nuntabotez.ro - blogul magazinului online - texte, sfaturi, idei. Cu noi veștile sunt bune!
Se afișează postările cu eticheta de stiut. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta de stiut. Afișați toate postările
7.26.2019
ZONA DE CONFORT
Zona de confort este acea „dulce” capcana ce te poate tine prins pentru luni, ani sau daca nu actionezi, pentru toata viata. Preferi sa stai intr-o zona in care nu te simti bine dar nici nu faci nimic pentru a iesi din ea. Ti-e frica. Astfel ajungi sa iti creezi o inchisoare din care nu mai poti sa iesi cu toate ca usa este descuiata iar cheia este la tine. Fa-ti curaj, deschide poarta si intra in necunoscut.
De multe ori construim in jurul nostru o viata care ne ingradeste si care ne impiedica sa fim si sa actionam intr-un mod sincer si autentic cu noi insine. Avem un serviciu care nu ne implineste. Am vrea sa plecam dar nu avem curaj. Am vrea sa facem altceva, dar ne este teama ca nu vom reusi.
Apoi, stam intr-o relatie de care suntem constienti ca este nociva sau pe care nu o consideram a ne implini sufleteste dar tot ramanem acolo. Lasa ca este bine si asa. Cum sa stai singur? Ce zice lumea, societatea? Cine mai esti tu in afara relatiei? Nu stii..hmm..si atunci cine esti tu in relatie? Cine esti efectiv tu? Te complaci si zilele trec. Cu certuri sau poate nici macar. Cu o indiferenta care a devenit rutina. Trec anii si ajungi sa fii nefericit. Si nici nu stii de ce. Aparent ai tot ceea ce iti trebuie: o casa, o masina, un serviciu, o relatie, poate ca si un copil…dar cu toate astea nu esti fericit.
Dar cum ar fi fost sau cum ar fi viata ta sa ai curajul de iti infrunta fricile si zona de confort cu care te-ai obisnuit? Cum ar fi ca intr-o zi sa faci un pas in afara cutiei in care te afli si sa vezi ce se afla acolo? Dar nu prea faci asta. Preferi sa te limitezi si cumva chiar, intr-un mod paradoxal sa te atasezi de zidurile care te inconjoara pentru ca doar ele iti sunt familiare. O parte din tine poate ca vrea sa ramana acolo iar alta sa plece.
Ideea este sa ai curajul sa spui cu voce tare: „Nu ma simt bine aici..Nu imi place..” dar si: „imi este prea frica sa plec”. Ia spune asta cu voce tare sa iti dai seama cum te simti cand te auzi pentru prima data real si cum este sa te pui fata in fata cu tine. Trebuie sa intelegi cum ajugi sa traiesti in aceasta zona de confort pentru a putea iesi din ea. Trebuie sa te gandesti ce iti ofera zona de confort si ce iti este teama ca vei pierde. Gandeste-te. Vei pierde probabil mai ales „siguranta”. Dar mai gandeste-te cu ce pret, ce sacrifici cu adevarat prin faptul ca ramai acolo. Gandeste-te la lucrurile acestea, analizeaza-le si vezi la ce raspuns ajungi.
Ai curajul de a fi tu insuti! Asuma-ti acest risc si vezi ce gasesti acolo. Poate ca iti vei recapata sau capata libertatea. Stiu ca poate parea inspaimantator dar consider ca este un risc pe care merita sa ti-l asumi.
Vei vedea insa ca aceste frici te blocheaza numai atunci cand le opui rezistenta. Asta pentru ca prin frica, tu le hranesti si astfel, fricile devin mai mari si mai puternice. Priveste frica in fata, analizeaz-o si mergi catre ea.
Mie a ajuns sa imi placa sa imi confrunt fricile si zona de confort. Adica, atunci cand imi este mai mare teama, cu atat mai mult, cu teama respectiva si poate ca nu de-o data, dar merg catre ea. Asa devii mai puternic, mai „tu”, mai autentic. Abia asa ajungi sa te descoperi cu adevarat.
Adu-ti aminte ca tu esti creator, nu victima. Poti face orice, doar sa faci un prim pas in fata. Arata-ti tie si celorlalti dupa cine esti cu adevarat. Renunta la orice fel de rol care te tine intemnitat. Invata din greseli si fa alegeri mai bune. Ia decizii pentru tine si nu pentru ceilalti. Extinde-ti constiinta dincolo de limite si revenidica-te pe tine.
RELATIA CU PARINTII
Ranile materne pot fi provocate inca din pantecul acesteia si iti vor influenta viata fie ca esti constient de acest lucru sau nu. Persoanele cu rani materne au dificultati in a se accepta si in a ii accepta pe altii. Nu se simt demni de iubire si nu stiu cum sa se cultive pe sine.
Cu totii mergem in viata fiind influentati de parinti, de felul in care ne-au crescut, ne-au fost alaturi sau din contra. Actiunile parintilor care pot parea independente si fara nicio legatura cu copilul lor, au de multe ori un impact mult mai puternic decat ar fi putut realiza. Copilul/viitorul adult este influentat si poate chiar marcat de actiuni, gesturi de la cele mai mici pana la cele mai impactante pe care mama le-a facut.
Ranile materne au legatura cu capacitatea noastra de a putea primi iubire. Persoanele care au rani materne, construiesc de obicei un zid in jurul inimii si nu lasa pe nimeni cu usurinta inauntru. Au multe indoieli, nu sunt capabili sa ia singuri decizii. Le este frica sa simta orice pentru a nu fi raniti. De obicei, nu se descurca bine nici la capitolul intimitate.
Cele doua tipuri de rani materne
Primul tip provine din absenta mamei. Poate ca nu ai cunoscut-o pe mama ta sau poate ca a fost o mama abuziva, atat fizic cat si psihic. Sau, poate ca nu ti-a acordat suficienta atentie, asa cum ti-ai fi dorit. Daca s-a intamplat astfel, este posibil sa nu te simti in siguranta din punct de vedere emotional. De aceea, tanjesti mereu dupa iubire (chiar daca de multe ori nu iti recunosti nici tie acest lucru deoarece vrei sa pari „puternic”) si te poti implica in relatii codependente cu substitute ale mamei, incercand sa traiesti inconstient, grija materna care ti-a lipsit cand erai mic. Iti asociezi astfel partenerul de viata cu mama ta si poti uneori chiar, prin partenerul de viata sa retraiesti rani pe care mama ti le-a provocat, tocmai pentru ca te invarti in acelasi cerc pe care trebuie sa il vindeci. Te poti agata de aceasta relatie ca de „mama ta”, pentru ca iti este teama „sa nu fii iar abandonat”. Si chiar daca nu este benefica pentru tine, preferi sa stai acolo. Asta si pentru ca iti este frica sa fii singur, sa fii tu, independent.
Persoanele care au acest tip de rana, trebuie sa invete sa isi ofere singuri ocrotirea si iubirea pe care nu le-au gasit la mama sau la persoanele de sex feminin pe care involunatar le asociau cu mama. Trebuie sa invete sa se retraga in spatiul lor intim, sa cultive iubirea de sine si sa fie independenti, sa nu se mai lase coordonati de substitutele mamei.
Al doilea tip de rana materna este cel in care mama a cocolosit prea mult copilul, a avut „mult prea multa grija” de acesta. Acest gen de persoane ajunse la maturitate, au probleme in a rupe cordonul ombilical care ii leaga de mama. Se pot simti sufocati sau controlati de iubirea mamei. Mama ii vede adesea ca pe o extensie a ei.
Acesti oameni trebuie sa constientizeze faptul ca sunt persoane independente de mama lor, ca nu sunt responsabile de fericirea mamei. Trebuie sa stabileasca granite sanatoase. Daca nu vor face acest lucru, aceste persoane vor ramane mereu „copilul mamei”. Vor ramane un copil care din punct de vedere emotional nu va ajunge la maturitate. Nu vor invata cum sa fie independenti si cum sa se sustina singuri. Nu vor putea primi energia Tatalui (Tatalui Divin/Dumnezeu/orice inseamna masculin, pentru ca, „nu puteti ajunge la Tata, decat prin Mama”).
Deci pentru a avea o conexiune buna cu Tatal Ceresc, chiar si cu tatal tau, trebuie sa vindeci ranile materne. Mama este cea care procreeaza. Deci, prin ea, ajungi mai departe.
Va voi vorbi data viitoare si despre ranile paterne. Pana atunci, va doresc sa analizati, sa intelegeti si sa va eliberati.
Namaste!
Daca energia mamei este cea care te invata cum SA FII, SA PRIMESTI, energia tatalui te invata cum SA FACI, SA OFERI. Personale care au rani paterne, au probleme in a fi in lume. Se tem sa se exprime din cauza fricii de a nu fi criticati. Se tem sa isi asume riscuri pentru a nu esua. Nu stiu cum sa ofere iubire, sa actioneze.
Vorbeam in articolul trecut despre ranile materne. Cu totii avem intr-o mai mica sau mai mare masura, atat rani materne cat si rani paterne. Este important sa constientizam acest lucru pentru a intoarce privirea care acele clipe din viata noastra care ne-au marcat. Sa ne intoarcem de multe ori in copilarie, in momentele in care eram in plina formare si sa realizam ce ne-a durut mai mult. Inainte sa spui ca pe tine nu te-a marcat nimic, analizeaza inainte. Nu la toata lumea, semnele sunt atat de evidente. Pot fi detalii care in universul tau de copil sa te fi marcat si sa fi tras dupa tine toate viata tipare si comportamente de care nici macar sa nu fii constient. Odata ce vei incepe sa constientizezi, vei incepe sa te vindeci.
Daca energia feminina/a mamei inseamna iubire si acceptare, energia masculina/a tatalui, inseamna a munci, a parasi „cuibul”, a incepe sa iti deschizi aripile si a avea incredere in tine si in puterea de a oferi lumii. Energia tatalui presupune actiune. Tatal te ajuta sa iti dezvolti capacitatile si talentele. El este cel care iti spune: „poti sa faci”.
Persoanele care au rani paterne au dificultati in a putea actiona. Isi gasesc mereu scuze pentru care „nu pot reusi”.
Lectia Tatalui Divin ne face sa realizam ca pierdem iubirea atunci cand incetam sa o oferim. Iubirea, oricat de frumoasa este ea, daca nu o impartasim, daca nu o oferim din frica, ea se ofileste. Trebuie sa invatam sa ne asumam riscuri, sa actionam. Acestea sunt cuvintele de baza, A OFERI, A ACTIONA.
Daca o persoana a avut un tata absent (fizic sau emotional), atunci este foarte posibil sa nu fi putut sa iti dezvolte abilitatile si increderea in sine. Aceste persoane sunt adesea lipsite de motivatie si de initiativa. Nu vor sa devina independente. Pot fi excesiv de cocolosite de mama si astfel, impiedicate sa isi descopere adevaratele daruri si sa le exprime.
Barbatii si femeile care au rani parentale nu stiu cum sa supravietuiasca pe cont propriu si le este frica sa incerce. Prefera sa merga la sigur. Sa stea intr-o zona de confort, unde este „cald si bine”, ca in pantecul mamei. Acesti oameni nu vor prelua controlul asupra vietii lor, nu vor face propriile alegeri si nu isi vor asuma responsabilitatea pentru ele. Indiferent cat se plang, nu vor actiona. Doar spun ca o fac, dar in realitate nu o vor face. Ei nu isi urmaresc fericirea nu pentru ca nu ar fi capabili sa o faca, ci pentru ca nu au fost niciodata fortati sa plece „din cuib”.
