Venirea pe lume a unui copil reprezintă o binecuvântare imensă pentru orice familie. Și pentru ca acesta să fie membru al Bisericii lui Hristos, el trebuie să primească Taina Botezului. Iată de ce e bine să botezi un copil și ce restricții apar în privința nașilor.
De ce e bine să botezi un copil
Sfântul Botez este întâia dintre Tainele Sfintei Biserici, și reprezintă „poarta” de intrare în Sfânta Biserică. Ajungând membri ai Bisericii lui Hristos, devenim vrednici de a primi și celelalte Sfinte Taine. Botezul creştin a fost instituit de către Mântuitorul Iisus Hristos, după Învierea Sa din morţi, când a spus Apostolilor Săi: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile botezându-le în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh“ (Matei 28, 19).
Biserica Ortodoxă susține că nașii de botez au un rol foarte important în viața copilului. Iar acest rol nu trebuie limitat doar la perioada copilăriei. La Botez, „nașii își asumă, pentru întreaga viață, reponsabilitatea de a purta de grija vieții spirituale a finilor.”
Ce restricții apar în privința nașilor
Părintele asist. drd. Silviu Tudose, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, a acordat un amplu interviu pentru ziarullumina.ro, în care a vorbit despre importanța Tainei Botezului și alegerea nașilor pentru copil.
Naş la botez poate fi orice creştin ortodox adult, de acelaşi sex cu copilul. Nu se pot alege nași de alte confesiuni sau persoane nebotezate. Acesta trebuie să fie un credincios practiant, care să cunoască adevărurile de credinţă ale Bisericii. Nu pot îndeplini această calitate nici părinții copilului sau cei din cei din sânul monahal.
El va ţine copilul în brațe şi va face, în locul acestuia, mărturisirea de credinţă, lepădându-se de cel Rău, unindu-se cu Hristos şi rostind Crezul. Prin această Taină, nașul își va lua angajamentul în fața lui Dumnezeu că va îl va îndruma duhovnicește numai pe căi bune.
„De asemenea, naşul este cel care are responsabilitatea creşterii duhovniceşti a finului său. Îndrăznesc să spun că fiecare naş, în calitatea sa de părinte spiritual, va da seamă înaintea lui Dumnezeu de finii săi, ceea ce nu-i puţin lucru.”, spune părintele.
În practică, naşii copilului sunt naşii de cununie ai părinţilor acestuia. Însă şi persoanele necăsătorite, dacă îndeplinesc condiţiile, pot fi naşii unui copil. Din păcate, în unele cazuri, nașii sunt aleși pentru că sunt prieteni apropiați ai părintilor, de la care, după botez, nu se așteaptă mai mult decât să trimită cadouri finului/finei lor. Nășirea este o faptă creștinească foarte mare și va fi răsplătită frumos de Dumnezeu.
Formula de lepădare rostită trei ori amintește de întreita lepădare de Satan pe care a făcut-o Iisus pe muntele Carantaniei. Formula „Mă unesc cu Hristos“ se rostește cu faţa spre Răsărit, pentru că acesta este simbolul Învierii lui Hristos, „lumina lumii“.
„Întreita lepădare o face naşul, în cadrul exorcismelor pe care preotul le rosteşte înainte de Taina propriu-zisă, în pridvorul bisericii sau în faţa uşilor de la intrare. Este un ritual care, în primele veacuri ale Bisericii, se situa cu câteva zile înainte de Botezul propriu-zis. După lepădarea de Satan, cei care urmau să fie botezaţi mărturiseau credinţa în Hristos, prin rostirea Crezului, fiind astfel încununată întreaga perioadă a catehumenatului sau a pregătirii lor catehetice. Astăzi, în locul celui care se botează, naşul rosteşte aceste lepădări şi Simbolul de Credinţă, cu faţa spre Apus, simbol al întunericului şi al răului, diavolul fiind numit în Scriptură domnul întunericului“, completează preotul.
/ 23.10.2020, 15:46