecta sau la fericirea in casnicie, ci la dorinta intensa de a scapa de viata sa din prezent (in special de singuratate sau de parinti). Insa a te casatori doar pentru a fugi de viata ta nu este un motiv bun…

Tine minte un singur lucru: a fi preocupata excesiv, aproape obsedata cu maritisul, nunta, casatoria nu te ajuta deloc! De fapt, a iti dori atat de mult un lucru incat acesta iti ocupa mintea te blocheaza, te streseaza si te impotmoleste. Uiti de lucrurile cu adevarat importante in viata ta, facandu-ti griji si incerci prea mult…

sursa DLI

Cele patru elemente care nu trebuie sa lipseasca la o nunta

Cele patru elemente care nu trebuie sa lipseasca la o nunta

In ziua casatoriei, mireasa poate sa respecte aceasta traditie care cere ca ea sa poarte, pentru a avea o casatorie reusita, patru elemente, la alegere, care pot fi o piesa de imbracaminte, bijuterie etc., dar care sa aiba urmatoarele caracteristici precise:

Ceva vechi
Ceva nou
Ceva imprumutat
Ceva albastru


Aceasta traditie de nunta isi are radacinile in anglia secolului al XIX-lea ("Something old, Something new, Something borrowed, Something blue"). Semnificatia acestora, in cadrul nuntii, este urmatoarea:

Elementul „vechi” – semnifica legatura familiala a miresei cu viata ei de dinainte de casatorie. De aceea, cel mai adesea „ceva vechi” este o bijuterie de familie pe care mireasa o va purta in ziua nuntii sale.
Elementul „nou” – caracterizeaza reusita si succesul de viata in viitor. De aceea, el este in general rochia de mireasa.
Elementul „imprumutat” – reprezinta norocul si fericirea viitorilor miri. De aceea, de cele mai multe ori este un accesoriu deja purtat de o alta mireasa in ziua casatoriei sale si care are o viata fericita si o casatorie reusita.
Elementul „albastru” – reprezinta fidelitatea si puritatea intr-un cuplu. De aceea, este adesea un element discret, o batista de pilda, aleasa tot de mireasa.

Traditii si ceremonii pentru cununie

Traditii si ceremonii pentru cununie

Vrei sa incluzi traditii mai putin cunoscute in Romania la nunta ta? Iata cateva ceremonii legate de uniune pe care le-ai putea realiza.

Lumanarea uniunii

Aceasta este o ceremonie des inalnita in afara si presupune ca mireasa si mirele sa ia fiecare o lumanare si sa aprinda in acelasi timp o a treia lumanare, lumanare care simbolizeaza uniunea. Mirii isi pot stinge fiecare propria lumanare sau le pot lasa aprinse, acest lucru simbolizand ca nu si-au pierdut individualitatea prin uniunea lor.

O alta varianta a acestei traditii este: tuturor invitatilor li se da o lumanare, iar unul dintre ei o aprinde pe a lui. Invitatii isi aprind apoi lumanarile lor, luand lumina de la persoana alaturata, iar apoi mirii aprind lumanarea uniunii. Aceasta ceremonie reprezinta unitatea dintre familie si prieteni care sprijina cuplul in casatorie.

Traditii si ceremonii pentru cununie

Ceremonia trandafirilor

O ceremonie de uniune simpla prin care mireasa si mirele fac schimb de trandafiri.

Ceremonia vinului

Mireasa si mirele iau fiecare cate o carafa de vin si o toarna amandoi intr-un intr-un pahar. Recomandat este ca mirii sa foloseasca vin de culori diferite, pentru ca cel turnat in al treilea recipient sa aiba o alta culoare.

Ceremonia apei

Mirele si mireasa toarna apa colorata diferit intr-un pahar, creand astfel o a treia culoare.

Ceremonia sarii


Nuntile din comunitatile de indieni includ ceremonia sarii, unde mireasa ii ofera o mana de sare mirelui, fara a varsa niciun pic de sare. Mirele ii da apoi miresei. Acest schimb se repeta de trei ori. Mireasa face acest ritual cu toti membrii familiei mirelui, fapt ce simbolizeaza intrarea in noua ei familie.

