Slujba propriu-zisa a botezului - unita cu cea a
mirungerii, cuprinde rugaciunile pentru sfintirea apei de botez,
binecuvantarea untdelemnului "bucuriei" si ungerea prebaptismala a
candidatului cu el, afundarea intreita a pruncului in apa sfintita,
ungerea lui cu Sfintul mir, lecturile biblice,(
Apostolul si Evanghelia),
spalarea si tunderea simbolica a pruncului, ectenia pentru nasi si
apolisul slujbei. Dupa incheierea slujbei botezului urmeaza nemijlocit
impartasirea cu Sfanta Euharistie, aceasta pentru ca renasterea spirituala dobindita prin botez sa fie plinita prin unirea reala cu
trupul si sangele lui Hristos.
In apus, incepind din secolele XII-XIII mirungerea si impartasirea
copiilor a fost amanata pana la 7-12 ani. Se pune insa problema celor
care mor pana la varsta de 12 ani si nu au primit aceste taine
obligatorii pentru mantuire.
Lucrarile celor trei taine ale initierii se desavarsesc unele pe altele. "Ne renastem la
viata spirituala prin
moartea si invierea
Fiului lui Dumnezeu intrupat, pe care le retraim in botez, suntem apoi
sfintiti si intariti prin harul dumnezeiescului Duh revarsat peste noi
in taina Sfantului Mir, ca odinioara asupra
Sfintilor Apostoli si ne incorporam definitiv la Biserica lui Hristos, luand arvuna si chezasia invierii si a vietii vesnice prin
impartasirea cu Sfantul Sau Trup si Sange".
II. Randuiala veche a botezului la catolici,
dupa "Rituale Romanum" . - O scurta privire istorica asupra
randuielii romane a botezului, pornind de la acea randuiala lunga,
care se administra gradat pe o perioada de timp, randuiala
caracteristica catehumenatului si mentinuta pana in secolele
XII-XIII si ajungand la cea care a fost in uz pana de curand, ne va
inlesni intelegerea primei parti a randuielii pe care o vom descrie.
Pregatirile individuale, care se faceau in cadrul instruirii
religios-morale a catehumenilor, se terminau prin ceremonii speciale,
numite "scrutinii" sau cercetari (examene). Dupa desfiintarea
catehumenatului cuvantul scrutinium si-a pierdut din intelesul, de
examinare, ramanand numai ca un complex de ceremonii premergatoare
botezului.
La Roma erau in uzul vechii trei scrutinii, care aveau loc in
cadrul unor liturghii speciale, in zilele stabilite, liturghii care se savarsesc azi in
duminicile a treia,
a patra si a cincea din postul mare. Cu ocazia primului scrutiniu, care
avea loc in miercurea saptamanii a treia din post, se primea candidatul
in catehumenat prin insemnarea cu Sf. Cruce, darea sarii binecuvantate
si rostirea unui exorcism. Al doilea scrutiniu, din miercurea
saptamanii a patra din post, oferea prilejul primirii inceputurilor
Evangheliei,
Simbolului credintei
(Niceo-Constantinopolitan) si rugaciunii domnesti. Ultimul, din
dimineata sambetei mari, era rezervat catehezei facute de episcop,
rostirii,
simbolului de credinta,
ritualului "effeta", asociate de la inceput cu actul botezului,
lepadarea de satana si. ungerea cu untdelemnul
catehumenilor.
Incepand cu epoca lui Carol cel Mare, aceasta
randuiala a fost inlocuita cu alta, prescurtata, caracterizata prin
omiterea scrutiniului deschiderii urechilor (al doilea) si
concentrarea celorlalte intr-o singura randiuala. Conform "Ritualului
Roiman", la administrarea botezului
Biserica Romano-Catolica
folosea doua randuieli, una pentru copii si alta pentru adulti,
deosebite numai prin continutul si numarul rugaciunilor si exorcismelor
rostite.
1. Randuiala romana a botezului copiilor inainte de Conciliul II Vatican.
- Liturgistii apuseni au impartit actele savarsite la botezul copiilor
in patru parti, dupa originea lor: ritualul catehumenatului,
fotizomenatului, actul botezului si ritualul postbaptismal.
a) Ritualul catehumenatului
cuprinde ceremoniile savarsite odinioara pentru catehumeni si se
incheie cu rugaciunea care se rosteste dupa oferirea sarii. Din pietate
fata de
Sfanta Taina,
preotul isi spala mainile, imbraca superpeliciul si stola violeta si se
indreapta spre usa bisericii sau tinda, unde se savarseste prima parte a
randuielii botezului.
Intrarea in biserica a celor care se boteaza este inca oprita pentru ca mai sunt inca sub povara
pacatului stramosesc si amenintarea diavolului, inainte de a se fi lepadat de ingerul robiei si a se dedica in
intregime lui Hristos.
Nasii l-au adus pe copil la locasul vazut al lui Dumnezeu, care este
simbolul casei spirituale a lui Dumnezeu. De aceea, preotul pune prima
intrebare : "Ce ceri de la Biserica lui Dumnezeu ?". Raspunsul:
"Credinta" dovedeste necesitatea primirii darului ascultarii credintei,
asa cum l-au primit si Apostolii de la Mantuitorul. "Credinta ce-ti da
?" - intreaba preotul -, iar cel ce se boteaza sau nasul raspunde : "
Viata vesnica",
descoperind telul suprem dorit de credinta. Cel care crede in Hristos
cu o credinta lucratoare in iubire, are fagaduinta vietii vesnice. De
aceea, preotul continua cu
enuntarea poruncii iubirii: "Asadar, de vrei sa intri in viata, pazeste poruncile : Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau...".