Acesti oameni au nevoie de modele masculine care sa ii invete sa creada in ei. Au nevoie sa sa desprinda de langa mama pentru a isi putea castiga singuri existenta. Au nevoie sa se distanteze de mama (nu ca sentimente, ci ca actiune) pentru a putea creste. Altfel, pot ramane eternii copii.
Ranile paterne trebuie discutate cu tatal
Cei care au rani paterne, trebuie sa isi vindece relatia cu tatal lor. Trebuie sa stea de vorba cu el. Fie ca a plecat din viata lor, fie ca fost absent emotional, dar trebuie sa comunice cu el. Chiar daca este posbil ca discutia sa nu se desfasoare asa cum si-ar dori, sau aparent rezultatul sa nu fie unul fericit, ei trebuie sa faca asta. Trebuie, chiar daca le este teama, SA ACTIONEZE. Este lucrul esential de la care porneste eliberarea si cresterea lor.
Mai pot fi acele persoane care sa fi avut un tata superprotector. De obicei, persoanele care au o astfel de rana, mai tarziu, cand ajung mature, fac ceea ce au primit. Adica, le place sa controleze lucrurile si sa conduca viata celorlalti. Daca toata viata, au facut ceea ce „tata a spus ca este bine”, atunci acesti oameni este posibil ca niciodata sa nu isi fi descoperit cu adevart pasiunile sau prioritatile in viata.
Tot rana este aceea daca tocmai, nu vrei ca tatal sa iti controleze viata si pornesti o rascoala impotriva lui, il jignesti, il dezamagesti doar pentru a nu face ceea ce el spune. Astfel, acele persoane pot ajunge sa mearga in extreme. Sa faca multe lucruri care nu ii vor fi benefice, pot ajunge chiar sa aiba probleme cu alcoolul sau cu stupefiantele. Si in aceste cazuri, este bine sa se vorbeasca cu tatal. Sa ii explice de ce a facut ceea ce a facut, cum s-a simtit cand tatal isi dorea, poate inconstient sa ii conduca viata.
Astfel, acea persoana isi va recapata puterea. Se va elibera.
Ceea ce trebuie sa intelegem este ca pentru a putea avea o viata echilibrata, trebuie ca energiile masculine si feminile sa fie si ele la randul lor echilibrate. De la mama/energia feminina intelegem ca suntem iubiti, suntem suficienti. De la tata intelegem cum sa ne imbunatatim, sa ne sporim aptitudinile. De la mama invatam iubirea de sine, de la tata, actualizarea de sine. Ambele sunt la fel de importante. Nu conteaza ca esti barbat sau femeie, ambii au aceleasi energii care trebuie sa fie in echilibru intre ele.
Asa cum Iisus a spus „sa fim in lume”, adica sa actionam, sa nu ne ascundem. El a fost echilibrul perfect intre cele doua enrgii. Chiar daca era blandete si iubire, stia cum sa fie vehement, sa actioneze si sa fie chiar un razboinic al adevarului. Nu ii era teama sa se impotriveasca ipocriziei si nedreptatii.
Asa va spun si voua, fiti echilibru. Echilibrul este cel mai important in orice aspect al vietii.
7.24.2019
OPERSPECTIVA INTERESANTA...REÎNCARNAREA
Reincarnarea,"un
adevar tinut sub cheie"
Cine suntem? De unde
venim? Sunt intrebari clasice dar profunde ce se afla in mintea si pe
buzele miliardelor de oameni ai acestei planete.
Unii sunt de parere
ca insasi existenta noastra se datoreaza hazardului si evolutiei.
Altii,cred ca
Dumnezeu ne-a creat,insa datorita pacatului Adamic,astazi
experimentam suferinta ca si consecinta a pacatului pe care primii
nostri parinti umani,Adam si Eva,l-au comis.
Insa,un numar
impresionant de oameni,cred cu convingere ca existenta noastra este
rezultatul deciziei noastre:"cand am venit pe acest Pamant,am
ales",cu alte cuvinte,am ales sa ne reincarnam intr-un corp
carnal,pentru a experimenta,a invata,a evolua traind intr-un mod mai
intelept si luand decizii mai intelepte decat in viata anterioara pe
care am trait-o.
Bine,vor spune
unii,"dar eu nu-mi amintesc sa fi luat aceasta decizie",si
este foarte adevarat,putini sunt cei care pot sa-si aminteasca
anumite crampeie din viata lor anterioara,insa foarte multi isi pot
aminti in mod clar,prin regresie (hipnoza) de locul natal,ce profesie
au avut,cat de minunata sau mai putin minunata a fost viata lor,si
chiar momentul mortii acestora. (Pentru sceptici voi veni cu
argumente la momentul oportun,aducand in discutie si marturiile unor
astfel de persoane ce au trait experienta unei vieti anterioare).
Nu v-ati intrebat
niciodata:"De ce unii se nasc bogati,in timp ce altii se nasc
saraci?De ce unii sunt inteligenti,in timp ce altii abia pot deosebi
stanga de dreapta?De ce unii sunt frumosi,iar altii nu indraznesc sa
se priveasca in oglinda? Nu-i asa ca situatia descrisa pare extrem de
nedreapta,si te face sa te gandesti:"De ce uneori,Dumnezeu este
atat de nedrept?"
Ei bine,nimic nu
este intamplator,totul este supus "Legii Karmei-legea cauzei si
a efectului";ceea ce am facut intr-o viata anterioara,se
rasfrange in viata prezenta,iar ceea ce facem in viata prezenta,va
influenta viata urmatoare.
Opozantii
reincarnarii,"au pus sub cheie acest adevar,cenzurandu-l".
In anul 553 la cel
de-al cincilea conciliu ecumenic de la Niceea,doctrina reincarnarii a
fost respinsa fiind considerata "o eroare dogmatica".
Imparatul Justinian care a condus Conciliul a impus clerului propriul
sau crez, l-a pus sub arest pe Papa Virgilius si a obligat episcopii
sa accepte noua dogma. Justinian a considerat ca teza reincarnarii
acorda omenirii o prea lunga perioada de timp pentru atingerea unei
trepte mai inalte de dezvoltare a constiintei. Noua teza a lui
Justinian, propagata masiv in randul enoriasilor, a dus însa la
erori si mai mari de comportament ale omenirii, majoritatea oamenilor
încercand sa traiasca din plin unica viata. Biserica a exclus
treptat aproape toate textele, documentele si cele 31 evanghelii
apocrife, neconforme noii linii dogmatice trasate. Cu toata cenzura
impusa textelor originare, s-au mai pastrat pe alocuri unele referiri
la reincarnare.
Revenind la
Imparatul Justinian,este foarte interesant de remarcat motivatia care
a stat in spatele motivului ascuns,acela de a cenzura si epura in mod
masiv,31 de carti considerate de el (apocrife),iar motivul
principal,este sotia lui,imparateasa Teodora.
Teodora s-a născut
în jurul anului 500 la Constantinopol, în familia unui paznic de
animale, la circul din capitala imperială. Teodora şi cele două
surori ale ei rămân orfane de tată şi sunt nevoite să cerşească
în arena circului, pentru a nu muri de foame.
Teodora debutează
ca dansatoare de circ şi ulterior devine actriţă, în paralel
practicând şi meseria de prostituată. După câţiva ani, a
renunţat la viaţa artistică şi are o relaţie de scurtă durată
cu un guvernator dintr-o provincie din Africa de Nord. Se reîntoarce
la Constantinopol, şi se mută într-o casă din apropierea
palatului imperial, unde îşi câştiga existenţa torcând lână.
Narses, unul dintre
eunucii de la palat, are un vis profetic. În vis îi apare o
maimuţică ce îi spune că va deveni servitorul şi omul de
încredere al unei femei celebre, Teodora. Mare îi este mirarea când
întâlneşte a doua zi o femeie cu acelaşi nume, actriţă şi în
acelaşi timp o femeie de moravuri uşoare. Condiţia ei umilă nu
părea să-i prevestească un viitor atât de strălucit. Dar, după
cum vom vedea, frumoasa curtezană va deveni curând împărăteasă,
destinul acţionând implacabil în cazul acestei femei de excepţie.
O dată cu
întâlnirea cu Iustinian, nepotul împăratului Iustin şi
moştenitorul tronului, starea ei socială se va schimba radical.
Devine amanta adorată şi cu perspective mari de a ajunge pe tron,
deşi exista o lege care interzicea mariajul dintre un demnitar şi o
curtezană.
Se pare că amorezul
obţine abrogarea legii respective şi se căsătoreşte cu aleasa
inimii, abia după moartea Euphimiei, soţia împăratului Iustin.
Justinian a remarcat isteţimea soţiei sale, care avea să devină
în curând principalul său consilier în probleme de stat.
Astfel ca,in anul
553,datorita faptului ca imparatul Iustinian, sotul Teodorei,
convoaca al doilea conciliu al Constantinopolului – pentru a
condamna o serie de idei provenite de la Origene,Papa si episcopii,
morti de frica, semneaza si voteaza tot ce li se cere: teribilul
cuplu imperial asasinase deja cel putin doi papi si cativa
episcopi... Fara a mai pune la socoteala ecleziastii marunti! Dar
aceste decrete, promulgate sub presiune, sunt nule din punct de
vedere canonic. in plus, trebuie sa remarcam ca acest consiliu – nu
mai mult decat oricare altul – n-a condamnat reincarnarea in sine.
Au fost condamnate in anul 553 numai “referirile” la reincarnare.
De ce? Care era motivul ce alimenta dorinta acerba a celor doi soti
in ceea ce priveste cenzurarea scrierilor biblice ce faceau referire
la reincarnare?
Imparateasa Teodora
a vrut sa fie divinizata dupa moarte, ca vechii imparati romani. Un
lucru o nelinistea: invataturile lui Origene, marele specialist
crestin al reincarnarii. Dupa el, cei care si-au asasinat aproapele
vor trebui sa se reincarneze pentru a-si plati crimele. Or Teodora
are mainile patate de sange...
Acest succes politic
imperial a avut drept consecinta o revizuire “la sange” a
Evangheliilor din care a fost stearsa orice mentiune a reincarnarii.
Si iata de ce a disparut ea din catehismele noastre dupa secolul al
VI-lea! De exemplu, problema Raului: De ce Jules s-a nascut infirm,
in timp ce Jim beneficiaza de o sanatate de fier? De ce Dumnezeu, in
bunatatea Sa, permite o astfel de inegalitate? De ce unii se nasc
bogati si altii saraci? Clerurile diferitelor biserici raspund:
“Acestea sunt tainele Vointei Divine; trebuie sa ne inclinam fara
sa intelegem”.
Hai "nu
zau!!!?"
Reincarnarea nu
este o nebunie,si nici nu inseamna ignoranta.De ce spun asta?