Ruperea painii

Mireasa si mirele rup bucatele de paine, iar apoi mananca fiecare cate o bucatica. Cateodata aceasta paine este impartita cu familia si prietenii. Aceasta ceremonie reprezinta viitorul lor impreuna ca familie.

Ceremonia ghirlandelor si a cununelor de flori

Mirele si mireasa fac schimb de ghirlande de flori, in special in nuntile indiene si reprezinta cererea in casatorie din partea miresei si acceptarea mirelui. In plus, simbolizeaza si uniunea lor, binecuvantata de natura. In nuntile hawaiene, mirii fac schimb de cunune de flori, care reprezinta dragostea si respectul pe care-l au fata de partener.

Barbieritul mirelui

Barbieritul mirelui reprezinta o traditie folclorica veche, specifica asa numitelor rituri de trecere in care se inscrie si nunta si reprezinta o intrare simbolica a mirelui in randul barbatilor insurati. Un soi de ritual initiatic cu valente simbolice reprezentand trecerea de statutul de baiat la barbat a mirelui.

Concret, un prieten apropiat al mirelui il barbiereste in mod simbolic pe mire. Actiunea se desfasoare in paralel cu gatitul miresei (asezarea voalului). In timp ce un apropiat al sau (poate fi unul dintre cavalerii de onoare) il „barbiereste” cu spuma de ras si un aparat de ras din care a fost scoasa lama, mirele tine sub picior banii pe care urmeaza sa-i plateasca pentru barbierit.

In timpul barbieritului lautarii sau ceilalti cavaleri vor incerca sa-i fure banii, insa mirele va trebui sa-i „apere” cu indarjire, altfel riscand sa nu „devina barbat” in mod simbolic

Aruncarea cu grau si orez

Aruncarea cu grau si orez reprezinta o traditie de nunta care incepe sa fie din ce in ce mai mult inlocuita cu aruncarea de confetti multicolore la iesirea din biserica si de la ofiterul Starii Civile. Se spune ca obiceiul isi are originea intr-un stravechi ritual pagan care consta in aruncarea de seminte/graunte peste tinerii casatoriti in ziua nuntii, seminte a caror forta si mai ales fertilitate le-ar fi fost transmise prin acest gest simbolic.

Nunta ar fi deci, prin trasfer, una binecuvantata si fertila.

De asemenea, gestul aruncarii are reputatia de a „alunga spiritele rele” din calea mirelui si a miresei, netezindu-le astfel drumul pe care au ales sa paseasca impreuna.

Orezul si graul au vadite proprietati germinative, de aceea reprezinta un inceput de bun augur pentru miri care incep astfel, simbolic, o viata roditoare si imbelsugata.

Varianta confetiilor pierde din conotatiile ritului, efectul vizual insa nu poate fi neglijat. In zilele noastre exista si varianta aruncarii de petale de flori, gest al carui simbolism este supraincarcat cu simbolismul florilor ale caror petale sunt alese.

Traditiile voalului miresei
Descopera care sunt traditiile legate de voalul miresei in diferite culturi.

Dezgatitul miresei

La nunta traditionala romaneasca miresei i se scoate voalul spre sfarsitul petrecerii, acest lucru simbolizand trecrea acesteia de la fata la femeie maritata.

Descoperirea fetei miresei

La nuntile traditionale americane exista traditia de a i se ridica voalul miresei dupa ce tatal acesteia o escorteaza pe altar si este oferita mirelui. Ridicarea voalului este o reminiscenta a povestii bibilice a lui Iacob, Rachel si Leah. Iacob lucrase pentru Lavon timp de 7 ani pentru a obtine dreptul de a se casatori cu fiica lui Lavon, Rachel. Cand a venit timpul nuntii, Rachel si-a pus voal, ca semn al modestiei. Lanvon a pus atunci voal si celeilalte fiice Leah pentru a-l pacali pe Iacob sa se marite cu fiica gresita. Iacob a trebuit sa mai lucreze inca 7 ani inainte ca Lavon sa se hotarasca sa-i dea mana lui Rachel. Prin ridicarea voalului inainte de schimbarea juramintelor, mirele este sigur ca se marita cu femeia care trebuie.