Pentru a rupe legaturile satanei cu cel ce se
boteaza, preotul sufla de trei ori peste fata lui, rostind cuvintele :
"iesi din el, duh necurat, si fa loc Sfantului Duh Mangaietorul".
Trecand din slujba satanei, in cea de ostas al lui Hristos, candidatul
primeste "semnul maririi si biruintei" prin insemnarea crucii, cu
degetul, pe frunte si pe piept de catre preot, zicand : "Primeste semnul
crucii, atat pe frunte cat si in inima, primeste credinta poruncilor
ceresti si asa sa te porti de acum inainte, incat sa poti deveni templu
al lui Dumnezeu." Insemnarea cu semnul crucii, referirea la moravuri si
amintirea starii crestine harice sunt in legatura intima. Actul
insemnarii este urmat de o rugaciune catre Dumnezeu ca sa-l inzestreze
pe candidat cu harul necesar pastrarii cu credinta, in toata viata, a
invataturii crestine in care a fost introdus, facindu-se partas prin pazirea poruncilor, bucuriei
renasterii la invierea obsteasca .
Preotul pune apoi mana pe capul candidatului,
simbolizand cuprinderea lui "in stapanirea Bisericii" si se roaga ca
aceasta stapanire sa fie de durata, invocand harul lui Dumnezeu in
ajutor, spre a-l scoate din legaturile satanei si urmarile pacatului.
Ultimul act din ritualul catehumenatului este
oferirea sarii binecuvintate (exorcizate) celui care se boteaza. Sarea,
prin importanta sa naturala, simbolizeaza efectele harului care se
primeste la botez. Punerea si in gura oatehuinenului arata in chip vadit
ca el va dobandi, prin invatatura credintei si prin darul harului, sa
fie izbavit de putreziciunea pacatului, sa primeasca gustul faptelor
bune si sa se bucure de toana intelepciunii divine. Prin exorcismul
rostit la binecuvantarea sarii: "Alung de la tine pe satana substanta
sarii...", preotul alunga puterea vrasmasului, dar se roaga ca
Dumnezeu sa sfinteasca
sarea, si sa devina ea insasi un "sacrament tamaduitor spre alungarea
dusmanului rau", un leac desavarsit, care sa ramana mereu lucrator in
inima crestinului. Harul se implora si prin formula de oferire a sarii :
"Primeste sarea intelepciunii sa fie pentru tine un mijloc haric, spre
viata vesnica".
Acest act se incheie cu rugaciunea : "
Dumnezeul parintilor
nostri...", prin care se cere de la Dumnezeu hrana cereasca pentru
catehumen, spre a fi ravnitor spre cele bune si a putea ajunge "la baia
nasterii celei de a doua".
b) Ritualul fotizomenatului (al
celor luminati), pastreaza partial actele care se savarseau inainte
pentru candidatii la botez. O asemenea origine o are si exorcismul cu
care incepe aceasta parte a botezului si care este mult mai scurt decat
exorcismele
randuielii ortodoxe.
Preotul inseamna din nou copilul pe frunte, zacand : "Si acest semn al
crucii, care-l dam noi pe frunte, tu, diavol blestemat, sa nu
indraznesti sa-l strici niciodata. Prin acelasi Hristos, Domnul nostru".
Dupa cum la iesirea din Egipt s-au uns cu sangele mielului usile
evreilor, pentru ca ingerul mortii sa nu intre la ei, tot astfel se
inseamna acum fruntea celui ce se boteaza cu semnul
Sfintei Cruci, pentru ca vrajmasul sa nu vatame acest semn si sa patrunda in templul
Duhului Sfant.
Punand mana pe capul lui, se roaga lui Dumnezeu sa-si
reverse mila sa, ca sa-l faca pe copil "sa fie luminat cu stralucirea
cunoasterii" Sale, Cel ce a facut sa straluceasca din
intuneric lumina si a facut ziua in inimile noastre (11 Cor. IV, 6). Cu aceasta se incheie partea
savarsita in afara bisericii
sau in tinda. Preotul introduce pe prunc in biserica, zicand : "N. -
intra in biserica lui Dumnezeu, ca sa ai parte cu Hristos, in viata
vesnica" . In fata baptisteriului preotul si nasii rostesc "Simbolul
apostolic" si "
Tatal nostru".
Plin aceasta rostire nasii vor vedea nu atat o marturisire a propriei
lor credinte, ci mai ales o amintire a obligatiei asumate, de a veghea
cu grija asupra credintei si
vietii crestinesti
a celui care se boteaza. Se rosteste apoi ultimul exorcism, care
aminteste diavolului ca cel care se boteaza urmeaza sa fie ridicat in
Biserica lui
Dumnezeu cea Sfanta si sa devina templul Duhului Sfant, unde nu este loc pentru slujitorul intunericului.
Acest exorcism este intim legat de actul urmator,
numit "effeta" (deschiderea urechilor). Preotul ia saliva cu degetul si
atinge mai intai urechile copilului zicand : "Effeta, ce este de
deschis", prin care se sugereaza ca omul launtric sa primeasca
invatatura mantuirii, deci "din inima credem in mantuire, iar credinta
este din auzite, iar auzirea prin
cuvantul lui Hristos" (Rom. X, V7). Atinge apoi narile zicand : "Intru miros de buna mireasma. Iar tu diavole fugi ; caci se va apropia
judecata lui Dumnezeu".
Prin aceasta se marturiseste dorinta ca acel care se boteaza sa fie
mereu in stare sa simta, in viata sa, buna mireasma spirituala a
adevaratei cunostinte de Dumnezeu.