Daca crezi in
Dumnezeu, cred ca trebuie sa crezi si in reincarnare. Iata de ce:
Sa presupunem ca
doua suflete, Dorel si Georgel, sunt create de Dumnezeu in acelasi
timp. Amandoi vin pe pamant, dar in familii diferite. Dorel intra
intr-o familie cu parinti spirituali, care il dau de mic la o scoala
religioasa. Ajunge mare si se face calugar. Pe urma merge ca misionar
crestin in multe parti ale globului, raspandind crestinismul si
facand multe acte filantropice. Moare si este inmormantat cu multa
pompa ca un om deosebit
Insa Georgel ajunge
intr-o familie de hoti, maica-sa este o prostituata care a fugit in
Grecia, iar el este crescut de taica-sau, un hot notoriu care sta de
mai multe ori la inchisoare. Astfel Georgel are o viata mizerabila,
ajunge pe strazi, invata sa fure. La varsta adulta el comite multe
furturi, talharii. Ba, luat de val, comite chiar si vreo doua crime.
Face puscarie si moare singur, fara prieteni.
Bun. Sa presupunem
ca cei doi mor impreuna si urmeaza sa ajunga in fata lui Dumnezeu..
Ce va decide EL? Normal, Dorel merge in rai, iar Georgel merge in
iad. Si atunci nu poate Georgel sa protesteze, sa spuna ca nu e vina
lui ca s-a nascut in familia aia? Ca de ce nu i s-a dat si lui o
familie de oameni spirituali?
In concluzie,daca
negi reincarnarea, inseamna sa crezi intr-un Dumnezeu extrem de
nedrept. Si nu-mi serviti argumentele obisnuite, precum ca acel copil
"sufera din cauza pacatelor parintilor,fie ei pamantesti sau
adamici". Asta e ca si cum ar veni politia sa ridice un
infractor si, pt ca nu-l gaseste acasa, il ridica pe vecinul lui.
Si se mai poate ca
Georgel sa sufere de vreo boala ereditara, si se chinuie toata viata.
Pai atunci nu ar fi intemeiate protestele lui cum ca de ce i s-a dat
o asemenea viata???
Si nici argumentul
cum ca Dumnezeu il incearca, ca sa-i vada credinta nu e valabil.
Exista pe lumea asta tentatii atat de puternice la care nici macar un
sfant nu ar face fata, ca sa nu mai vorbim de bietul Georgel, care
este "incercat" de mic copil, fara ca el macar sa aiba vreo
notiune despre bine sau rau..."
Dovezi stiintifice:
Efectul Kirlian
Corpului fizic nu
este nevoie să-i demonstrăm existenţa, pentru că-l vedem.
Credinţa în existenţa corpului energetic este mai şubredă, din
cauză că el nu este vizibil în mod normal. Însă există dovezi
palpabile în ceea ce priveşte existenţa lui. Cel mai simplu
"aparat" care l-a pus în evidenţă sunt ochelarii de tip
Killnek, după numele medicului englez care i-a construit. Astfel, în
anul 1912, acesta a avut ideea de a colora lentilele unor ochelari
normali cu dicianină - un extract din gudron. Privind prin ei, el a
observat că se evidenţiază aura corpului energetic uman. Înaintea
lui, această aură a mai fost vizualizată de savantul german de
origine poloneză, dr Jacob Jodko Narkewicz, cu ajutorul unei bobine
Ruhmkorff, prin care trecea un curent electric de înaltă tensiune
şi mică intensitate. Cu ajutorul unui sistem fotografic, el a
obţinut chiar fotografia aurei palmei unei persoane. Invenţia a
făcut vâlvă la sfârşitul secolului al XIX-lea. Mai târziu, în
1939, soţii Simeon şi Valentina Kirlian, fotografi ruşi, au
fotografiat întâmplător nişte obiecte în mediu de înaltă
tensiune şi intensitate joasă. Au rămas uimiţi când au
descoperit că fiecare dintre acestea era înconjurat de o aură.
Ulterior, au observat că obiectele neînsufleţite au o aură
constantă, iar corpurile vii, una variabilă. Acest fenomen a fost
numit efectul Kirlian şi a fost ţinut secret de lumea ştiinţei
până în anul 1970, când a început să fie folosit în cercetare.
S-a constatat că
sentimentele, emoţiile, afecţiunile influenţează mai întâi
corpul bioenergetic, eteric şi apoi sunt constatate în cel fizic.
Mai mult, câmpurile a două persoane care se duşmănesc nu se
întrepătrund, existând între ele o linie de demarcaţie
asemănătoare unei graniţe, în timp ce câmpurile a două persoane
care se iubesc sau se simpatizează se întrepătrund.
Corpul energetic se
alimentează din Marele Câmp Energetic Universal prin centrii săi
energetici, cunoscuţi şi sub numele de chakre. Mai departe, către
corpul fizic, energia se transmite prin meridianele energetice până
la nivelul celular al acestuia. Este o structură asemănătoare unui
copac, cu o tulpină din care pleacă ramificaţiile până la
frunze. Deci, legătura dintre corpul energetic şi cel fizic se face
prin intermediul acestor canale energetice.
Amprenta energetică
Dacă o parte din
corpul fizic este îndepărtată, amprenta energetică a acestei
părţi rămâne prezentă în corpul energetic. Sunt cazuri, de
exemplu, când unei persoane i se amputează un membru. Acea persoană
se plânge ulterior că simte durere în acel membru, care nu mai
există fizic. Senzaţia de durere vine, de fapt, din anvelopa
energetică existentă şi după amputare. Cercetătorii au făcut un
experiment cu ajutorul unei prisme. Au aşezat prisma într-o zonă
unde existase o mână sau un picior amputate şi au observat că
lumina trecută prin acea prismă nu se mai descompune în spectrul
celor şapte culori, cum ar fi fost normal, ca şi când ceva s-ar fi
interpus pe traseul razelor. Prin efectul Kirlian, s-a pus în
evidenţă faptul că există în continuare câmpul energetic al
unei porţiuni de materie extrasă dintr-un corp viu. Experienţa,
cunoscută sub numele de "fantoma frunzei", a fost făcută
pe o frunză căreia i s-a tăiat o porţiune, după care a fost
electrofotografiată, pentru a-i evidenţia câmpul energetic. S-a
obţinut o imagine a energiei frunzei şi pe partea care lipsea, ca
şi când aceasta ar fi fost întreagă.
Astăzi, există mai
multe metode ştiinţifice prin care să se pună în evidenţă
corpul energetic. Există şi persoane extrasensibile care
vizualizează acest corp eteric, dar am pus accentul mai mult pe
aspectul ştiinţific, pentru o mai mare credibilitate în existenţa
acestui corp invizibil.
Freamătul
cercetării spiritului s-a simţit în omenire dintotdeauna. Iată
câteva trepte urcate către evidenţierea acestui fluid astral.
Medicul francez
Banaduc şi-a fotografiat fiul decedat la o oră după constatarea
tristului eveniment. În fotografii a descoperit nişte vârtejuri
deasupra capului defunctului, asemănătoare aurei din jurul
capetelor sfinţilor. Nu după mult timp, la pierderea soţiei, a
obţinut fotografii în care se observau aceleaşi tipuri de cercuri,
doar că de această dată se distingeau mai clar trei cercuri.
Aceste experimente au stârnit mari discuţii în lumea ştiinţei.
Experiment
În 1907, un alt
doctor, Duncan Mac Dougall, de la Massachusett General Hospital, a
făcut un alt experiment interesant. A luat un bolnav de tuberculoză
şi l-a cântărit înainte de a muri şi imediat după aceea. A
scăzut apoi greutatea aerului expirat din plămâni şi a lichidului
eliminat prin transpiraţie. A rezultat o diferenţă de 21 de grame,
căreia nu i s-a găsit nici un corespondent medico-legal. S-a
vehiculat atunci ideea că aceasta ar fi greutatea spiritului care
părăseşte corpul fizic.
În urma
cercetărilor făcute pe subiecţi cu calităţi paranormale, în
momentul eliberării temporare a fluidului astral din corpul fizic,
s-a observat o scădere a greutăţii corpului, iar la aparate s-a
constatat o schimbare a proporţiei dintre undele alfa, beta şi
delta prezente în creier. După experimente, subiecţii prezentau
modificări temorare ale psihicului.
Nu pot fi omise nici
mărturiile celor care şi-au revenit din moarte clinică sau din
stări provocate de substanţe halucinogene. Aceştia se detaşau de
corpul fizic, văzându-se de deasupra lui, eliberaţi de materie. Ei
reuşeau să se deplaseze instantaneu la mari distanţe, spunând că
s-au întâlnit cu persoane apropiate care au decedat şi cu altele
necunoscute. În stare de hipnoză se obţin aceeaşi detaşare de
corpul fizic şi aceeaşi deplasare instantanee în spaţiu,
reuşindu-se chiar să se comunice în orice limbă, pentru că
dialogurile sunt posibile prin citirea gândurilor.
Când se sfârşeşte
viaţa materială a omului, cu cât spiritul este mai evoluat în
acel moment, cu atât se înalţă într-un plan mai înalt al
spiritelor, cât mai apropiat de divinitate. Astfel, spiritele
superioare evoluate cunosc extazul, iar spiritele inferioare nu se
pot desprinde de material şi sunt chinuite, suferind foamea, setea,
frigul, căldura, remuşcările că au înfăptuit fărădelegi, mai
ales când este vorba despre crime. Ele pot coborî chiar în planul
terestru, fiind foarte aproape de el.
Reîncarnarea este o
lege fundamentală, care se regăseşte la oricare corp din Univers,
fie minerale, vegetale, animale sau omeneşti, spiritele având cel
mai înalt grad de evoluţie la oameni. Ea se poate produce după
lungi perioade sau în unele cazuri imediat. Iată un asemenea
exemplu publicat într-o revistă din Anglia, care apoi a devenit
subiectul unui film documentar. Este vorba despre o fetiţă indiană,
care la vârsta de 5 ani s-a plâns părinţilor că îi este dor de
copiii pe care i-a avut anterior. Ea spunea că fusese soţia unui om
simplu din localitatea N., aflată la 100 km. Medicul, care a
consultat-o, a stabilit că fetiţa nu suferea de nici o afecţiune
psihică. Atunci, s-a constituit o comisie de medici cu diferite
specializări, care a interogat-o pe copilă, după care a verificat
spusele ei. Au urmat-o apoi pe micuţă către localitatea în care
spunea că a trăit anterior, aceasta îndreptându-se exact către
acea locuinţă în care trăise. Acolo, s-a adresat pe nume fostului
soţ, acum văduv, precum şi copiilor rămaşi orfani de mamă. S-a
îndreptat după aceea către o ladă aflată în casă şi a scos de
pe fundul acesteia scrisorile primite în tinereţe de la soţ şi pe
care l-a întrebat unde sunt banii pe care îi ascunsese ea pentru
zile negre, căci nu-i mai găseşte. Bărbatul a declarat că a
gasit nişte bani acolo, după moartea soţiei, dar i-a folosit
pentru a scăpa de datorii. Într-un târziu, s-a deplasat la cimitir
şi a arătat mormântul unde a fost înhumată în viaţa trecută.
Toată lumea era înmărmurită. Toate relatările fetiţei erau
confirmate perfect. Într-adevăr, bărbatul rămăsese văduv în
urmă cu cinci ani, soţia decedându-i de tânără în urma unei
boli grave. Din grija pentru copii, pe care de mici i-a părăsit,
s-a reîncarnat imediat, rămânându-i în memorie evenimentele din
viaţa anterioară.