Acoperirea fetei cu voal


In iudaism exista o ceremonie speciala, numita Badeken, de a pune voalul miresei. Este prima oara cand cei doi miri se vad inaintea ceremoniei. Aceasta este o veche traditie si serveste ca un prim fapt prin care mirele isi arata angajamentul de a acoperi si de a-si proteja nevasta. Voalul ramane pe chipul miresei in timpul ceremoniei traditionale evreiesti, simbolizand ca mirele nu se casatoreste cu femeia respectiva doar pentru frumusetea ei fizica, ci pentru cea interioara. Voalul este indepartat si cuplul este pronuntat casatorit in mod legal, pecetuindu-si uniunea cu un sarut.

Multe cupluri moderne trec peste traditiile voalului, dar marea majoritate a mireselor continua sa poarte un voal, o coronita, o palarie sau un accesoriu de par.

Jartiera miresei

In zilele noastre, traditia spune ca mirele trebuie sa-i scoata miresei jartiera de pe picior, prin gesturi care pot starni rasul invitatilor, dupa care, printr-un gest simlar aruncatului buchetului miresei, mirele va arunca jartiera catre grupul de tineri necasatoriti. Se spune ca cel care o va prinde, va fi urmatorul la insuratoare.

Jartiera miresei, simbol al puterilor samanice, isi are radacinile, se pare, in epoca paleolitica. In anumite picturi rupestre intalnim dansatoare purtand jartiere. In vremurile preistorice, jartiera pare sa fi fost investita cu puteri magice. De asemenea, ea pare sa fi reprezentat un rang social inalt in vechiul cult al vrajitoarelor, apoi miturile au transformat-o in amuleta magica, in toate legendele si basmele in care aceasta apare. De asemenea, exista voci care spun ca ar exista o legatura veche cu Ordinul Jartierei.

In fine, jartiera simbolizeaza misterul si Virginitatea. La evrei, se spune ca jartiera miresei trebuie sa fie albastra sau alba, caci acestea sunt culorile care simbolizeaza dragostea, fidelitatea si puritatea. Viitoarea mireasa este deci incurajata sa poarte o jartiera alba sau albastra.



Ordinul Jartierei

Ordinul Jartierei, care este cel mai important ordin de cavalerie britanica si unul dintre cele mai prestigioase din lume, fiind considerat drept recompensa cea mai inalta pentru fidelitate si merit militar. Acest ordin se pare ca s-ar fi inspirat dintr-un incident care ar fi avut loc in secolul al paisprezecelea, in timp ce regele Angliei, Edward III dansa cu Contesa de Salisbury : se spune ca jartiera contesei ar fi cazut pe podea, iar regele ar fi ridicat-o si si-ar fi pus-o pe picior. Jartiera era o panglica albastru deschis, brodata cu trandafiri auriti si marginita de brauri din aur pur. In acest ordin, ea este purtata de femei pe bratul stang, iar de barbati desupra genunchiului stang.

Marturiile de nunta

Mirii ofera marturiil la receptie ca multumire pentru invitati ca au venit la nunta. Marturia este un mic obiect care arata aprecierea si este menit sa comunice afectiunea si gratitudinea mirilor celor care impartasesc cu ei ziua speciala a nuntii.

Traditia daruirii marturiilor dateaza din secolul 16, in Europa cand aristocratii ofereau cadouri (parfumuri sau produse de cofetarie) invitatilor care calatoreau zile sau saptamani pentru a ajunge la festivitati. Cateodata, erau oferite cadouri mai elaborate ca o demonstratie de darnicie a familie care gazduia evenimentul.

De exemplu nobilimea frantuzeasca oferea bomboniere din sticla sau cristal in care se aflau migdale glazurate. De-a lungul timpului, a devenit popular faptul de a oferi 5 migdale, marturie ce simboliza cele 5 sperantei ale noii familii: bogatie, sanatate, longevitate, fericire si fertilitate.

Miresele moderne se gandesc mult la marturii in dorinta lor de a oferi marturii creative care reflecta gusturile si personalitatea cuplului. De exemplu unele cupluri pot oferi cadouri legate de hobby-urile lor ca mingi de tenis, carti de joc sau alte obiecte. Alte mirese aleg sa-si extinda ospitalitatea din timpul nuntii si in viitor si ofera ceai, cafea sau pliculete de ciocolata calda.