Aceasta alungare din nou a satanei se datoreste
doctrinei despre urmarile pacatului stramosesc, potrivit careia sufletul
a pierdut
chipul lui Dumnezeu
si e sub robia satanei. Acest ritual aminteste vindecarea surdomutului
de catre Mantuitorul (Marcu VII, 31-37), prin atingerea cu saliva a
limbii lui. Acest ritual este descris si explicat si de Sf. Ambrozie al
Milanului, in cartea sa "De Mysteriis" sub numele de "Misterul
deschiderii", iar scopul savarsirii lui este de a darui har celui care
se boteaza, de a pricepe si raspunde corect la intrebarile de
lepadare si credinta care ii urmeaza .
c) Actul botezului
este precedat de "lepadarea de satana", de ungerea cu untdelemnul
catehumenilor si de marturisirea solemna a credintei. Dupa ce s-au citit
atatea exorcisme asupra catehumenului, acum el insusi, autonom se opune
vrasmasului, lucrurilor lui, adica pacatelor si trufiei lui, indemnului
la pacat. Prin aceasta intreita lepadare de satana, de toate lucrurile
lui si de toata trufia lui raspunzand intrebarilor preotului (el sau
nasii) cel care se boteaza a inceput lupta impotriva diavolului
(pacatului), pe care de acum inainte trebuie sa o duca toata viata.
Acest ritual al lepadarii de satana este la fel ca in botezul ortodox,
cu deosebirea ca se intreaba o singura data, fragmentat, nu de trei ori.
El este mentionat de comentatorii liturgici vechi, ca Origen (Omilia la
Numeri XII, 4), Tertulian (De Spectaculis 4), Pseudo-Dionisie (
Ierarhia bisericeasca cap. 2 si3); Sf.
Chiril al Ierusalimului
(Catehezele mystagogice) s. a. In lupta impotriva celui rau, cel care
se boteaza are nevoie de intarire supranaturala, care i se da prin
ungerea cu untdelemnul catehumenilor. Aceasta ungere prebaptismala o
face preotul, cu degetul, in chipul crucii, la piept si la umeri rostind
formula : "Te ung cu untdelemnul mantuirii in
Iisus Hristos Domnul nostru, ca sa ai viata vesnica" .
Untdelemnul acesta simbolizeaza harul Sf. Duh. Dupa Toana de Aquino, se
ung "pe piept, pentru ca prin harul Sf. Duh sa lapede ratacirea si
nestiinta si sa primeasca
dreapta credinta
; intre umeri pentru ca prin darul Sf. Duh sa scuture toata delasarea
si lenea si sa se deprinda cu faptele cele bune, deoarece credinta fara
fapte este moarta". Dupa ungere preotul sterge cu bumbac locul unde a
fost uns pruncul, isi ia stola alba si se apropie de baptistier spre a
primi, inainte de botez, intreita
marturisire de credinta a celui ce se boteaza, care raspunde prin nasi, la trei intrebari: "Crezi in Dumnezeu Tatal Atotputernicul, Facatorul
cerului si al pamantului
?" ; "Crezi in Iisus Hristos, Fiul sau unul nascut, Domnul nostru, care
S-a nascut si a patimit pe Cruce?"; "Crezi in Duhul Slint, in Siinta
Biserica Catolica, in impartasirea siintilor (credinciosilor), in
iertarea pacatelor, in invierea trupului si viata vesnica ?".
Cel care se boteaza a renuntat, prin lepadarea de
Satana, cu desavarsire la imparatia intunericului si de acum se
indreapta definitiv spre imparatia, luminii, prin marturisirea solemna a
lui Dumnezeu in Treime. Aderarea la
imparatia lui Dumnezeu se face in acelasi mod ca si lepadarea de Satana. Spre a intari caracterul voluntar al botezului si
libertatea omului, ritualul roman contine intrebarea expusa, inainte de actul botezului: "N. - Vrei sa te botezi ?" .
Precum se vede nu am gasit pana acum nici o mentiune privind sfintirea
apei. Spre deosebire de ortodocsi, romano-catolicii pana acum sfinteau
apa botezului o singura data pe an (la
Sfintele Pasti) si ea se
pastra in biserica,
in baptistier. Rituale Romanum arata ca administrarea botezului se face
prin intreita turnare, dar unde se mai obisnuieste inca, prin intreita
scufundare, ceea ce denota ca practica primara si aici era prin
scufundare.
Acest lucru este recunoscut si de liturgistii
moderni. Inlocuirea vechii practici s-a intensificat din secolul al
XIII-lea, ajungandu-se la practica stropirii (turnarii). Dupa ce l-a
intrebat daca doreste botezul, preotul toarna de trei ori peste pruncul,
tinut de nasi, apa baptismala, zicand formula : "Eu te botez in numele
Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh". Simbolismul vechi al
botezului, prin care intreita scufundare inchipuia cele trei zile cat a
stat Domnul in mormant, pastrat si azi in ortodoxie, este inlocuit, in
evul mediu, in apus, punandu-se accent pe legatura botezului cu pacatul
stramosesc. "Dupa cum primul pacat s-a infaptuit din placere, prin
invoire si prin fapta, tot astfel trebuie sa se opereze si purificarea
de pacatul stramosesc, printr-o intreita spalare".
d) Ritualul postbaptismal este
alcatuit din trei acte : ungerea cu mir (crismatia), oferirea
vesmantului alb si a luminarii aprinse, simbolizand roadele botezului.
Este necesar sa amintim ca, si in apus, pana in secolul IV, Taina Sf.
Mir, era introdusa in cadrul botezului, dupa actul scufundarii, cu
singura deosebire ca la apuseni o putea administra numai episcopul.
Acest lucru se putea implini usor in timpul botezului catehumenilor care
se savarsea in zile stabilite, mai ales la praznice mari. Numarul redus
al episcopilor fata de nevoile
tainei botezului,
botezul din necesitate, grija ca pruncia sa nu moara nebotezati, a
facut sa se desparta botezul de Taina Sf. Mir. S-a dat insa aprobarea
preotului de a unge pe neofit cu crisma (mir), in cadrul botezului,
ramanand, ca Taina Sf. Mir (confirmatia) sa se faca de episcop mai
tarziu, desavarsind crismatia preotului.
