https://alina-gheorghe.ro/daca-as-fi-mama-de-fata/
Dacă aș fi mamă de fată aș petrece mai mult timp cu fiica mea. Aș deveni cea mai bună prietenă a ei și m-aș asigura că învață să se iubească, să se prețuiască și să se respecte ca pe cea mai importantă ființă din viața ei. Aș învăța-o să se admire. Aș învăța-o să devină cel mai bun sfătuitor al ei, dar și cel mai obiectiv critic. M-aș asigura că înțelege și crede cu toată ființa ei că este personajul principal în filmul vieții ei.
Dacă aș fi mamă de fată…
aș învăța-o să gândească cu mintea, dar să treacă informația și experiențele vieții și prin filtrul inimii. Vocea interioară nu minte niciodată. Intuiția nu te trădează. Atunci când simți că ceva este în neregulă, când în tine încolțește și cel mai mic fir de frică, înseamnă că acolo este un pericol. Înseamnă că trebuie să fugi și să nu te mai uiți în urmă, indiferent dacă vorbim despre un incident, o întâmplare, un accident, un bărbat de care îți e drag sau de o prietenă dubioasă.
Dacă aș fi mamă de fată…
aș ascult-o cu toate simțurile mele, larg deschise, și-aș fi atentă la ea, la reacțiile ei și la nevoile ei. Aș învăța să îmi recunosc fata chiar dacă este nefericită, tristă, îngrijorată, speriată, plânsă, nervoasă sau răuvoitoare. Și m-aș strădui cu toate puterile mele nu doar să o iubesc și să o accept așa cum este, ci și să recunosc faptul că fiica mea nu este perfectă și nu trebuie să o oblig să fie perfectă. Să admit că are și ea anumite defecte sau lipsuri și, totuși, în ciuda a tot,
să o învăț să iubească lumea, să o repecte și să o accepte la rându-i așa cum este. Pentru că altfel sinele ei ar avea de suferit și s-ar transforma într-un om pe care nu îl va putea privi în oglindă. Pe fondul frustrărilor, nemulțumirilor și invidiilor fiica mea n-ar avea cum să devină un om de bine.
Dacă aș fi mamă de fată…
aș prefera să îi atrag atenția, să îi spun lucruri pe care, poate, nu vrea să le audă decât să asist la transformarea ei într-un om egoist, capricios sau rău. Aș învăța-o ce înseamnă decența și bunul simț. I-aș spune doar adevărul și numai adevărul și i-aș explica, cu multă răbdare și blândețe, răutățile și pericolele care se ascund în lumea asta mare.
Dacă aș fi mamă de fată…
aș învăța-o să se apere cu mintea, cu vorba și trupul. I-aș repeta ca o moară stricată că nu toți străinii care îi zâmbesc îi vor și binele și că monștri nu sunt doar în filme, ci și în viața reală. Și dacă nevoia ar împinge-o să se urce într-o mașină necunoscută, m-aș asigura că în telefonul ei, la urechea ei, chiar în timp ce este dusă sau condusă, sunt eu – mama ei – cea care întotdeauna, indiferent de împrejurare, ar ierta-o pentru orice și i-ar fi alături în orice circumstanță. Mama, cea care s-ar duce după ea și în cele mai întunecate tenebre ale Iadului.
Dacă aș fi mamă de fată…
aș învăța-o să prețuiască viața și astfel să se protejeze dinainte de a pătimi cele mai groaznice orori. Aș învăța-o să aibă răbdare chiar dacă îi ard călcâiele să ajungă într-un loc sau să obțină un lucru. Aș învăța-o să ia decizii care sunt întotdeauna doar în favoarea ei. I-aș spune că viața, cu bune și rele, este un privilegiu pe care nu mulți și-l permit. În vreme ce unii tineri mor de tineri din cauza bolilor, în accidente sau răpuși de demoni în carne de om, ea are șansa divină de a îmbătrâni frumos și înțelept. Tocmai de aceea aș învăța-o să acționeze în viață doar în cinstea existenței ei. Ce rost își au riscurile inutile când în față ai o viață întreagă pentru a încerca, greși, reîncerca și reuși?!
Dacă aș fi mamă de fată…
i-aș insufla valori și principii, aș face-o să iubească cu toată ființa ei viața, cartea, arta, oamenii și animalele și i-aș demonstra că decența, corectitudinea, loialitatea, simplitate și naturalețea sunt calități pe care nu le poți cumpăra cu bani, pe care nu le poți împrumuta și pe care nu le poți mima dacă în adâncul sufletului tău nu ești un om cu adevărat bun. I-aș dovedi că inteligența și deșteptăciunea o vor duce departe în viață și că irosirea de sine, necinstea și prefăcătoria nu o vor urca pe un piedestal, ci o vor îmbătrâni prematur. Aș învăța-o să-și asculte
Vocea Creatoare… nu pe cea distrugătoare!
Dacă aș fi mamă de fată…
i-aș spune zilnic fiicei mele că o iubesc, aș strânge-o strâns în brațe înainte de orice plecare și aș învăța-o că încrederea se câștigă greu și se pierde ușor. I-aș spune că revolta, teribilismul și insatisfacția tinereții sunt firești în adolescență, dar că mai sănătoasă este sinceritatea și mai facil este să îți recunoști sentimentele decât să le ascunzi de părinți. Decât să apeleze la străini, mi-ar plăcea ca fiica mea să îmi spună și să îmi ceară MIE orice.
Dacă aș fi mamă de fată…
mi-aș ajuta fiica să se maturizeze frumos. Aș învăța-o să fie isteață, demnă, decentă, curajoasă și răbdătoare. Și știți de ce?! Pentru că femeile care au răbdare și se prețuiesc trăiesc vieți frumoase, fericite și împlinite. Iar acest lucru nu este un basm, ci reprezintă un fapt real.