Conştiinţa şi
inteligenţa
Cercetând corpul
uman, lumea ştiinţei a ajuns la concluzia că, o dată cu timpul,
se dezvoltă şi conştiinţa, crezându-se că creierul este organul
care produce conştiinţa. De fapt, creierul nu este creatorul
conştiinţei, ci numai instrumentul ei. Inteligenţa este ceva
deosebit, independentă de creier. La naştere, inteligenţa este
moştenită prin reîncarnare, dar în perioada copilăriei aceasta
nu se poate manifesta complet, căci structura fizică a creierului
nu este suficient de dezvoltată. La maturitate, omul îşi poate
pune în evidenţă inteligenţa, pentru că instrumentul care o
transmite - creierul - şi-a desăvârşit structura. La bătrâneţe,
acesta pierzând din calitate, expresia inteligenţei este mai
tulbure. Prin deces, structura creierului se distruge, iar conştiinţa
nu se mai poate manifesta fizic, fapt ce duce la ideea că ea se
pierde, ceea ce este fals.
Relatari ale unor
persoane ce isi amintesc detalii privind viata lor anterioara:
Cand a implinit 2
ani un baietel din Lousiana, SUA, pe nume James Leininger, a inceput
sa aiba cosmaruri in fiecare noapte: visa ca pilota un avion si ca se
prabusea in oceanul Pacific. Aceste cosmaruri pe langa pasiunea sa
pentru avioane le-a dat de gandit parintilor, care au inceput sa
investigheze problema copilului lor.
Copilul avea o
pasiune neobisnuita pentru avioane. Reusea sa construiasca avioane
din piese fara sa fi fost invatat de nimeni si dadea dovada de
cunostinte vaste in domeniul aeronauticii, ceea ce pentru un copil de
2 ani era ceva cu totul neobisnuit. Pe langa aceasta copilul le
spunea tot timpul parintilor ca el de fapt a murit intr-un accident
aeronautic fiind atacat de catre japonezi.
Parintii au apelat
atunci la un medium pe nume Carol Bowman care l-a supus pe copil la o
serie de regresii hipnotice pentru a afla mai multe despre aceste
cosmaruri. S-a aflat astfel ca acest copil cunostea absolut totul
despre un anume soldat, pilot de avioane, care murise in al doilea
razboi mondial, dupa ce a fost atacat de catre japonezi. Printr-o
stranie coincidenta pe acel pilot il chema tot James, si anume James
Huston Junior.
Datorita acestui dar
deosebit familia a si scris o carte si a facut un film documentar pe
baza acesti povesti.
Interesanta si
uimitoare este o poveste veche din anul 1930, destul de
socanta,despre o fetita din India-o fetita extrem de speciala, in
varsta de patru ani si care se numea Shanti Deva.
Aceasta le-a spus
parintilor sai ca intr-o viata anterioara a fost casatorita, a avut
trei copii si a trait in satul Muttra. Ea le-a mai spus parintilor ca
ultimul sau copil s-a numit Ludgi si ca a murit la nasterea sa.
Parintii sai au fost
sensibilizati de povestea fiicei lor asa ca au pornit sa investigheze
daca aceasta spune adevarul. Acestia au descoperit ca satul Muttra
exista si ca in acel sat a existat o femeie cu numele de Shanti Deva
care a avut aceeasi poveste ca personajul descris de fetita.
Interesant este
faptul ca odata ajunsa in acel sat, copila a inceput sa vorbeasca
dialectul local, ba chiar si-a recunoscut fostul sot si copiii. Dupa
aceasta, copila a fost in stare sa povesteasca 24 de intamplari
amanuntite despre viata sa anterioara, sotul sau (din viata
anterioara) confirmandu-i spusele.
Aceasta povestioara
am mai citit-o acum ceva timp in urma dar avand in vedere ca uitasem
sursa acestei povesti, cat si detaliile complete ale povestii, nu am
publicat-o. Povestea este una extrem de credibila datorita
mediatizarii pe care avut-o in acea perioada si care a propulsat-o in
ziarele occidentale interbelice si postbelice.
Am incercat sa
postez un documentar cu referire la povestea acestei fetite,insa nu
reusesc,deoarece mi se spune ca acest film nu exista.Asa ca voi posta
linkul ce va poate directiona la filmul despre care vorbeam.
https://youtu.be/QwWtmDlOb6Y
Pentru cei care nu
cred în reîncarnare, această dramatizare le va trezi, poate, unele
reflecţii profunde. Filmul relatează, într-un mod romanţat, cazul
real al unei fete, Shanti Devi, născută în India în 1926. De la
vârsta de 4 ani, ea a început să îşi amintească, cu multe
detalii, viaţa sa anterioară, când fusese soţie a unui brahmin
din Nepal şi murise cu un an înainte să se nască Shanti.
În film, Manika
trăieşte într-un sat de pescari săraci din India, povestindu-şi
viaţa sa anterioară plină de bogăţii, dar nimeni nu o crede.
Până la urmă, părintele Daniel merge cu ea într-o călătorie în
îndepărtatul Nepal. Acolo Manika îşi aminteşte trecutul, iar
pentru preot este un prilej de a-şi împrospăta credinţa
Aceasta relatare nu
este singulara, in SUA (unde subiectul reincarnarii este privit mai
bine) au fost inregistrate mai multe asemenea intamplari ca sa nu mai
vorbim de India, unde in unele zone, copii sunt incurajati sa isi
aminteasca parti ale vietilor lor anterioare - cu rezultate extrem de
credibile.
Din pacate, dogmele
bisericesti si ale acestei societati materialiste blocheaza extrem de
mult acest proces (procesul de amintire al vietilor anterioare) care
se desfasoara, in marea lui majoritate, in copilarie si ar putea
ajuta la dezvoltarea noastra ca umanitate.
Legea karmei este
legea supremă. Este legea cauzei şi a efectului. Fiecare cauză dă
naştere la un efect şi fiecare efect are o cauză. Mai exact, o
acţiune are un anume rezultat. Este însăşi legea fizicii. Dacă
arunci o piatră în lac, în urma ei vor rămâne unduirile apei,
din ce în ce mai line, până când vor dispărea, numai că într-o
încarnare, efectele unei acţiuni pot să dispară abia după mai
multe încarnări succesive.
Iata cazul unei
femei care avea de 10 ani insomnii si o teama inexplicabila de
moarte. Se trezea tresarind violent, speriata, in mijlocul noptii, si
nu mai adormea decat spre dimineata cu pretul unor mari eforturi.
Nicio problema fizica nu justifica aceste temeri morbide. Printr-o
regresie, cautand eventuala cauza din trecut a acestei probleme, s-a
descoperit ca a fost barbat in Evul Mediu si ca a dus o viata lipsita
de interes, apoi a murit. Mortul a fost pregatit, pus in sicriu si
apoi ingropat. Dupa cateva ore mai tarziu, s-a trezit!… Nefericitul
a facut tot ce a putut ca sa se faca auzit, dar zadarnic. A murit
sufocat. Dupa ce tanara femeie a facut aceasta descoperire si a
adus-o la suprafata, constientizand efectele unei traume din trecut,
s-a linistit si a inceput sa doarma normal, simtindu-se impacata cu
ea insasi. Deci, retraind emotiile legate de aceste momente
deosebite, subiectul dobandeste o constientizare care sterge
definitiv efectele nedorite ale acestui trecut.
Iata un nou exemplu.
O femeie tanara avea de multi ani o tuse care nu se mai oprea, rebela
la orice tratament. Cea mai mica contrarietate declansa accese care
se potoleau din ce in ce mai greu. Ajunsese sa tuseasca chiar si
noaptea in somn, fara sa se trezeasca. Facuse tot ce era posibil
medical ca sa puna capat acestei tuse, dar ea nu ceda.
Regresia efectuata
ne-a condus in viata unei tinere femei din vremea celui de-al doilea
razboi mondial. A fost luata de Gestapo, despartita de copiii ei,
inchisa si apoi gazata. Si-a trait in intregime, in stare de hipnoza,
inhalarea gazului mortal care a durat aproape o ora. Traumatismul
profund care a marcat-o in acea viata a urmarit-o in viata actuala;
insa retraind aceasta incarcatura emotionala, subconstientul sau s-a
debarasat de el, si a revenit la sanatatea normala, tusea disparand
ca prin farmec. Dupa cateva luni s-a dus sa caute locul unde fusese
deportata in viata trecuta. Astfel, a recunoscut perfect un loc unde
nu mai fusese niciodata in viata actuala, oferind totul pana la cele
mai mici detalii.
Alt caz interesant.
Unei femei, operata cu o luna inainte de fibrom, ii sangera uterul,
provocandu-i dureri puternice. Medicina nu stia ce sa spuna in fata
acestor simptome care nu corespundeau unor cauze medicale obisnuite.
Problema tinea de fapt, de intelegerea propriei karme. Femeia a
retrait, prin hipnoza, o viata tot de femeie, la sfarsitul secolului
trecut, care s-a terminat in mod tragic in urma unei nasteri deosebit
de dificile si dureroase. Si de data aceasta, subconstientul pastrase
amprenta acestui traumatism care se manifesta si in prezent. Dupa
trei zile, durerile disparusera si sangerarea se oprise. A marturisit
ca a simtit o liniste sufletesca extraordinara, o fericire si o
seninatate – ca o femeie care tocmai nascuse. Coincidenta? Poate.
Dar, inca un subiect s-a impacat cu el insusi prin constientizarea
vechilor “amintiri”.
Toate acestea nu pot
fi catalogate drept “imaginatie” pentru ca efectele sunt
incontestabile asupra starii morale si fizice a subiectilor. Ei sunt
beneficiarii unui soi de evolutie morala si spirituala care pledeaza
in favoarea validitatii ipotezei vietilor anterioare si a
reincarnarii.
Incercam si o alta
abordare, din punct de vedere al mortii clinice, fenomen urmarit de
multi oameni de stiinta si cercetatori.
Un foarte cunoscut
program de televiziune, Discovery Channel, a prezentat un reportaj in
care a fost abordata moartea clinica dintr-un unghi cu totul nou.S-au
urmarit si cercetat cazurile de moarte aparenta incercand sa se
elucideze misterul vietii de dupa moarte.
Au fost chestionati
oameni din diferite sisteme culturale, de diferite credinte, indieni
budisti, catolici, evrei, atei, tineri, adulti si batrani. Se voia sa
se obtina cat mai multe informatii din cele mai variate surse pentru
ca marturiile muribunzilor sa nu fie contaminate de credintele
proprii. Astfel, s-a ajuns la concluzia ca moartea este o experienta
unica, care nu are legatura cu vreun sistem de credinta.
Unele persoane
declarate clinic decedate, cand s-au reintors la viata intr-un mod
inexplicabil pentru medici, au putut sa-si povesteasca ce li s-a
intamplat in timpul acestei calatorii la frontierele vietii si ale
mortii.
Iata cazul unei
femei care a trait o asemenea aventura in cursul unei come diabetice.
S-a vazut plutind deasupra ambulantei care o ducea la spital. A vazut
toata scena de reanimare si a ascultat toate discutiile medicilor.
Putea percepe chiar si gandurile lor. Cand s-a trezit a incercat sa
povesteasca personalului ce i s-a intamplat, dar nimeni nu o
intelegea. Cand a priceput ca nu e crezuta, a tacut. Insa existenta
ei s-a schimbat in mod profund, nu-i mai e frica de moarte si s-a
intors mai credincioasa si insotita de un sentiment de globalitate,
de iubire totala, de plenitudine.
Iata acum relatarea
exceptionala a unui copil de 7 ani, muribund, bolnav de leucemie. O
infirmiera il intreaba cum vede el paradisul.