Preotul luand mirul (crisma) , unge crestetul pruncului in chipul crucii, zicand: "Dumnezeu cel, atotputernic, Tatal
Domnului nostru
Hsus Hristos, care te-a renascut din apa si din Duhul Sfant si care
ti-a dat iertare tuturor pacatelor, insusi sa te unga cu untuldelemn
sfintit al mantuirii, in acelasi Hristos. Domnul nostru, spre viata
vesnica».
Prin ungerea cu Sf. Mir cel botezat a pasit in cea mai intima comuniune de
viata cu Hristos-Unsul, inglobandu-se in
trupul lui Hristos ca un madular al Acestuia. Aceasta insemneaza si partasia la demnitatea imparateasca si preoteasca a lui Hristos (
preotia universala).
Ungerea aceasta mijlocind harul, are ca efect pastrarea
calitatii de crestin
dobandita prin botez. Dupa ungere, preotul sterge locul uns si da
celui botezat un vesmant alb (scutec de in), zicand : "Primeste haina
alba, pe care sa o porti nepatata in fata judecatii Domnului
nostru Iisus Hristos,
ca sa ai viata vesnica. Amin". Acest vesmant alb simbolizeaza maretia
invierii intru care ne nastem prin botez, stralucirea si frumusetea cu
care se imbraca sufletul prin botez si nevinovatia si puritatea
sufleteasca pe care cel botezat trebuie sa le pastreze toata viata.
Neofitii adulti, purtau haina alba pana in Sambata din saptamana Pastilor.
Ultimul act solemn din
randuiala botezului
copiilor este oferirea lumanarii aprinse (nasului) prin cuvintele :
"Primeste lumanarea aprinsa si in neprihanire pazeste botezul tau : Tine
poruncile lui Dumnezeu, ca atunci cind stapmul va veni la nunta, sa
poti alerga in intimpinarea lui, impreuna cu toti siintii, la ospatul
ceresc si sa traiesti in vecii vecilor".
Simbolismul acestui act este explicat de cuvintele
Sfantului Apostoli Pavel:
"Altadata erati intuneric, iar acum sunteti lumina intru Domnul;
umblati ca fii ai luminii!". (Efes. V, 8). Botezul se incheie cu urarea
de binecuvantare : "Mergi in pace si Domnul sa fie cu tine".
Dupa cum s-a putut, observa, aceasta randuiala a botezului roman se
deosebeste in structura de cea ortodoxa, atat prin unele acte care se
savarsesc in plus, cat si prin altele care lipsesc. Totusi, datorita
originii lor comune, cele doua randuieli au destule puncte comune.
2. Randuiala romana a botezului adultilor, inainte de Conciliul II Vatican. - In aceasta randuiala se vadeste nazuinta
Bisericii romane
de a dezvolta solemnitatea botezului, potrivit insemnatatii actului. In
acest sens se exprima preferinta de a fi savarsita aceasta randuiala de
catre episcop, cu respectarea timpului randuit din vechime. Cel care
boteaza si cel care se boteaza, din respect pentru aceasta taina este
bine sa fie nemancati. Preotul poate imbraca in mod special pluvialul
violet, schiiii-bindu-1 in cel alb, inainte de intrebarile referitoare
ia credinta. Structura randuielii botezului adultilor este in esenta la
fel cu cea a botezului copiilor, descrisa pana aci.
Prima deosebire a acestei randuieli este insusi
inceputul ei, care consta dintr-o pregatire speciala a preotului si a
insotitorilor lui, pe treptele altarului, prin rugaciuni, spre a fi
vrednici de a
administra o taina
ca aceasta. Se rotesc psalmii 8, 28 si 41, precedati de stihul:
"Dumnezeule, ia aminte spre ajutorul meu" si un antifon luat din Ezechil
(XXXVI, 25)): "Varsa-voi peste voi apa curata si va veti curati de
toata intinaciunea voastra". Aipoi urmeaza : "Doamne miluieste" in
greceste, de trei ori, Tatal nostru, si trei rugaciuni speciale prin
care preotul se roaga pentru credinta celui care se boteaza si pentru
efectele botezului de care sie va bucura acesta.
Preotul intreaba apoi pe catehumen ; "Cum te numesti?" si repeta
aceleasi intrebari ca in randuiala botezului copiilor. Afirmatia
preotului : "Daca vrei sa ai viata vesnica..." este mai dezvoltata,
lamurindu-se pe scurt credinta, in
Sfanta Treime.
Urmeaza apoi lepadarea de satana si
marturisirea credintei.
Actele catehumenatului sunt imbogatite prin "insuflatie", "exsuflatie",
apoi prin insemnarea catehumenului si pe alte parti ale trupului, nu
numai pe frunte si piept. Dupa "exsuflatia" existenta si la botezul
copiilor, se adauga, ca replica pozitiva, o "insuflatie" prin cuvintele :
"Primeste duhul cel bun prin aceasta insuflatie si prin binecuvintarea
lui Dumnezeu". Se insemneaza apoi cu Sf. Cruce pe frunte si pe piept,
facandu-se in rugaciunea rostita o aluzie la religia de la care a venit
cel care se boteaza. Rugaciunea urmatoare se face pentru ca Dumnezeu
sa-i descopere catehumenului calea
adevarului si credinta
cea dreapta, fiind urmata apoi de a doua insemnare cu seimnul crucii pe
frunte, urechi, ochi, nas, gura, piept si umeri, cu formule speciale
pentru fiecare, iar dupa aceasta, de trei ori pe intreg trupul, zicind:
"Pe tine intreg te insemnez. In numele Tatalui si al Fiului si al
Sfintului Duh, ca sa ai viata vesnica si sa traiesii in vecii vecilor".
