Ranile materne pot fi provocate inca din pantecul acesteia si iti vor influenta viata fie ca esti constient de acest lucru sau nu. Persoanele cu rani materne au dificultati in a se accepta si in a ii accepta pe altii. Nu se simt demni de iubire si nu stiu cum sa se cultive pe sine.
Cu totii mergem in viata fiind influentati de parinti, de felul in care ne-au crescut, ne-au fost alaturi sau din contra. Actiunile parintilor care pot parea independente si fara nicio legatura cu copilul lor, au de multe ori un impact mult mai puternic decat ar fi putut realiza. Copilul/viitorul adult este influentat si poate chiar marcat de actiuni, gesturi de la cele mai mici pana la cele mai impactante pe care mama le-a facut.
Ranile materne au legatura cu capacitatea noastra de a putea primi iubire. Persoanele care au rani materne, construiesc de obicei un zid in jurul inimii si nu lasa pe nimeni cu usurinta inauntru. Au multe indoieli, nu sunt capabili sa ia singuri decizii. Le este frica sa simta orice pentru a nu fi raniti. De obicei, nu se descurca bine nici la capitolul intimitate.
Cele doua tipuri de rani materne
Primul tip provine din absenta mamei. Poate ca nu ai cunoscut-o pe mama ta sau poate ca a fost o mama abuziva, atat fizic cat si psihic. Sau, poate ca nu ti-a acordat suficienta atentie, asa cum ti-ai fi dorit. Daca s-a intamplat astfel, este posibil sa nu te simti in siguranta din punct de vedere emotional. De aceea, tanjesti mereu dupa iubire (chiar daca de multe ori nu iti recunosti nici tie acest lucru deoarece vrei sa pari „puternic”) si te poti implica in relatii codependente cu substitute ale mamei, incercand sa traiesti inconstient, grija materna care ti-a lipsit cand erai mic. Iti asociezi astfel partenerul de viata cu mama ta si poti uneori chiar, prin partenerul de viata sa retraiesti rani pe care mama ti le-a provocat, tocmai pentru ca te invarti in acelasi cerc pe care trebuie sa il vindeci. Te poti agata de aceasta relatie ca de „mama ta”, pentru ca iti este teama „sa nu fii iar abandonat”. Si chiar daca nu este benefica pentru tine, preferi sa stai acolo. Asta si pentru ca iti este frica sa fii singur, sa fii tu, independent.
Persoanele care au acest tip de rana, trebuie sa invete sa isi ofere singuri ocrotirea si iubirea pe care nu le-au gasit la mama sau la persoanele de sex feminin pe care involunatar le asociau cu mama. Trebuie sa invete sa se retraga in spatiul lor intim, sa cultive iubirea de sine si sa fie independenti, sa nu se mai lase coordonati de substitutele mamei.
Al doilea tip de rana materna este cel in care mama a cocolosit prea mult copilul, a avut „mult prea multa grija” de acesta. Acest gen de persoane ajunse la maturitate, au probleme in a rupe cordonul ombilical care ii leaga de mama. Se pot simti sufocati sau controlati de iubirea mamei. Mama ii vede adesea ca pe o extensie a ei.
Acesti oameni trebuie sa constientizeze faptul ca sunt persoane independente de mama lor, ca nu sunt responsabile de fericirea mamei. Trebuie sa stabileasca granite sanatoase. Daca nu vor face acest lucru, aceste persoane vor ramane mereu „copilul mamei”. Vor ramane un copil care din punct de vedere emotional nu va ajunge la maturitate. Nu vor invata cum sa fie independenti si cum sa se sustina singuri. Nu vor putea primi energia Tatalui (Tatalui Divin/Dumnezeu/orice inseamna masculin, pentru ca, „nu puteti ajunge la Tata, decat prin Mama”).
Deci pentru a avea o conexiune buna cu Tatal Ceresc, chiar si cu tatal tau, trebuie sa vindeci ranile materne. Mama este cea care procreeaza. Deci, prin ea, ajungi mai departe.
Va voi vorbi data viitoare si despre ranile paterne. Pana atunci, va doresc sa analizati, sa intelegeti si sa va eliberati.
Namaste!
Daca energia mamei este cea care te invata cum SA FII, SA PRIMESTI, energia tatalui te invata cum SA FACI, SA OFERI. Personale care au rani paterne, au probleme in a fi in lume. Se tem sa se exprime din cauza fricii de a nu fi criticati. Se tem sa isi asume riscuri pentru a nu esua. Nu stiu cum sa ofere iubire, sa actioneze.
Vorbeam in articolul trecut despre ranile materne. Cu totii avem intr-o mai mica sau mai mare masura, atat rani materne cat si rani paterne. Este important sa constientizam acest lucru pentru a intoarce privirea care acele clipe din viata noastra care ne-au marcat. Sa ne intoarcem de multe ori in copilarie, in momentele in care eram in plina formare si sa realizam ce ne-a durut mai mult. Inainte sa spui ca pe tine nu te-a marcat nimic, analizeaza inainte. Nu la toata lumea, semnele sunt atat de evidente. Pot fi detalii care in universul tau de copil sa te fi marcat si sa fi tras dupa tine toate viata tipare si comportamente de care nici macar sa nu fii constient. Odata ce vei incepe sa constientizezi, vei incepe sa te vindeci.