- “ Ca si cum ai
trece printr-un zid intr-o alta galaxie”, raspunde el, “ca si cum
ai merge intr-un nor. Spiritul e acolo, nu si corpul”.
- “Poti sa ne spui
de ce oamenii sunt asa de speriati la gandul de a muri ? “, a
intrebat infirmiera.
- “Daca nu va
atasati de corpul vostru, daca lasati lucrurile sa se faca, nu e cu
adevarat dureros”.
- “Crezi ca
aceasta viata pe Pamant este singura pe care o traim ?” a insistat
infirmiera.
- “Cei care cred
asta gresesc. Stiu ca intr-o zi ma voi intoarce”, a asigurat-o
copilul.
Copiii ating in
pragul mortii o intelepciune pe care multi adulti le-ar invidia-o. Ei
cunosc, in general, o crestere a spiritualitatii in totala
disproportie cu varsta si experienta lor. Aceste calatorii ii fac
constienti de adevar si ii ajuta considerabil in momentul tranzitiei.
Inca un caz care
confirma calatoria spiritului in afara corpului. Un barbat dintr-o
tara europeana sufera un accident si se afla in moarte clinica timp
de 21 de minute. La intoarcere, povesteste medicilor ca si-a vazut
corpul in sala de operatie, a ascultat un timp discutiile lor, apoi,
in cateva clipe s-a trezit la unchiul sau in Canada, l-a vazut pe
acesta spargand lemne, iar undeva in aceeasi zona a urmarit
construirea unui pod unde se montau piloni si se ajunsese la stalpul
nr. 5. Cineva a avut insa, curiozitatea sa verifice telefonic cele
afirmate de calatorul nostru in timp si spatiu. Toate au corespuns
intocmai.
Tulburatoare sunt si
fenomenele ce se petrec cu acei ”copii minune” sau “genii”,
care fara a avea o pregatire necesara, pot sa se manifeste ca
persoane mature, in domeniul muzicii, al stiintelor exacte, lucru
care ramane pentru stiinta un mister greu de explicat. Numai prin
reincarnare se poate explica aceasta capacitate a unor copii care nu
sunt inca la scoala si pot rezolva probleme foarte grele de
matematica, sau copii foarte mici, fara lectii de muzica, care pot
executa partituri muzicale de Chopin, Beethoven si altii.
Mozart a scris o
simfonie la varsta de 5 ani.
Reisin dadea
concerte la varsta de 4 ani.
Leonardo da Vinci a
invatat singur pictura, iar Victor Hugo a fost laureat la varsta de
13 ani si astfel de exemple sunt nenumarate.
Aceste capacitati
difera de la individ la individ. Unii copii, din primii ani de viata
au o predispozitie pentru muzica, altii pentru pictura, altii pentru
stiinta, iar altii nu manifesta nici o atractie pentru nimic.
Diferentele dintre modul de viata al oamenilor sunt enorme. In afara
de acest lucru, sunt copii care se nasc morti sau care mor imediat
dupa nastere la cateva zile, luni sau ani. De ce acestia sa aiba o
existenta atat de scurta prin viata, fata de altii care traiesc 70-80
de ani. Raspunsul este unul singur si anume: reincarnarea ne poate
explica totul. Faptul ca unii copii mor la nastere sau ca se nasc
handicapati si traiesc in suferinta si mizerie, faptul ca oamenii nu
sunt egali, totul este datorita karmei lor, destinului care li se
programeaza inainte de nastere in lumea astrala. Ei trebuie sa treaca
prin suferinta pentru a se putea purifica din punct de vedere
spiritual. In afara reincarnarii este imposibil sa explicam aceasta
diversitate frapanta intre anomaliile aparente de injustitie si
repartitia bucuriei si suferintei. Felul in care s-a desfasurat viata
terestra, isi are efect in urmatoarea reincarnare, sau se poate
intinde chiar pe parcursul mai multor vieti, atunci cand sunt prea
multe datorii acumulate, ce se leaga si de karmele altor spirite.
Pentru a face si mai
mult lumina, vom interpreta cateva pasaje din Biblie, dovedind ca
insusi Iisus cunostea si accepta reincarnarea.
In religia crestina
se spune tot timpul ca omul nu traieste decat o viata, de aceea
subiectul “reincarnare” tulbura mintea omului si mai mult.
Citind Evangheliile
nu veti gasi nicaieri cuvantul “reincarnare”. Nici nu e de mirare
faptul ca nu a fost mentionat nicaieri in mod explicit, intr-o epoca
in care toti credeau in ea. Evanghelistii nu aveau cum sa banuiasca
faptul ca urma o epoca in care oamenii nu vor mai crede in ea. Ei au
infatisat atat de putine lucruri in scrierile lor, incat ar fi fost
fara rost sa se insiste asupra unui fapt care facea parte din
traditie.
Din Evanghelii o sa
studiem anumite intrebari si raspunsuri puse si date de Iisus si
discipolii sai.
Iisus isi intreaba
discipolii, intr-o zi: “Da’ voi cine credeti ca sunt?” Iata ce
raspund discipolii: “Unii spun ca tu esti Ioan Botezatorul, altii
ca tu esti Ilie, ceilalti ca tu esti Ieremia sau unul dintre
prooroci”. Pentru a pune intrebarea de mai sus trebuie sa crezi in
reincarnare. Iar prin raspunsul dat, cum se poate afirma ca cineva
este unul sau altul care este mort de mult, daca nu se subintelege
ideea reincarnarii?
Alta data, cand
Iisus si discipolii sai intalnesc un orb din nastere, discipolii
intreaba: “Invatatorule, cine a pacatuit: acesta sau parintii lui,
de s-a nascut orb ?” Cum se pot pune aceste intrebari daca nu se
crede in reincarnare. Cand ar fi putut pacatui acel orb, in pantecul
mamei sale ? Deci, aceasta intrebare subintelege credinta in
existenta unei vieti anterioare. In raspunsul dat de Iisus
discipolilor mai este un punct important de explicat: “Nu e vorba
ca el sau parintii lui ar fi pacatuit….” Daca discipolii au
intrebat daca fiul este orb din nastere pentru ca parintii sai au
pacatuit, este pentru ca ei invatasera din legea ebraica faptul ca
fiecare infirmitate inseamna o incalcare a legilor, dar ca adesea o
persoana poate plati pentru alta si deci, cand vedem pe cineva in
suferinta nu putem sti daca isi ispaseste propriile greseli sau daca
se sacrifica pentru altcineva.
Aceasta este o
credinta raspandita la evrei. Discipolii au pus intrebarea pentru ca
stiau ca un om nu se poate naste orb fara motiv sau numai pentru ca
lui Dumnezeu ii place sa-l faca orb, cum isi inchipuie unii. La
aceasta intrebare, Iisus le raspunse: “….nu pentru ca el sau
parintii sai au pacatuit, ci pentru ca opera lui Dumnezeu sa se
manifeste in el, adica pentru ca, trecand pe aici sa-l vindec si
poporul sa creada in mine”. Asa cum initiatii explica textele
biblice, ni s-a spus ca oamenii primesc suferinte pentru doua motive:
ori pentru ca au pacatuit si sunt pedepsiti sau, fara sa fi savarsit
ei insisi greseli, ei iau karma altora sa se sacrifice pentru a
evolua. Dar exista si a treia categorie care a terminat evolutia,
care este libera si deci nu are nici o obligatie de a cobori pe
Pamant. Acestia coboara adesea acceptand sa suporte orice boala,
suferinta sau infirmitate si chiar de a fi martirizati pentru a-i
ajuta pe oameni. Nici el nici parintii lui nu au pacatuit, el a
coborat pe Pamant cu aceasta infirmitate pentru a-i da posibilitatea
lui Iisus sa-l vindece pentru ca lumea sa creada in EL. Astfel acest
om a salvat o multime de suflete prin intoarcerea lor la credinta.
Iata acum inca un
argument. Intr-o zi Iisus afla ca Ioan Botezatorul a fost intemnitat,
iar textul spune: “Dupa ce Iisus afla ca Ioan a fost predat, s-a
retras in Galileea”. Dupa catva timp, Ioan a fost decapitat din
ordinul lui Irod. Discipolii l-au intrebat pe Iisus: “Pentru ce zic
carturarii ca trebuie sa vina mai intai Ilie ?” Iar Iisus le-a
raspuns: “Ilie intradevar va veni si va aseza la loc toate. Eu insa
va spun voua ca Ilie a venit, dar ei nu l-au recunoscut si au facut
cu el ce au voit”. Atunci au inteles ucenicii ca Iisus le-a vorbit
de Ioan Botezatorul. Deci, este limpede ca Ioan Botezatorul era
reincarnarea lui Ilie. De altfel, evanghelia mentioneaza si ca atunci
cand un inger s-a aratat lui Zaharia, tatal lui Ioan Botezatorul,
pentru a-l anunta ca sotia lui, Elisabeta, va da nastere unui fiu, el
i-a spus:” Va merge inaintea lui Dumnezeu cu spiritul si puterea
lui Ilie”.
Sa cautam acum in
viata lui Ilie si sa vedem ce a facut el pentru a fi decapitat cand
s-a reincarnat mai tarziu, in persoana lui Ioan Botezatorul. Povestea
este foarte interesanta. Ilie traia in timpul regelui Ahab – rege
care se casatorise cu Izabela, fiica regelui Sidonului si din cauza
ei, se inchina lui Baal. Ilie s-a dus in fata regelui Ahab pentrua-i
reprosa infidelitatea fata de Dumnezeul Israelului spunandu-i: “Nu
va cadea in acesti ani nici roua, nici ploaie, decat numai cand voi
zice eu”. Apoi el pleaca, si din ordinul lui Dumnezeu se ascunde in
munti pentru a scapa de regele care il cauta. Dupa 3 ani, seceta
facuse mari ravagii in toata tara, poporul suferea de foame si
Dumnezeu l-a trimis pe Ilie sa se prezinte din nou in fata lui Ahab.
De indata ce-l vazu, regele ii reprosa cu violenta de a fi cauza
acestei secete. “Nu, zise profetul, tu esti cauza pentru ca ai
parasit poruncile Domnului si mergeti dupa baali. Acum vom vedea cine
este adevaratul Dumnezeu. Aduna-i pe toti proorocii lui Baal pe
muntele Carmel…” Toti proorocii fura adunati si incepura sa faca
invocatii catre Baal, practicand chiar magia pentru a face sa cada
focul pe altar. Dar nimic nu se produse.
Acum era randul lui
Ilie sa-l invoce pe Dumnezeu: “Doamne Dumnezeul lui Avraam, lui
Isaac si lui Israel, sa cunoasca astazi poporul acesta ca tu singur
esti Dumnezeu in Israel si ca eu sunt robul tau si ca am facut toate
aceste lucruri prin cuvantul tau”. Si s-a pogorat puternic focul
din cer. Tot poporul fu infricosat si recunoscu ca adevaratul
Dumnezeu era Dumnezeul lui Ilie. In acest moment, Ilie, mandru de
biruinta sa a dat ordin ca cei 400 de profeti ai lui Baal sa fie
condusi in preajma unui parau si sa fie decapitati.
