Cum vorbim despre moarte copilului?

Cum vorbim despre moarte copilului, cum ii explicam ca persoana nu mai este printre noi si ca nu se va mai intoarce? Un subiect atat de sensibil si dureros, incat preferam sa il evitam pana cand devine necesar (un deces in familie) sau preferam sa oferim raspunsuri vagi, cu intentia de a linisti copilul: „el este inca cu noi” sau „este fericit in cer” (la care un copil sub 10 ani poate intelege ca persoana chiar este acolo, langa el, invizibila, sau ca cerul este un loc grozav unde ar vrea sa mearga si el)…

Nimeni nu doreste sa vorbeasca despre moarte – cu atat mai mult cu un copil: deoarece subiectul este prea dureros, deoarece ne reaminteste ca moartea este inevitabila – si ne aminteste despre propria noastra mortalitate, deoarece nu detinem raspunsuri… Insa a evita subiectul, a ii ascunde copilului realitatea ca fiecare fiinta va muri, a ii ascunde moartea animalelor sau a masca subiectul cu figuri de stil „a plecat departe”, „este in cer”, nu este cea mai buna cale. Caci moartea face parte din viata noastra si la un moment dat, nu poate fi evitata: un deces in familie va pune brusc copilul in fata acestui mare mister si in fata unui soc. Iar atunci cand copilul pune intrebari, are nevoie de raspunsuri…

Cum vorbim copilului despre moarte:

Vorbim despre un deces in care nu suntem implicati – de exemplu, o stire despre moartea unei persoane; sau vederea unui animal mort; sau o scena dintr-un film; sau o poveste. Daca pune intrebari dorind sa inteleaga, este ocazia de a ii explica unui copil ca fiece fiinta moare si ce inseamna aceasta. Inseamna ca, atunci cand suntem foarte batrani, foarte bolnavi sau avem un accident grav, corpul nu mai merge si nu poate fi reparat. Cat mai simplu si concret!

Copilul va fi in mod normal ingrijorat de moartea celor dragi sau a lui insusi. De fapt, de aceea si adultii evita subiectul: moartea cuiva reaminteste despre propria mortalitate si despre pericolul de a pierde pe cineva drag. Copilul are nevoie de reasigurari: ca cei mai multi oameni nu mor decat la varste inaintate sau cand sunt foarte bolnavi (nu orice boala, ci cele grave). Nu va lasati afectati de intrebari precum „tu cand mori?”, ci raspundeti-i asigurandu-l ca veti fi multa vreme cu el.

Explicand cat mai concret moartea copilului: mori cand corpul nu mai merge si nu poate fi reparat, deci nu mai respiri, mori cand esti batran sau foarte bolnav, il ajuta sa inteleaga. Cat despre accidente, acestea il pot deranja: copilul se intreaba de ce – persoana nu era nici batrana, nici bolnava. Incercati sa ii explicati simplu ca, la fel cum un obiect care cade sau este strivit se strica de tot, asa si o persoana daca se intampla un accident – de aceea avem mereu grija ce facem.

Cum vorbim despre moarte copilului depinde si de varsta: de exemplu, copilul sub 6-7 ani are nevoie de explicatii concrete si simple, precum se spune mai sus; dar chiar si asa, el poate crede ca persoana se poate intoarce – de aceea trebuie sa i se spuna ca persoana nu se mai intoarce. Dupa varsta de 7 ani, un copil intelege mai bine ca a muri inseamna ca nu mai esti aici si ca orice fiinta moare – de aceea isi va pune problema mortii celor dragi si a lui insusi. Dupa 10-12 ani, copilul poate patrunde bine subiectul si va incepe sa se gandeasca mai mult la misterul vietii si mortii: „de ce trebuie sa murim?” – ceea ce implica sa vorbiti despre viata, sensul vietii, scopul de a te bucura de viata, de a face lucruri bune si a fi fericit in viata.