Rugaciunii : "Doamne, asculta rugaciunile
noastre...", rostita la botezul copiilor, i se adauga inca una, speciala
pentru adulti, incheind randuiala insemnarii. Punerea mainilor si
oferirea sarii se face intocmai ca la copii, cu deosebirea ca la cei ce
vin dintre politeisti se citeste o rugaciune speciala. Exorcismul
ritualului fotizomenatului a pastrat vechea forma din Sacramentariul
gelasian, lucru adecvat botezului adultilor, caci acestia au si pacate
personale, fiind mai mult prinsi in mrejile satanei decat copiii.
Exorcismele au formule deosebite pentru barbati si pentru femei.
Preotul zice catehumenului: "Rogu-te, alesule,
ingenunche si zi Tatal nostru", iar acesta zice pana la "ne mantuieste
de cel rau". Preotul zice apoi: "Ridica-te, implineste-ti rugaciunea si
zi: Amin". Apoi, nasul si preotul fac semnul crucii pe fruntea celui
care se boteaza, zicand : "in numele Tatalui si al Fiului si al Sf.
Duh". Urmeaza o rugaciune si un exorcism, care se mai repeta de doua ori
la fel ca rostirea rugaciunii domnesti si a insemnarii cu semnul
crucii.
Rugaciunea : "Evlavia vesnica si prea dreapta", folosita si la copii,
incheie actul exorcizarii (conjuratiei). In continuare, ritualul
botezului se desfasoara la fel ca la copii, cu adaugirea unei intreite
alungari a satanei, rostita dupa ungerea cu untdelemnul catehumenilor.
Daca botezul este savarsit de un episcop, se administreaza atunci celor botezati
taina Sfantului Mir, iar daca se savarseste dimineata, in cadrul Sfintei Liturghii, se poate si cumineca.
3. Noua randuiala a botezului din Biserica Catolica.
Problema revizuirii
celor doua randuieli vechi ale botezului din Biserica romano-catolica,
descrise pana acum, a fost pusa oficial in discutie in cadrul lucrarilor
celui de al II-lea Conciliu al Vaticanului. Conform indicatiilor date
de Conciliu in decretul "De sacra liturgia", apusenii si-au revizuit
vechea randuiala a botezului adultilor si au alcatuit o noua randuiala
pentru botezul copiilor.
Noile rituri romane, aprobate de Sinoadele
post-conciliare, nu sunt universal obligatorii, ei sunt rituri
model, pe care conferintele episcopale regionale le pot
adapta dupa necesitatile locale.
Conferintele episcopale urmaresc ramanerea in cadrul
acestor randuieli model, insa o depasire a acestui cadru nu este exclusa, daca se
propune ceva izvorat din traditia locala.
"Calea aceasta - marturiseste B. Fischer - este mai
complicata decat daca s-ar impune, in chip centralist, unul si acelasi
ritual pentru intreaga lume, insa cu siguranta ca este mai corect, nu
numai - din
punct de vedere
pastoral, ci si teologic, deoarece conrespunde unei gandiri
eclesiologice despre "Ecclesia circumdata varietate", pe care Rasaritul
nu o pierduse niciodata si pe care noi cei din Apus o recucerim anevoios
in era postvaticanica" .
Vom incepe prezentarea acestor schimbari liturgice,
cu botezul adultilor, a carui randuiala noua nu o posedam. Lipsurile
vechii randuieli si indreptarile aduse dupa Conciliu sunt expuse,
printr-un referat, in cadrul celui de al doilea simpozion ecumenic de la
Regensburg, din iulie 1970, de Prof. german Baltthasar Fischer.
Cauza care a generat lipsurile acestei randuieli - arata Fischer - este
faptul ca s-a concentrat intr-o singura ceremonie, ceea ce inainte se
facea adesea pe o perioada de mai multi ani. Din aceasta cauza, canonul
755 din Codex ingaduia episcopului sa aprobe administrarea botezului
copiilor la adulti. Astfel, intreaga pregatire catehetica pierdea din
dimensiunea ei spirituala, devenind un simplu proces didactic.
Printre (masurile luate de Conciliu amintim : dreptul conferintei
episcopale de a omite ungerea prebaptisimala, intregirea formulei
ungerii postbaptismale, preferarea scufundarii inaintea stropirii si
ingaduirea, pe o perioada experimentala de trei ani, a administrarii
mirungerii nemijlocit dupa botez de catre preot, ca in ritul bizantin.
Noua randuiala a botezului copiilor se deosebeste prin structura ei de cea veche. Pentru
prima data Biserica
apusului va boteza copiii dupa un nou ritual, adecvat pruncilor, nu
dupa unul prescurtat din cel al adultilor. Conditia prima ceruta la
botez este credinta, marturisita de nasi pentru prunc. In cadrul noului
ritual rolul nasilor a trecut pe locul al doilea, accentuandu-se rolul
parintilor celui care se boteaza. Parintii participa activ la
slujba botezului,
prezentand pe copil Bisericii si le revin urmatoarele obligatii: ei cer
public botezul copilului lor ; insemneaza fruntea lui cu semnul crucii;
dau raspunsuri la lepadari si marturisirea credintei; duc copilul la
fantana botezului, poarta lumanarea aprinsa si primesc binecuvantarea de
la sfarsit, speciala pentru ei.
