Scalda dupa botez a bebelusului reprezinta un obicei romanesc de inspiratie crestina. In mod traditional, a doua zi dupa botez se face ceea ce se numeste popular "scalda copilului" sau "scoaterea din mir a copilului".
Traditia interzice prezenta barbatilor la baita copilului. Baita este facuta de catre moasa, nasa si mama impreuna cu rude, vecine sau prietene.
Imbaierea este un obicei practicat in multe regiuni ale tarii, diferentele tinand mai ales de denumiri ("scalda", "scaldita", "imbaiere" etc). .
Nasa trebuie sa aduca un prosop, ulei pentru bebelus si sapun, haine, paturica, pernuta, jucarii, scutece. Dupa ce-l spala trebuie sa-l strige pe nume. Dupa botez si pana il spala nasa nimeni nu are voie sa pupe copilul sau sa-l strige pe nume. Nasa trebuie sa unga bebelusul cu mir (uleiul sfintit de la botez) peste tot pentru a avea o piele catifelata ca matasea. Nasa mai aduce la baita lumanarea de botez aprinsa, iar dupa ce termina, apa se arunca la un copac si stergarul se pune la uscat la oglinda. Nasa ii descanta copilului inainte de a-l baga in baie cu crenguta de busuioc pe la ochi "sa vada lucruri bune si frumoase", pe la urechi "sa auda numai invataminte si sa ia aminte la ele", pe la gura " sa vorbeasca cuvinte intelepte si sa stie a respecta pe cei din jur", pe la manute "sa fie harnic si priceput", pe piept "sa fie iubitor si cu suflet mare", pe cap "sa fie destept si luminat", pe picioare "sa il duca acolo unde trebuie si sa il aduca mereu acasa, langa cei dragi".
Exista anumite regiuni unde copilul se unge cu ulei sfintit de un suflet bisericesc si se descanta inainte de a fi imbaiat, iar pe tot parcursul ceremoniei, lumanarea de botez trebuie sa stea aprinsa.
Baia este plina de semnificatii mai mult sau mai putin religioase. Apa care va fi folosita la baita copilului trebuie sa fie neinceputa, scoasa la rasaritul soarelui.
In unele zone, nasa trebuie sa puna bani si sub vasul de imbaiat. Dupa ce a fost spalat copilul se spune ca apa trebuie aruncata inaintea soarelui, la radacina unui copac roditor daca este baiat, peste flori daca este fata sau pe un loc curat si ferit sau intr-o apa curgatoare.
Este mare pacat pentru cineva sa calce in apa aceea. Aruncand-o intr-un loc ferit se zice ca astfel copilul va fi curat toata viata. In unele parti ale tarii vasul este intors cu gura in jos si pe el este asezata o femeie tanara fara copii despre care traditia spune ca va deveni in scurt timp mamica.
Un alt obicei este ca dupa baita nasa si invitatii sa bage bani in hainutele copilului, ca sa aiba noroc. Banii din cadita sunt luati de catre moasa sau pot fi daruiti altor copii.
In mod traditional, finii ii dau nasei un prosop si un sapun, pentru ca mama copilului "sa spele" nasa dupa baita copilului. Se mai da inca un prosop pentru cea care da copilul, adica moasa. Nasii aduc alte hainute finutului si un cadou.
Dupa terminarea baitei si a ce mai trebuie facut se sta la masa, unde invitatii aduc cadouri copilului.
La finalul mesei tatal copilului o conduce pe nasa acasa si ii da un "plocon".
In Maramures, ritul darii numelui se oficiaza odata cu botezul, in felul acesta copilul este agreat in societate. Copilul este dus la botez de nasa si "moasa", apoi se intorc acasa unde are loc sarbatoarea ("botejunea"), unde participa cei apropiati familiei, se canta, se mananca si se bea, se fac urari de sanatate si fericire in viata.
In alte regiuni, mama copilului nu are voie sa participe la ceremonia religioasa a botezului daca preotul nu i-a citit molifta. Fiind lauza exista credinta populara ca “pe unde calca lauza fara molifta arde pamantul”.
La alegerea nasilor pentru copil, in unele zone, se accepta doar un cuplu casatorit, In altele se considera ca si o singura persoana poate sa fie nas. In cazul in care un cuplu este necasatorit si nici nu au intentii de a oficializa legatura, numai una din cele doua persoane poate deveni nas al copilului.
Pe langa nas sau nasi, in majoritatea regiunilor este necesara prezenta unei moase sau, mai rar, mos. De la zona la zona, moasa nu trebuie sa fie casatorita, sau, dimpotriva, trebuie sa fie casatorita, ba chiar sa aiba si copii. De obicei, moasa ajuta si nasii la imbracatul copilului in biserica si acasa.
La intoarcerea de la biserica, se obisnuieste ca pe pragul casei, nasii sa dea mamei copilul botezat rostind “Mi-ai dat un pagan, ti-am adus un crestin”, facandu-se cu lumanarea sau cu fumul lumanarilor semnul crucii deasupra usii casei.