Daca energia feminina/a mamei inseamna iubire si acceptare, energia masculina/a tatalui, inseamna a munci, a parasi „cuibul”, a incepe sa iti deschizi aripile si a avea incredere in tine si in puterea de a oferi lumii. Energia tatalui presupune actiune. Tatal te ajuta sa iti dezvolti capacitatile si talentele. El este cel care iti spune: „poti sa faci”.
Persoanele care au rani paterne au dificultati in a putea actiona. Isi gasesc mereu scuze pentru care „nu pot reusi”.
Lectia Tatalui Divin ne face sa realizam ca pierdem iubirea atunci cand incetam sa o oferim. Iubirea, oricat de frumoasa este ea, daca nu o impartasim, daca nu o oferim din frica, ea se ofileste. Trebuie sa invatam sa ne asumam riscuri, sa actionam. Acestea sunt cuvintele de baza, A OFERI, A ACTIONA.
Daca o persoana a avut un tata absent (fizic sau emotional), atunci este foarte posibil sa nu fi putut sa iti dezvolte abilitatile si increderea in sine. Aceste persoane sunt adesea lipsite de motivatie si de initiativa. Nu vor sa devina independente. Pot fi excesiv de cocolosite de mama si astfel, impiedicate sa isi descopere adevaratele daruri si sa le exprime.
Barbatii si femeile care au rani parentale nu stiu cum sa supravietuiasca pe cont propriu si le este frica sa incerce. Prefera sa merga la sigur. Sa stea intr-o zona de confort, unde este „cald si bine”, ca in pantecul mamei. Acesti oameni nu vor prelua controlul asupra vietii lor, nu vor face propriile alegeri si nu isi vor asuma responsabilitatea pentru ele. Indiferent cat se plang, nu vor actiona. Doar spun ca o fac, dar in realitate nu o vor face. Ei nu isi urmaresc fericirea nu pentru ca nu ar fi capabili sa o faca, ci pentru ca nu au fost niciodata fortati sa plece „din cuib”.
Acesti oameni au nevoie de modele masculine care sa ii invete sa creada in ei. Au nevoie sa sa desprinda de langa mama pentru a isi putea castiga singuri existenta. Au nevoie sa se distanteze de mama (nu ca sentimente, ci ca actiune) pentru a putea creste. Altfel, pot ramane eternii copii.
Ranile paterne trebuie discutate cu tatal
Cei care au rani paterne, trebuie sa isi vindece relatia cu tatal lor. Trebuie sa stea de vorba cu el. Fie ca a plecat din viata lor, fie ca fost absent emotional, dar trebuie sa comunice cu el. Chiar daca este posbil ca discutia sa nu se desfasoare asa cum si-ar dori, sau aparent rezultatul sa nu fie unul fericit, ei trebuie sa faca asta. Trebuie, chiar daca le este teama, SA ACTIONEZE. Este lucrul esential de la care porneste eliberarea si cresterea lor.
Mai pot fi acele persoane care sa fi avut un tata superprotector. De obicei, persoanele care au o astfel de rana, mai tarziu, cand ajung mature, fac ceea ce au primit. Adica, le place sa controleze lucrurile si sa conduca viata celorlalti. Daca toata viata, au facut ceea ce „tata a spus ca este bine”, atunci acesti oameni este posibil ca niciodata sa nu isi fi descoperit cu adevart pasiunile sau prioritatile in viata.
Tot rana este aceea daca tocmai, nu vrei ca tatal sa iti controleze viata si pornesti o rascoala impotriva lui, il jignesti, il dezamagesti doar pentru a nu face ceea ce el spune. Astfel, acele persoane pot ajunge sa mearga in extreme. Sa faca multe lucruri care nu ii vor fi benefice, pot ajunge chiar sa aiba probleme cu alcoolul sau cu stupefiantele. Si in aceste cazuri, este bine sa se vorbeasca cu tatal. Sa ii explice de ce a facut ceea ce a facut, cum s-a simtit cand tatal isi dorea, poate inconstient sa ii conduca viata.
Astfel, acea persoana isi va recapata puterea. Se va elibera.
Ceea ce trebuie sa intelegem este ca pentru a putea avea o viata echilibrata, trebuie ca energiile masculine si feminile sa fie si ele la randul lor echilibrate. De la mama/energia feminina intelegem ca suntem iubiti, suntem suficienti. De la tata intelegem cum sa ne imbunatatim, sa ne sporim aptitudinile. De la mama invatam iubirea de sine, de la tata, actualizarea de sine. Ambele sunt la fel de importante. Nu conteaza ca esti barbat sau femeie, ambii au aceleasi energii care trebuie sa fie in echilibru intre ele.
Asa cum Iisus a spus „sa fim in lume”, adica sa actionam, sa nu ne ascundem. El a fost echilibrul perfect intre cele doua enrgii. Chiar daca era blandete si iubire, stia cum sa fie vehement, sa actioneze si sa fie chiar un razboinic al adevarului. Nu ii era teama sa se impotriveasca ipocriziei si nedreptatii.
Asa va spun si voua, fiti echilibru. Echilibrul este cel mai important in orice aspect al vietii.