Parintii si nasii nu raspund in locul copilului la
intrebarile, de la marturisirea credintei, ci marturisesc propria lor
credinta, in fata comunitatii, pentru a se arata ca solul matern este
propice pentru cresterea ulterioara a pruncului in credinta in
care a fost botezat. Daca parintii nu marturisesc credinta Bisericii catolice, in cadrul convorbirilor
dinaintea botezului
se amana botezul pana cand cineva din rude se va obliga ca va creste
pruncul in aceasta credinta, devenind apoi nasul lui. Existenta nasilor
este sustinuta de o necesitate dan punct de vedere teologic, "pentru a
se invedera caracterul eclesial al faptului, care depaseste familia
trupeasca". Nasii trebuie sa aiba "maturitatea credintei si a vietii",
cerute de aceasta - misiune, sa fi primit tainele botezului, mirungerii
si euharistiei si sa apartina Bisericii catolice. Un crestin credincios,
din alta Biserica, poate fi nas numai impreuna cu un catolic".
Trebuie sa mai adaugam ca se cere preotilor sa
mobilizeze cat mai multi membrii ai Bisericii ca sa ia parte la botez,
manifestindu-si credinta si bucuria primirii unui nou membru.
In privinta savarsitorului, si in noul ritual se pastreaza vechiul
obicei de a fi si diaconul savarsitor ordinar, iar in cazuri grele poate
fi orice om, chiar necredincios. Mentionam de asemenea faptul ca
libertatea de improvizatie a savarsitorului in formularea rugaciunilor
este dusa uneori pana la extrema. Astfel, multe rugaciuni si formule de
adresare nu au o forma fixa, pentru a fi rostita de toti la fel.
Slujitorului i se da posibilitatea sa se exprime cum crede mai adecvat
imprejurarilor, ceea ce contin formulele model, cand se spune: "sa zica
cam asa" sau "poate zice asa".
Si noul ritual al botezului copiilor, pe care il voim descrie, este
impartit in patru parti : riturile introductive, serviciul divin oral,
slujba tainei si riturile de incheiere.
a) Riturile introductive : Parintii, insotiti de nasi, aduc copilul la botez, asteptand pe slujitor, preot sau diacon, la
intrarea in biserica.
In timp ce preotul vine in intampinarea lor, se canta un psalm sau alte
cantari. Preotul saluta comunitatea care participa la botez si apoi
prin cateva cuvinte le
vorbeste parintilor despre bucuria lor la
nasterea copilului, care este un dar al lui Dumnezeu.
Parintii sunt rugati apoi sa declare public numele pe care doresc sa-l
dea pruncului si sa spuna ce vor de la Biserica lui Dumnezeu. Ei pot
raspunde : "botezul", "harul lui Hristos", "primirea in Biserica",
"viata vesnica" sau "sa devina un fiu al lui Dumnezeu".
Preotul se adreseaza parintilor in felul urmator :
"Iubiti parinti, ati cerut botezul pentru copilul dumneavoastra. Prin
aceasta va declarati dispusi sa-l cresteti in credinta. Sa invete sa-l
iubeasca pe Dumnezeu si pe aproapele, asa cum ne-a dat pilda Hristos. Va
dati seama de raspunderea aceasta ?" Ei raspund: "Da". La fel sunt
intrebati si nasii, daca sunt dispusi sa ajute pe parinti la educarea
religioasa a copilului.
Aceasta convorbire se incheie prin urmatoarea
rugaciune : "Atotputernice, vesnice Dumnezeule, Tu daruiesti credinta,
fara de care nu exista botez. Sa ascultam acum cuvantul Tau, pentru
ca sa sporeasca in noi credinta prin Hristos, Domnul nostru.
Amin".
b) Serviciul divin oral, savarsit
inaintea actului botezului, are rolul de a intari credinta parintilor si
a nasilor, inaintea acestui moment si de a implora roadele tainei, prin
rugaciunea comuna.
Acesta consta din una s-au mai multe lecturi biblice din Noul si
Vechiul Testament,
precedate de o cantare adecvata. Urmeaza apoi omilia, care cauta sa
introduca in misterul botezului si consecintele lui. Dupa aceasta, pot
fi invitati toti la meditatie prin tacere, cantandu-se apoi si o cantare
potrivita. Urmeaza apoi aceeasi insemnare, cu semnul crucii, ca in
vechiul ritual, numai ca formula difera. Aceasta insemnare o incepe
preotul si-l urmeaza parintii si nasii. Preotul zice : "N.,
comunitatea crestina
(parohia noastra) te primeste cu mare bucurie, in numele ei te insemnez
cu semnul crucii. Dupa mine te vor Insemna parintii (si nasii) tai cu
acest semn al lui Hristos, Mantuitorul, pe fruntea ta".
Cel care se boteaza intra in comuniunea (comunitatea)
sfintilor, mijlocitori catre Dumnezeu, de aceea rugaciunea de cerere
care urmeaza este o invocare catre sfintii patroni ai copiilor si alti
sfinti, fiind o rugaciune comuna. Preotul se roaga : "
Sfanta Marie,
Maica lui Dumnezeu", iar cei prezenti continua : "Roaga-te pentru ei"
invocandu-se astfel mai multi sfinti si se incheie prin : "Toti sfintii
lui Dumnezeu", "Ruga-ti-va pentru ei".
Anuntand apropierea actului botezului, preotul indeamna pe toti la
rugaciune, cerandu-se mila lui Dumnezeu, prin una din trei rugaciuni
randuite, la citirea careia preotul pune ambele maini pe capul
copilului. Rugaciunile acestea (trei) au caracter de exorcisme, fiind
deosebite insa de cele din vechea randuiala, prin blandetea lor,
lipsindu-le blestemul satanei.