Iata de ce era de
asteptat ca, la randul lui, sa i se taie capul. Una din legile
enuntate de Iisus suna asa: “….cei ce vor scoate sabia, prin
sabie vor pieri”. Iata cum Ilie si-a primit pedeapsa cand a revenit
pe Pamant in persoana lui Ioan Botezatorul. Iisus stia cine este el
si ce-l astepta, nu a facut nimic pentru a-l salva pentru ca justitia
divina trebuia sa-si urmaze cursul.
Multe nu au sens in
religie si nici in existenta fara reincarnare.
Daca veti intreba
preotii: De ce unii sunt bogati, frumosi, puternici si altii sunt
bolnavi, urati, saraci? Ei va vor raspunde ca aceasta este voia
Domnului. Uneori va vor vorbi despre predestinare si gratie, dar
aceasta nu va va lamuri cu nimic in plus. Insa Dumnezeu nu are
capricii. El nu da la unii totul si la altii nimic.
Trebuie sa
intelegem, acceptand reincarnarea, ca daca suntem saraci, prosti,
nefericiti este din vina noastra pentru ca nu am stiut sa utilizam
tot ceea ce Dumnezeu ne-a dat la origine. Vom suferi numeroase
reincarnari pentru a ne indrepta si vom ajunge din nou sa primim
dragostea si bogatiile lui Dumnezeu.
Biserica a aruncat
toata responsabilitatea destinului nostru asupra lui Dumnezeu prin
suprimarea credintei in reincarnare.
Pana in secolul IX,
crestinii credeau in reincarnare ca si evreii, egiptenii, hindusii,
tibetanii, s.a. Parintii Bisericii si-au spus ca aceasta credinta
taraganeaza lucrurile in sensul ca oamenii nu sunt grabiti sa se
amelioreze, ei voiau deci sa-i impinga sa se perfectioneze intr-o
singura viata, suprimand reincarnarea.
De altfel, incetul
cu incetul Biserica inventa lucruri atat de oribile pentru a-i
inspaimanta pe oameni, incat in Evul Mediu nu se mai credea decat in
Diavol, in infern si in suferinta vesnica. Biserica a suprimat deci
credinta in reincarnare crezand ca astfel ii va putea obliga pe
oameni sa se amelioreze mai repede, dar unii, nu numai ca nu s-au
ameliorat, dar dimpotriva, au devenit si mai rai, si pe deasupra si
ignoranti.
Pentru a crede in
reincarnare, unii asteapta ca Biserica sa se pronunte oficial. Dar
cand oare o va face? Sunt multi membri ai clerului care cred in
reincarnare dar nu indraznesc sa o spuna. Daca nu acceptati
reincarnarea, nu veti avea niciodata o intelegere a situatiei
voastre, a evenimentelor existentei voastre si nu veti sti cum
trebuie sa actionati in vederea unei vieti viitoare. Trebuie sa
cunosti adevarul pentru a ajunge undeva.
Credinta in
reincarnare este unul din fundamentele morale. Atat timp cat oamenii
n-au fost pusi la curent cu aceasta lege a cauzei consecintelor care
continua sa actioneze de la o existenta la alta, putem sa le tinem
toate predicile din lume, aceasta nu va servi la mare lucru. Multi
oameni mai cred ca vor arde in veci in iad din cauza pacatelor lor.
Intalnim si oameni care, fara sa creada in reincarnare sunt buni si
cinstiti din firea lor, dar nu putem fi siguri ca aceasta va dura; in
anumite imprejurari, instincte ca: frica, pofta, dorinta de
razbunare, etc. pot sa invinga, iar acesti oameni nu mai raman nici
buni, nici cinstiti. Si asta pentru ca moralitatea lor nu este
construita pe o baza solida: cunoasterea legilor divine.
Indata ce se admite
legea reincarnarii, oamenii incep sa inteleaga ca fiecare eveniment
din viata are ratiunea sa de a fi, fiindca totul are o cauza mai mult
sau mai putin indepartata. Oamenii nu se vor mai revolta si nu vor
mai incerca sa-si rezolve problemele prin ura si violenta. Cand vom
sti ca tot ceea ce avem de indurat este rezultatul unor greseli
trecute, vom accepta si nu vom mai acuza pe altii de nenorocirile
noastre. Vom evita sa comitem acte regretabile pentru ca stim ca vom
avea de suferit si ne vom stradui sa ne construim un viitor luminos.
In momentul in care
cunoastem legea reincarnarii totul este clar, intelegem mult mai
bine. Avem caldura si suntem fericiti la gandul ca vom reusi mai
devreme sau mai tarziu sa atingem perfectiunea pe care o dorim.
Asadar, reincarnarea
reprezinta actul prin care un spirit omenesc revine din lumea astrala
intr-un nou corp fizic potrivit stadiului sau de dezvoltare.
Fenomenul acesta are loc in tot universul, in natura intreaga, nu
numai in regnul uman. In orice forma de viata exista un spirit care
se afla pe drumul evolutiei, al perfectiunii. El se serveste de
respectiva forma fizica pentru a castiga cunostiinte despre lumea
fizica.
Corpul uman fiind
instrumentul cel mai pefectionat de pe Pamant, permite spiritului
manifestarile cele mai inalte, pe care nu le gasim in regnurile
inferioare. Cu cat spiritul este mai evoluat, cu atat perioada de la
moartea fizica si pana la reincarnare este mai lunga, intre 200 si
2000 de ani, insa exista si cazuri de reincarnari imediate. Daca un
spirit vrea sa evolueze mai repede, atunci el se reincarneaza mai
repede. Marele scop al reincarnarii este evolutia spiritului.
Reincarnarea poate
sa se faca in corpuri de sexe diferite, intr-o viata fiind barbat,
intr-o alta fiind femeie. In general, dupa 6-7 reincarnari, trecem in
corpuri fizice de sex opus. Locul unde ne nastem e determinat de
iubirea sau de ura ce am contractat-o intr-o viata pamanteasca
anterioara. Parintii, familia, copii ne sunt alesi de spiritele
superioare sau ni-i alegem singuri daca avem evolutia necesara. In
timpul sederii in lumea astrala (perioada dintre reincarnari),
spiritul omului face studii de ordin spiritual, dar pentru ca
evolutia sa fie cat mai completa se cer studii si in lumea materiei
fizice.
Putem concluziona
inca o data ca reincarnarea nu este altceva decat trecerea unor
fiinte constiente, nepieritoare intr-un alt corp fizic, potrivit
stadiului lor evolutiv, proces prin care spiritul, fiind constient va
lua mai departe cunostinta de fapte si lucruri din lumea fizica, le
va analiza si va trage invataminte.
Putem clasa fiintele
in trei categorii din punct de vedere al reincarnarii.
• Prima categorie
cuprinde creaturile pe care lipsa de lumina, de stiinta, de
constiinta, de moralitate le impinge deseori spre crime. Ei incalca
legile prin urmare se incarca de datorii grele, iar cand se
reincarneaza vin pe Pamant in conditii care ii obliga sa sufere
pentru a plati si a repara; de aceea, viata lor nu este de loc
fericita.
• A doua categorie
cuprinde fiinte mai evoluate care incearca sa dezvolte anumite
calitati si virtuti pentru a putea sa se amelioreze si elibereze.
Dar, in eforturile unei singure reincarnari, nu vor reusi de loc sa
se restabileasca, de aceea, ele vor fi nevoite sa revina pentru a
termina aceasta misiune. Ele vor fi plasate atunci in conditii mai
bune care le vor permite sa aiba activitati mai utile si mai elevate.
Deci, cu toate acestea, vor trebui sa revina pentru a lichida inca
anumite datorii din trecut pana la eliberarea lor totala.
• In a treia
categorie se gasesc fiinte si mai evoluate, care au revenit pe Pamant
pentru a savarsi anumite opere. Ele aveau foarte putine lucruri de
aranjat distingandu-se in aceasta viata prin virtuti mari, o
constiinta foarte larga si consacrandu-si timpul facerii de bine.
Cand aceste fiinte parasesc Pamantul, ele si-au terminat misiunea si
nu mai revin. Totusi, unele dintre ele, in loc sa ramana in aceasta
stare de fericire, de libertate infinita de care se bucura in sanul
Domnului, avand mila si compasiune pentru oameni, parasesc aceasta
stare minunata pentru a veni cu buna stiinta ca sa-i ajute, acceptand
chiar sa fie omorati, masacrati. Iar altele, care vor sa continue o
munca spirituala deja inceputa, pot fara a se reincarna, sa se
introduca intr-o fiinta foarte evoluata pentru a se manifesta prin
ea.
Multi oameni vor sa
se elibereze, dar ei inteleg gresit problema: fac totul pentru a
scapa de obligatile lor, pentru a fugi de datoriile lor, de a rupe
toate legaturile si iata ei se cred liberi. Ei bine nu, nu se poate
obtine eliberarea in felul acesta. Adevarata eliberare incepe prin
plata tuturor datoriilor. Pana ce nu se platesc toate datoriile nu se
sterge toata karma.
Cel mai bun drum,
cea mai buna metoda pentru a te elibera este dragostea si cea mai
proasta: egoismul, avaritia, smecheria. Prin generozitate,
sacrificiu, bunatate prin toate gesturile facute pentru a darui,
lucram intotdeauna pentru eliberare.
Numai dragostea,
generozitatea, bunatatea, mila, iertarea pun pe credinciosi pe calea
eliberarii. Deci, dati chiar mai mult decat dreptatea o cere, caci
astfel va eliberati mai repede.
Divergentele intre
oameni au le baza tot reincarnarea. Unii dintre noi intelegem mai
bine sau mai repede unele idei, pentru ca am mai avut aceste
informatii si din alte vieti anterioare. De aceea, nu trebuie sa ne
batem capul cu cei care ne contrazic din principiu, caci ei au un
spirit mai putin evoluat si nu-i putem convinge. In sprijinul teoriei
reancarnarii vine si constatarea ca geniile, in general, nu au dat
nastere la copii cu aceeasi inteligenta, chiar, mai mult, unii copii,
ca urmasi ai lor, sunt redusi mintal. Unde este in acest caz
informatia ereditatii genetice? Hermafroditismul, cand intalnim
caractere masculine la unele femei sau caractere feminine la unii
barbati (homosexuali pasivi, voce feminina, etc.) se explica foarte
bine prin actul reincarnarii. Barbatii cu aspect feminin au fost
intr-o viata anterioara femei, iar femeile cu caracter masculin au
fost intr-o viata anterioara barbati. Tot asa se explica de ce unele
persoane au frica de unele elemente ale naturii. Sunt persoane care
au o frica de nestapanit de a pleca cu barca, frica de foc, tunete si
fulgere, frica de inaltime, de a zbura cu avionul, frica de a ramane
singure intr-o padure etc. Fiecare dintre aceste persoane au acest
sentiment pentru ca au trecut intr-o alta incarnare, printr-unul
dintre aceste evenimente tragice, au murit intr-un naufragiu, intr-un
foc sau in bezna noptii, etc.
O alta dovada a
reincarnarii noastre este legata de memoria unor oameni care isi
reamintesc foarte bine: fapte, imprejurari, localitati, persoane din
alte vieti… Aceasta reamintire poate fi naturala sau provocata prin
hipnoza. Ei ne povestesc cu lux de amanunte locul unde au trait, cum
au murit, cu cine au fost casatoriti, cati copii au avut, cum ii
chema, unde sunt daca mai traiesc. Prin observatii ulterioare
relatarile s-au dovedit a fi exacte. Majoritatea oamenilor insa nu-si
amintesc ca ar fi trait o viata anterioara, aceasta nestiinta este o
lege pe care Dumnezeu a pus-o in viata omului. De exemplu, nu e bine
ca omul sa traiasca cu trauma de a sti ca in viata trecuta si-a
omorat copilul din viata actuala, el este acum aici pentru a
echilibra prin iubire ceea ce a dezechilibrat atunci.