Marturiile pot fi o extensie a tematicii nuntii. De exemplu la o nunta care a avut tematica plaja poti oferi o rama foto in forma de flip-flops sau lumanari in forma de scoici. La o nunta care are tematica legata de anotimpul in care se desfasoara poti oferi produse de cofetarie in forma de frunze sau o lumanare din gel care include frunze si culori pamantii.

Un trend in marturii este personalizarea lor. Cuplurile pot acum sa-si includa numele lor pe fiecare marturie in parte.

Atunci cand cauti marturii criteriul de baza este bugetul si apoi gustul personal. Istoria si traditia te poate ajuta sa oferi anumite marturii, dar in ultima instanta mireasa ar trebui sa decida ce marturie crede ea cel mai bine ca s-ar potrivi.

Fa-ti singura invitatia de nunta:

Pas cu pas te vom sfatui si iti vom prezenta idei interesante pentru ca tu sa iti confectionezi cea mai frumoasa invitatie. E simplu si...ieftin! Sa trecem la treaba!

Piata cu accesorii de nunta abunda in oferte si modele de invitatii care de care mai sofisticate si mai ingenioase. Dar pentru ca vremurile pe care le traim sunt ceva mai neprietenoase, iar bugetele de nunta cu tot mai putine zerouri in coada, ce-ai zice de niste invitatii home-made? Ai nevoie de putina indemanare si o gasca de prietene gata sa iti sara in ajutor. Noi suntem aici cu ideile, tu vino cu entuziasmul!

Invitatia Romantica

Ustensile necesare:

Carton
Voal
Fundite
Capsator
Imprimanta
Conexiune la Internet
Rabdare si buna dispozitie!

Primul pas este sa iti achizitionezi toate aceste lucruri. Opteaza pentru depozite, unde poti sa le cumperi la metru si mult mai ieftin. Apoi este obligatoriu sa stabilesti dimensiunile pe care le doresti pentru invitatii si sa apelezi la o firma specializata pentru taierea cartonului si a voalului intr-un mod fara cusur.

Pentru acest model specialistii recomanda cartonul alb imaculat, rasfatat de un voal in culori delicate (lila, piersiciu, roze, bleu, crem), ce poate sa aiba si un model dragut.

Pentru textul de pe carton apeleaza la un template pe care il gasesti pe Internet. Nu uita sa alegi un Font care sa avantajeze. Invitatia finala trebuia sa arate cam asa: peste cartonul imprimat, voalul trebuie sa cada ca o perdeluta, pe care o vei prinde la mijloc cu o fundita satinata. Fa o gaura cu ajutorul capsatorului. Nu-i asa ca a fost usor?

Alegerea nasilor

O intrebare importanta este pe buzele miresicilor cand vine vorba de oficierea ceremoniei religioase si nu numai.

Imi pot alege ca nasi pe cei mai buni prieteni ai mei? Pe sora mea? Nasii trebuie sa fie casatoriti?

In alte cazuri, tinerii isi pot alege nasi care sunt doar logoditi la biserica sau care au primit binecuvantarea din partea unui preot.

Biserica permite ca un cuplu sa cunune alt cuplu daca acestia sunt casatoriti, insa exista si exceptii in cazul carora se pot pronunta doar preotii.

Se respecta cu sfintenie "nasul de neam" al mirelui, cel care l-a botezat cand acesta era mic. Ca parinte spiritual, acesta nu trebuie sa se schimbe ci sa ramana aproape de neamul pe care il cunoaste atat de bine.

Daca nasul este batran, el desemneaza pe copiii sai. Daca acestia refuza, tinerii isi pot alege ca nasi pe cine doresc.

De asemenea trebuie stiut ca nasii nu trebuie sa aiba alta religie decat cea a celor doi miri, deoarece acestia vor calauzi pasii tinerilor insuratei pe calea credintei.

Este bine ca nasii sa nu fie alesi dupa rangul social sau dupa conturile din banca, ci sa fie o pereche adevarata de indrumator, de oameni impaciuitori care vor putea ajuta mirii cand vor aparea conflicte.

Nasii trebuie sa fie transformati in cei mai buni prieteni ai tinerei familii.