Aceasta schimbare s-a facut in sensul exorcisimelor
rasaritene, pentru ca dialogul direct cu diavolul, din vechiul ritual,
trezea impresia «ca diavolul s-ar fi salasluit in acest copil si acum ar
fi fost alungat, pentru a face loc Sfantului Duh, ajutatorul» . Vechile
exorcisme, avand la baza
invatatura catolica despre pacatul
stramosesc, nu puteau deosebi posedarea de supunerea fata de puterea
vrasmasului. De aceea, noile exorcisme cuprind rugaciunea catre
Dumnezeu, de a scoate pe acesti copii din puterea satanei si a-i
izbavi de pacatul stramosesc.
Noul ritual a omis, fata de vechiul ritual, doua acte cu caracter
exorcistic : suflarea peste copil si darea sarii sfintite. Dupa exorcism
urmeaza ungerea cu untdelemnul catehumenilor, care se poate si omite.
In cazul ca se omite, preotul pune mana, in tacere, pe fiecare copil.
Este evident ca numai actele introductive se savarsesc la usa bisericii,
celelalte acte au loc in biserica iar actul botezului la baptistier
(fantana, botezului).
c) Slujba tainei (actul Botezului).
Noul ritual al botezului copiilor contine o adaugire insemnata din punct
de vedere teologic, dar si practic: Sfintirea apei botezului, in cadrul
ritualului insusi. Este o revenire la practica primara, pastrata cu
sfintenie in Biserica Ortodoxa.
Preotul aminteste celor care asista la botez despre planul de mantuire al lui Dumnezeu, care sfinteste prin apa
sufletul si trupul omului citind mai apoi rugaciunea de sfintire a apei.
Si de data aceasta preotul are posibilitatea de a alege una din cele
patru variante ale rugaciunii de sfintire a apei. Inaintea baii
botezului are loc lepadarea de satana, intr-o formula noua si
marturisirea credintei, a parintilor si nasilor. Parintii si nasii, cei
care vor creste in credinta lor. pe copil in amintirea botezului lor
sunt rugati de preot sa se lepede de cel rau si sa marturiseasca
credinta in Iisus Hristos . Iata uma din cele trei variante ale formulei
de lepadare :
- "Va lepadati de cel rau, ca sa puteti trai in
libertatea fiilor lui Dumnezeu?" ; "Va lepadati de ademenirile celui
rau, ca sa nu dobandeatca putere asupra dumneavoastra?"; "Va lepadati de
satana, urzitorul raului?".
Marturisirea credintei se face intocmai ca in ritualul vechi, adaugand
preotul, dupa cele trei intrebari, urmatoarele : "Aceasta este credinta
noastra, credinta Bisericii pe care o marturisim noi toti in Hristos".
Marturisirea de credinta facuta de parinti si nasi
este repetata si de cei ce asista la botez, rostind impreuna cu preotul,
sau cantand o chantare de credinta, prevazuta in randuiala. Aderarea
la traditia primara, privind
semnificatia simbolica
a actului botezului, care este "moartea, si invierea impreuna cu
Hristos", a determinat revenirea la practica botezului prin scufundare,
care este considerata de preferat fata de cea prin stropire. In aceasta
privinta ne asociem marturisirii unui apusean, care spune : "Totusi,
este destul (deocamdata) daca se deschide din nou o poarta vechiului
obicei, cel putin in ordinea rangului" .
Apare insa, in noul ritual si o neconcordanta cu principiile
canonice referitoare
la botez. Se spune aici : "Pe cat se poate, ar fi bine ca mama sa aduca
acum copilul (la botez); in cazul acesta nasii pun mana dreapta pe
copil". Daca mama tine copilul la botez, apare acel grad de rudenie
spirituala, mama sufleteasca, care o obliga automat la desfacerea
casatoriei intre cei doi soti. Aceasta avertizare era consemnata in
vechiul ritual roman.
Preotul anunta savarsirea actului si boteaza copilul,
prin intreita scufundare, rostind aceeaisi formula ca inainte : "N., te
botez in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh".
d) Riturile de incheiere (postbaptismale). Intre riturile postbaptismale, ungerea cu mir are o semnificatie deosebita, ea sugerand
preotia imparateasca
dobandita de cel botezat si apartenenta lui la poporul lui Dumnezeu,
precum se vede si din formula dezvoltata, care se rosteste acum.
Avand aceleasi semnificatii simbolice, ca in vechiul
ritual, oferirea vesmantului alb si a lumanarii aprinse se fac cu alte
formule de adresare. Dupa aceste acte se mentioneaza voluntar "ritualul
effeta", dar si acesta modificat. Incheierea acestui ritual al botezului
este o adaugire interesanta sau mai bine-zis o revenire spre forma
primara, si se savarseste in fata altarului. Aici preotul le spune
parintilor si nasilor ca aceasta taina va fi plinita (desavarsita) numai
prin mirungere si Sf. Euharistie. Se canta apoi "Tatal nostru", dupa
care preotul rosteste una din cele patru binecuvantari prevazute in
rinduiala, intai asupra mamei, care multumeste lui Dumnezeu pentru
nasterea usoara, apoi asupra tatalui, spre a fi pilda de
viata crestina copiilor lui, si in sfarsit asupra nasilor (fratilor, rudeniilor etc.) spre a fi feriti de rau si a avea pacea lui Hristos.
Binecuvantarea se termina cu urarea : "Mergeti in pace", la care toti raspund : "Sa multumim lui Dumnezeu".
III. Consideratii ecumeniste. - Dupa ce am vazut randuiala si semnificatiile slujbei botezului din Biserica
ortodoxa si din cea catolica,
vom incerca sa facem cateva observatii privind punctele comune intre
randuielile baptismale ale celor doua Biserici. Desigur, oricat am
incerca, nu vom gasi argumente ca sa putem spune ca randuielile
botezului expuse aci sunt absolut identice in ambele Biserici. Dar
puncte de tangenta vom gasi, datorita originii lor comune, care se afla
in randuiala
vechii Biserici crestine.