Cand urati pe
cineva, este exact acelasi lucru ca si atunci cand il iubiti: ati
stabilit deja o legatura cu el. Ura este tot atat de puternica ca si
dragostea. Daca vreti sa fiti eliberati de cineva, sa nu-l mai vedeti
niciodata, nu-l detestati, nici nu-l iubiti, fiti indiferent. Daca il
detestati, va legati de el prin lanturi de care nimeni nu va poate
desface, veti fi tot timpul cu el si veti continua de a avea de a
face cu el timp de secole. Oamenii isi imagineaza ca ura rupe toate
legaturile. Din contra, ura este o forta care va leaga de persoana pe
care o urati. Ca si dragostea. Dar aceasta legatura evident este
diferita, dragostea va va aduce anumite evenimente si ura altele, dar
tot atat de sigure si tot atat de puternice.
Dragostea conduce la
lumina iar ura la intuneric.
Multiple reincarnari
au fost puse in evidenta la numerosi subiecti pusi in stare de
hipnoza prin experiente de regresie in timp. In aceasta intoarcere in
timp, subiectul se vede pe sine privindu-se din exterior, tot ceea
ce-si aminteste fiind descris la modul prezent ca si cand
evenimentele s-ar petrece la momentul actual. Vocea cu care sunt
evocate aceste trairi este cea care corespunde varstei descrise in
momentul trairii, daca este copil are vocea de copil si invers.
Memoria tuturor vietilor nu se amesteca, ea se pastreaza si
furnizeaza date pe perioade din fiecare viata.
Toate acestea
trebuie cunoscute pentru ca ignoranta umana nu are margini.
Acolo sus exista
fiinte inteligente care calculeaza cati oameni trebuie sa coboare pe
Pamant si numarul de ani care trebuie sa ramana acolo.
Toate necesitatile
oamenilor sunt prevazute, totul este pregatit pentru existenta lor si
ei isi imagineaza ca lucrurile se petrec asa, din intamplare. Nici
Iisus nu a venit asa la intamplare, cineva de sus s-a preocupat de a
gasi momentul astrologic si epoca favorabila pentru aceasta coborare
pe Pamant.
Exista un fel de
“mostenire cosmica” care detine toate informatiile asupra
trecutului unei anumite fiinte, si astfel se hotaraste ca aceasta sa
se nasca intr-o anumita tara, intr-un anumit an …..etc. si atunci
alte spirite sunt insarcinate de a supraveghea executarea acestor
decrete. Totul se produce exact la data fixata: daca trebuie sa
survina un accident, ei supravegheaza, asteapta momentul si la ora
respectiva ei provoaca accidentul. Omenii isi imagineaza ca este din
intamplare, dar nu, el era determinat matematic. Daca un anumit copil
trebuie sa se nasca intr-o anumita epoca, se determina cu precizie,
de entitatile din spatiu, pozitia planetelor, semnul sau pe zodiac,
ascendentul si copilul ajunge exact in acel moment; chiar si
conceperea sa era prevazuta dinainte si fixata. Toata tema sa astrala
corespunde exact cu ceea ce a facut in alte incarnari, daca va trebui
sa fie fericit sau sa sufere, sa aiba accidente … totul se decide
automat. Si totusi, libertatea se gaseste in spirit, ea este aici de
fiecare data ce spiritul se manifesta si decide sa amelioreze, sa
schimbe, sa accelereze anumite procese, dar in ansamblu, vita sa este
deja declansata si prestabilita. Si intalnirile “din
intamplare”sunt calculate dinainte. Cand intalniti un om care va
bulverseaza viata, acest lucru este deja prevazut de mult.
Iata de ce trebuie
sa lucrati pe armonie, sa ajungeti sa introduceti in voi armonia
tuturor, a planetei, a universului, caci daca nu, va fi intotdeauna
cineva sau ceva care va va tulbura. Trebuie sa incercam sa ne
armonizam cu entitatile care sunt deasupra noastra, iar apoi sa
lucram si pentru a rezolva problemele cu oamenii. Pentru aceasta s-a
spus: “Inainte ca soarele sa se culce, impaca-te cu fratele tau”;
inainte ca soarele sa se culce inseamna inainte de sfarsitul acestei
incarnari, pentru ca dupa aceea va fi foarte greu de a repara. Deci,
in aceasta viata trebuie sa gasiti persoanele pe care le-ati lezat,
sa va puneti de acord cu ele, sa le dati satisfactie si sa traiti in
pace. Fiecare gand, sentiment sau act negativ este totdeauna
daunator; chiar daca nu vedem nimic, ele se deplaseaza, gasesc
destinatarul si-i dauneaza. Insa, intr-o zi va trebui sa platiti
pentru raul facut.
Mai insistam o data
asupra acestei idei ca destinul nostru e determinat dinainte. Inainte
de a cobori pe Pamant avem posibilitatea de a ameliora unele lucruri
cu consimtamantul ierarhiilor ceresti. Dar odata nascut, nu mai avem
aceste posibilitati, totul trebuie sa se petreaca dupa un plan
stabilit dinainte. Sistemul osos, muscular, circulator, nervos,
sanatatea, inteligenta, totul este determinat.
Pentru aceasta
reincarnare nu puteti sa schimbati prea mult destinul vostru dar,
pentru urmatoarea aveti toate posibilitatile prin munca voastra,
gandurile voastre, rugaciunile voastre. Destinul vi-l faceti singuri
cu decenii si veacuri inainte in functie de ce ati gandit si faptuit
anterior. “Astazi” sunteti ceea ce ati fost “ieri”, adica in
incarnarile trecute, si ceea ce faceti in viata asta, veti fi
“maine”, adica in viata viitoare. In aceasta incarnare sunteti
limitati, dar in urmatoarea puteti avea totul in functie de
ameliorarea dumneavoastra. Trebuie sa stiti asupra carui lucru sa
lucrati astazi pentru a va ameliora si pentru a poseda in viata
viitoare o posibilitate sau o virtute. Daca continuati sa ignorati
acest lucru, viitoarea reincarnare va fi intr-un fel ratata.
Profitati, utilizati
toti anii care va raman de trait, meditati, doriti, cereti cele mai
bune lucruri in sensul spiritual, cele mai bune virtuti pentru
dumneavoastra, pentru ca astfel lansati deja proiecte care, in viitor
se vor materializa. Cristalizarea actuala rezista si refuza a fi
schimbata, dar cand omul pleaca sus dezbracand inca o haina, ceea ce
a creeat in bine, prin gandul sau, se imprima in planul fizic si el
revine cu frumusete, inteligenta, sanatate, bunatate, pentru ca
gandurile si dorintele pe care le-a transmis in sensul acesta s-au
materializat intr-o noua structura. Iar aceasta structura, la randul
sau, este tenace si rezistenta, ea se opune fortelor negative si
distrugatoare. Munca pe care noi o facem acum nu este de fapt pentru
aceasta reincarnare. Cand forma actuala va dispare, o vom vedea pe
cea noua, cea asupra careia am lucrat si vom fi stupefiati de
splendoarea ei.
Cand omul, cu
constiinta si inteligenta sa incepe sa se ocupe de aceasta viata
instinctuala, sa o controleze, sa o purifice, sa-I adauge un element
spiritual, el devine un factor formidabil capabil de a-si schimba
destinul.
Pentru a scapa de
constrangerile destinului, trebuie sa incetam sa mai fim sclavi,
slabi, aserviti acestei vieti inferioare unde nimic nu depinde de
noi: a respira, a procreea, a manca, a bea, a dormi. Este o viata
care este departe de a fi divina. Ea este divina in masura in care ea
vine de la Dumnezeu, pentru ca totul vine de la Dumnezeu, dar in
sensul spiritual. Viata divina incepe cand omul isi da seama ca nu
este numai un stomac, o bruta, un sex, o faptura facuta din carne,
oase, muschi, ci si un spirit si care incepe sa vrea sa actioneze in
domeniul sau pentru a creea opere sublime, luminoase, grandioase.
Viata spirituala da
posibilitatea de a adauga ceva la aceasta viata vegetativa,
instinctiva a corpului fizic si de a intra astfel intr-un plan
superior planului destinului. Trebuie sa va eliberati atat de perfect
vointa incat aceasta sa poata sa se miste, sa lucreze in lumea
spiritului. Prin urmare, spiritul trebuie sa inceapa sa iasa, sa se
manifeste, sa lucreze, sa-si lase semnatura, urma, sigiliul pe toate
lucrurile, sa intervina in toate actele noastre, sa le dirijeze.
Trebuie sa invatam sa gandim si sa actionam cu inima si cu sufletul.
Aici se afla adevarata lumina din stiinta initiatica.
In aceasta
reincarnare avem posibilitati de a ne creea conditii bune pentru
urmatoarea: ajunge sa fim constienti si sa o stim. Dar, daca nu
lucram acum, viitoarea reincarnare poate fi si mai rea.
Deci, cand Biserica
impiedica pe oameni sa creada in reincarnare, ea ii impiedica de fapt
sa-si amelioreze viitorul. Crestinii nu cunosc adevaratele lor
posibilitati. Li s-a spus ca dupa moarte, ei vor merge sa se aseze in
dreapta Tatalui pentru ca au fost la slujba in fiecare duminica sau
ca vor ramane pentru eternitate in infern sa fiarba intr-un cazan. Ca
si cum ar fi atat de usor sa mergi sa te asezi la dreapta Tatalui!
Rezumam inca o data:
toate creaturile, si sunt foarte numeroase pe Pamant, care se lasa
impinse de instinctul lor, de nevoile lor fiziologice si nu fac o
munca spirituala, nu-si pot schimba destinul; tot ceea ce este
decretat pentru ele se va realiza. In schimb, cele care lucreaza cu
ardoare pentru a se apropia de aceasta lume de lumina si dragoste,
vor putea sa scape. Destinul este crud si implacabil, dar aceste
fiinte vor inceta sa fie la cheremul lui in intregime: ele vor trai
de acum intr-o lume mai subtila unde vor primi elementele care vor
neutraliza influentele nocive.Daca vreti, e vorba si aici de un
destin. Providenta este un destin, dar de o alta maniera: si in ea
totul este determinat, dar determinat Divin!
Toate acestea nu pot
fi catalogate drept “imaginatie” pentru ca efectele sunt
incontestabile asupra starii morale si fizice a subiectilor. Ei sunt
beneficiarii unui soi de evolutie morala si spirituala care pledeaza
in favoarea validitatii ipotezei vietilor anterioare si a
reincarnarii.
Cele de mai sus sunt
argumente suficient pentru a ne indemna sa facem cercetari
suplimentare,pentru a intelege motivele existentei noastre si a ne
afla adevarata identitate.
Spiritul constituie
ceea ce ne dă nemurirea, vesnicia existenţei. El coboară din
Univers, dând viaţă vremelnic materiei. Se retrage după aceea,
având informaţiile vieţii strânse în karma, pentru ca apoi să
coboare din nou, animând o altă structură, pentru a-şi continua
evoluţia până ajunge la puritate.