In vechea randuiala a botezului roman, a adultilor si
a copiilor, gasim si acte comune cu cele din randuiala ortodoxa, dar si
omiteri sau adaugiri. Despre aceste randuieli vechi ne vorbesc critic
acum toti cei care au acceptat deciziile Conciliului II Vatican si ne
vorbeste insusi faptul ca ele au fost revizuite complet. Ceea ce ne
intereseaza mai mult este noul ritual, al botezului copiilor. In aceasta
noua structura a randuielii botezului copiilor se pot observa doua
tendinte, dintre care una care inseamna o revenire la doctrina
veche a Bisericii despre botez si deci la unitatea cu ortodoxia.
S-au lasat la o parte implicatiile doctrinei catolice
despre pacatul stramosesc, care dominau simbolismul actului botezului,
si s-a revenit la vechea intelegere paulina, despre sensul botezului,
adica : "
Moarte si inviere Impreuna cu Hristos". Deci o revenire la randuiala
primara a Bisericii,
atat de fidel pastrata la ortodocsi. Inteles astfel, botezul cere si o
revenire la practica cea mai adecvata acestui simbolism, adica
afundarea, care capata, cel putin onorific, locul intai in fata
stropirii sau turnarii. De asemenea, in doctrina celor doua Biserici
despre efectele botezului nu sunt deosebiri esentiale. Faptul acesta a
determinat acceptarea de catre ortodocsi a valabilitatii botezului
catolic, in cazul de trecere a unui credincios catolic la ortodoxie, cu
toate fluctuatiile temporare si discutiile care au avut loc in aceasta
privinta .
O alta importanta revenire la practica initiala a
Bisericii crestine in noua randuiala romana a Botezului copiilor, este
sfintirea apei la fiecare botez, iar nu odata pe an, ca pana acum.
Aceasta se face printr-o rugaciune de cerere, care aminteste continutul
ecteniei mari din randuiala ortodoxa a botezului, si printr-una din cele
patru formulare de rugaciuni speciale pentru sfintire, dintre care
slujitorii pot sa aleaga. Pericopele biblice prevazute in cadrul
serviciului divin oral sunt o revenire spre practica citirii
Apostolului si Evangheliei
din ritualul ortodox. La sfarsitul slujbei s-a simtit nevoia unei
incheieri mai solemne, prantr-o binecuvantare adecvata, nu numai prin
simpla concediere a celui botezat. Asa s-au alcatuit patru formule de
binecuvantare, care se adreseaza parintilor, nasilor si credinciosilor
prezenti.
O alta tendinta care se stravede din noul ritual este
aceea a diversificarii si adaptarii acestei randuieli la traditiile
locale, la diferite situatii, in cadrul unui model universal, aprobat de
Conciliu. In citeva momente, preotul are posibilitatea de a alege
formularul de rugaciune care i se pare cel mai adecvat, si chiar de a
rosti cu cuvinte proprii unele formule care preceda actele mari.
(De remarcat este, de asemenea, reducerea importantei
rolului nasilor la botez, luandu-le locul parintii, care aduc ei pe
copil la botez. Nu se suprapun oare calitatea de parinte trupesc cu cea
de
parinte duhovnicesc,
lucru interzis de canoane ? Nasul participa prin simpla punere a
mainilor pe copil, in timp ce acesta este adus la botez. Cu toate
acestea, luand in consideratie punctele comune din cele doua randuieli
ale botezului, trebuie sa recunoastem ca ele sunt mult mai numeroase si
mult mai importante, atat in ceea ce priveste doctrina, cat si in ceea
ce priveste practica sau
ritualul liturgic, ceea ce constituie o baza puternica de plecare spie actiunea de apropiere
dintre cele doua Biserici, pentru care se actioneaza astazi din ambele parti.
Deseori la Adunarile Generale ale Consiliului
Ecumenic al Bisericilor
se subliniaza ideea ca toti crestinii - clerici si mireni -
sunt membrii aceluiasi popor al lui Dumnezeu. In acest context
este mentionat si botezul. Chemarea comuna a poporului lui
Dumnezeu se manifesta
in botezarea tuturor membrilor sai in acelasi si unic nume al lui Iisus
Hristos . Deci se poate spune ca botezul este originea comuna a fiilor
Iui Dumnezeu, care ii incadreaza pe toti in
Biserica Universala a lui Hristos.
Importanta cunoasterii si intelegerii profunde a
acestei taine, acceptata de toate, confesiunile, a fost aratata de
comisia. "Credinta si Organizatie", a Consiliului Ecumenic al
Bisericilor. S-a ajuns la concluzia "ca o discutie teologica asupra
botezului ar avea o importanta vitala atat pentru
viata Bisericii
cat si pentru dezvoltarea unitatii bisericesti". O intelegere mai
profunda a botezului duce la intelegerea chemarii si misiunii proprii a
Bisericii, scotandu-se in lumina mai mult unitatea ei in
Hristos.
Studiile facute de aceasta comisie nu pornesc de la
deosebirile dintre diferite confesiuni privind aceasta taina, ci insista
asupra relatiei dintre slujirea lui Hristos si botez. Prin botez noi
participam la slujirea lui Hristos. Concluziile studiilor acestei
Comisii sunt urmatoarele : A fi botezat insemneaza a trai in si
pentru Hristos, a trai in si pentru Biserica si a trai in si
pentru lume.
Deci botezul este punctul comun de plecare in apropierea dintre
crestini, ca fii ai aceluiasi Dumnezeu si in el se gaseste implicata
misiunea si slujirea membrilor tuturor
Bisericilor in lume.
Parintele Liviu Streza
Gândul întrece lumina în viteză