7.04.2019
ALIMENTAȚIA GREȘITĂ - CAUZA NUMĂRUL UNU A BOLILOR
Raymond Francis
Alimentația greșită este cauza principală a majorității problemelor de sănătate. Cei mai mulți dintre noi suntem malnutriți. Pare greu de crezut, dar acesta este adevărul! Trebuie să învățăm să ne schimbăm preferințele și obiceiurile alimentare. Marea majoritate a oamenilor subestimează importanța hranei pentru starea de bine și avantajele unei alimentații corecte. Ca să simplificăm, suntem ceea ce mâncăm. Dacă vom construi o casă cu materiale de proastă calitate, vom avea o casă șubredă; acea casă nu va îmbătrâni frumos. Același lucru este valabil și pentru corpul nostru. Pentru a avea un corp sănătos și a-l menține departe de boli, avem nevoie de nutrienți de calitate. Iar copiii au cu atât mai mult nevoie de o hrană nutritivă, pentru că ei sunt în faza de construire a corpului, nu doar de menținere a lui.
După 15 ani de cercetări privind sănătatea și boala, mi-a devenit clar că proasta nutriție este cauza principală a bolilor și a deceselor în America. Numeroase studii au concluzionat că americanii nu-și obțin doza zilnică recomandată de nutrienți esențiali. În anul 1971, eminentul biochimist dr. Roger Williams scria: „Armele principale în combaterea bolilor sunt și cele mai ignorate de către medicina modernă – numeroșii nutrienți de care au nevoie celulele corpului nostru. Dacă celulele suferă – și exact asta se întâmplă atunci când ne îmbolnăvim – principala cauză este faptul că acestea nu sunt aprovizionate în mod adecvat”. Atunci când celulele noastre funcționează în parametrii optimi, n-avem cum să fim bolnavi. E nevoie de o disfuncție a lor pentru ca boala să se manifeste, iar celulele pot funcționa greșit atunci când sunt private de ceea ce au nevoie. Când un număr de celule suficient de mare nu-și mai fac treaba pentru care au fost create, întregul organism începe să se șubrezească.
Păi, dacă alimentația este atât de importantă, de ce nu-i acordăm noi atenție? O explicație ar fi cunoștințele pe care le primesc medicii noștri în facultate. Li s-a predat atât de puțin despre nutriție, încât ei presupun că, teoretic, bolile n-au aproape nicio legătură cu nutriția. Pregătirea lor inadecvată îi trimite în spitale și cabinete complet nepregătiți să recunoască și să trateze cauza principală a bolii – nutriția greșită. Acesta este motivul pentru care medicii noștri sunt atât de ineficienți în prevenirea sau vindecarea bolilor cronice care bântuie societatea noastră.
Dr. Jay M. Hoffman, autorul cărții Hunza: Secrets of the World's Healthiest and Oldest Living People (Hunza - Secretele celor mai bătrâni și mai sănătoși oameni din lume) spunea: „Nu există absolut niciun motiv pentru care peste 75% dintre americani să sufere de deficiențe alimentare și boli degenerative”. Nu există boală care să apară fără o cauză. Dacă o persoană se îmbolnăvește și suferă, acest lucru se întâmplă pentru că până atunci a făcut ceva greșit. Iar acea persoană are nevoie să fie învățată cum să-și corecteze greșeala și să ducă o viață sănătoasă.
Ca să trăim sănătos, două lucruri trebuie să avem în minte. Primul este acela că o deficiență cronică, fie doar într-un singur nutrient, ne va provoca o boală. De aceea este esențial să avem grijă să ne introducem în corp toți nutrienții de care avem nevoie. Al doilea lucru pe care trebuie să-l știm este acela că nevoia de anumiți nutrienți diferă de la om la om. Acest concept se numește individualitate biochimică și este un fapt foarte important de înțeles, deoarece nu există doi oameni care să aibă nevoie de exact aceeași cantitate de nutrienți. Un om poate avea nevoie de două ori mai mult calciu decât altul, de douăzeci de ori mai multă vitamină C sau de patruzeci de ori mai multă vitamină A. Având în vedere că o deficiență, chiar și într-un singur nutrient, va provoca o boală, cei cu nevoi mai mari vor fi mai predispuși la îmbolnăvire.
Doi oameni pot să trăiască în aceeași casă, să mănânce la fel, și totuși unul să fie perfect echilibrat nutrițional iar celălalt deficient. În prezent, nu există nicio metodă să aflăm cine ce are nevoie. Fiecare individ este diferit de ipotetica „persoană medie”. Ca urmare a individualității noastre biochimice și inabilității de a afla ce ne lipsește, fiecare dintre noi trebuie să se preocupe să-și maximizeze aportul de nutrienți în fiecare stadiu al vieții. Nu ne putem permite să mâncăm alimente sărace în nutrienți vitali. Și totuși, asta mănâncă zilnic cei mai mulți oameni. De pildă, o pătrime dintre caloriile consumate de o persoană obișnuită provine din consumul de zahăr – un aliment toxic, lipsit de nutrienți, dar bogat în calorii goale.
Numai mâncând alimente bogate în nutrienți ne putem menține un corp lipsit de boli, chiar și la bătrânețe. Am fost greșit informați în ceea ce privește bătrânețea. Ni se spune că boala este o parte naturală a procesului de îmbătrânire. Acesta este pur și simplu un nonsens. Nicio boală nu apare fără o cauză. E adevărat, în unele cazuri trec zeci de ani de alimentație inadecvată până când se întâmplă ca organismul să cedeze. Dar boala nu este consecința îmbătrânirii. Alimentația nepotrivită, pe o perioadă lungă de timp, este cauza majoră a bolii. Pe glob există comunități umane întregi care ating suta de ani fără să sufere de vreo boală. Sănătatea este starea noastră naturală, și aceasta vine din hrana potrivită pentru noi.
Toate celulele unui organism sunt asemănătoare prin felul în care funcționează. Există anumite părți ale mecanismului celular care sunt la fel, indiferent de ființa din care fac parte celulele. Toate celulele au nevoie de hrană pură, vie, ca să opereze corect. Aceasta, deoarece atât celulele plantelor, cât și cele ale animalelor au nevoi similare. Dacă plantele și animalele primesc toate substanțele nutritive de care au nevoie, celulele organismului lor vor conține o cantitate mare de nutrienți. Prin urmare, atunci când noi le mâncăm, șansa ca celulele noastre să primească ceea ce au nevoie este foarte mare. Problema actuală însă este că plantele și animalele care constituie hrana noastră nu se mai hrănesc cu ceea ce au ele nevoie, fiind, prin urmare, sărace din punct de vedere nutritiv. Rezultatul este că nici noi nu obținem din această hrană ceea avem nevoie.
Agricultura modernă produce alimente inferioare din punct de vedere nutritiv. Substanțele fertilizatoare artificiale sărăcesc solul de mineralele esențiale. Apoi, strângerea recoltei înainte de coacerea completă (ca să nu se strice) și timpul scurs în tranzit înainte de-a ajunge la consumator sărăcesc vegetalele de conținutul lor nutritiv. Ca rezultat, mâncăm alimente nepotrivite scopului nostru – acela de a furniza celulelor noastre ceea ce au ele nevoie. Dacă baza aprovizionării noastre este un supermarket, garantat ne vom îmbolnăvi. Acolo nu se vinde hrană de calitate.
Cea mai mare parte a dietei omului modern constă în hrană procesată. Procesarea hranei reduce semnificativ valoarea ei nutritivă. Acest tip de alimente nu pot susține viața umană. În aceste condiții, ne mai mirăm că 75% dintre noi suntem diagnosticați, mai devreme sau mai târziu, cu o boală cronică? Putem face ceva? Da, putem! Ne putem informa singuri în ce constă o dietă sănătoasă și s-o facem o parte normală a vieții noastre de zi cu zi. Alimentele naturale, adevărate, sunt cea mai bună sursă a noastră de nutrienți.
Dar prioritatea noastră numărul unu ar trebui să fie eliminarea definitivă a tuturor alimentelor nesănătoase din dieta noastră. Și aceasta înseamnă în primul rând să eliminăm zahărul alb, făina albă, orezul alb, uleiurile rafinate și lactatele. Nu-i ușor. Acestea sunt ingredientele majorității alimentelor procesate. De aceea, toate alimentele procesate trebuie eliminate. Dar ce este un aliment procesat? Este tot ce iese dintr-o fabrică, inclusiv cerealele de la micul dejun, conservele de orice fel, alimentele înghețate, margarina, laptele pasteurizat, brânzeturile, înghețata, pastele și pâinea. Dacă nu ne putem cultiva singuri hrana, a doua sursă de hrană adevărată sunt țăranii și fermierii, de la care ne putem (încă) procura fructe și legume proaspete, crescute natural. Iar a treia sursă sunt magazinele care vând produse alimentare bio (organice).
Pentru a fi sănătoasă, hrana noastră are nevoie de un sol sănătos, fertil, care n-a fost îmbibat cu chimicalele toxice ale agriculturii intensive. Trebuie recoltată când a ajuns la maturitate, nu înainte, transportată rapid la piață și consumată în scurt timp de la cumpărare. Cu cât trece mai mult timp de la recoltare, cu atât se pierd mai mulți nutrienți.
Secretul sănătății constă în consumul de alimente sănătoase și evitarea cu orice preț a celor nesănătoase. De asemenea, este important să mâncăm variat, deoarece fiecare aliment conține alți nutrienți, într-un alt procent. Numai mâncând variat putem fi siguri că obținem tot ceea ce avem nevoie. Dar această variație este bună și dintr-o altă perspectivă. Toate alimentele vegetale conțin toxine. Este modul prin care plantele se protejează de insecte și infecții. Mâncând prea mult timp același aliment, nu numai că nu este indicat, ci și putem ingera prea mult dintr-o singură toxină. Unele legume, cum ar fi ardeiul gras, roșiile, cartofii și vinetele au un conținut mare de toxine. Prin urmare acestea ar trebui consumate în cantități mici și chiar să renunțăm la ele dacă avem o boală cronică.
Este important să nu uităm că toți nutrienții acționează ca o echipă. Dacă un membru al echipei este absent sau prea slab, echipa nu va mai lucra bine. De asemenea, să nu uităm că fiecare dintre noi avem individualitatea noastră: de pildă, unii avem nevoie de mai multă vitamină A, sau C, sau E. Trebuie să mâncăm cât mai variat, ca să fim siguri că le obținem pe toate.
În sfârșit, un alt factor indispensabil pentru o bună sănătate este exercițiul fizic. O alimentație corectă este un start bun, dar pentru ca nutrienții să ajungă la celulele care au nevoie de ei trebuie să mai facem ceva: mișcare. Exercițiul fizic ajută corpul să trimită nutrienții la celule și să îndepărteze totodată reziduurile rezultate din metabolism. De aceea, mișcarea regulată este esențială pentru menținerea sănătății.
După cum vedeți, nu este deloc complicat să ne îmbunătățim și să ne păstrăm calitatea vieții. Oricine poate face asta. Totul este să le livrăm cea mai bună hrană celulelor corpului nostru.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Agenda Nunții Nunta perfecta nu este doar frumoasa, este unica si foarte personala, toate acele mici elemente alese cu grija o fac deosebi... -
Condiții în care căsătoria civilă nu se face la primărie Cei care au decis să facă marele pas și să spună „da” în fața ofițerului de stare...