Copilul personifica uneori moartea, ajutat de unele desene sau filme: poate fi foarte speriat ca un schelet cu coasa va veni si la el. Explicati-i cat puteti ca moartea este ceva ce se intampla celor bolnavi, batrani sau care au accidente si ca el este ferit de asta, ca moartea nu este cineva, nu e vreun monstru sau demon.

Nu va folositi de expresii asa-zis linistitoare: „a plecat departe”, „este inca cu noi”: un copil le intelege ad litteram! Asadar, fara „plecat” sau „se odihneste” (pregatiti-va sa ii spuneti ca persoana nu se odihneste asa cum ne odihnim noi cand aude „odihneasca-se in pace”, ci ca ea nu doarme, nici nu se trezeste, nici nu mai merge, a murit). Cat despre „este inca cu noi”, nu spuneti aceasta decat daca copilul intelege sensul: ca amintirea si iubirea raman cu voi, insa nu si persoana.

Credinta religioasa este o mare alinare la decesul unei persoane. Ii puteti spune copilului ca persoana decedata a plecat din lumea aceasta si s-a dus intr-o alta, in cer (ca avem un suflet care nu moare, ci doar corpul moare). Ca fiintele ce parasesc lumea aceasta nu mai vin inapoi, caci au o alta viata acum. Insa mare grija: nu exagerati pe fericirea si frumusetea din cer „este acum fericit cu ingerii”, caci copilul se poate gandi cat de frumos trebuie sa fie sa fii cu ingerii.

Cand nu aveti nici o credinta religioasa, a vorbi despre moarte copilului este mai greu – ii puteti spune ca persoana este in cer, daca va simtiti mai bine. Insa copilul poate avea multe intrebari dificile, iar nimeni nu are toate raspunsurile – asa ca nu este nimic rau sa ii spuneti cateodata ca nu stiti. Spuneti-i ca nu sunteti siguri, ca nimeni nu stie, intrebati-l ce crede el. In orice caz, oricat de greu este, nu ii evitati intrebarile si nu ii aratati ca este rau sa puna intrebari: copilul incearca sa inteleaga si sa faca fata prin intrebari – iar din perspectiva sa, voi aveti un raspuns (iar cand chiar nu aveti unul, fiti sinceri). Acceptati nevoie copilului de a vorbi despre persoana decedata, despre moarte, de a sti „de ce”, de a patrunde misterul, oricat de greu va este.

La fel cum omul arhaic de demult credea ca moartea apare daca o persoana face ceva rau, incalca un tabu, o regula sau ca moartea, pe langa cauza naturala (varsta, boala, accident), are o alta cauza, magica – o vraja rea, deci ca moartea apare din vina cuiva, la fel crede si un copil. Asadar, este important sa incercati sa ii spuneti clar cauza si sa ii explicati ca nu este vina cuiva, ci ca asa se intampla cu cei batrani, bolnavi, accidentati. Mai ales, explicati-i ca nu este vina sa sau a altora: ca nimeni nu putea sa faca nimic; si ca nimeni nu a facut ceva rau. Copilul are o gandire magica si poate crede ca, daca isi doreste de ajuns ca cineva sa nu moara, va avea succes – iar daca persoana moare, inseamna ca este vina lui, ca nu si-a dorit destul ca aceasta sa traiasca! De abia dupa aproximativ 10-12 ani, copilul intelege ca moartea nu are legatura cu vreo vina a cuiva.

Cand cineva in familie este grav bolnav sau foarte in varsta, incercati sa il pregatiti, vorbindu-i despre moarte copilului in general, asa cum s-a spus la inceputul articolului. Daca intreaba „va fi bine bunicul?”, nu il mintiti, dandu-i false reasigurari, deoarece socul si durerea vor fi mai intense. Spuneti-i ca nu stiti, ca bunicul e bolnav si in varsta si ca nimeni nu stie daca se face bine.

Copilul sub 10 ani are nevoie de timp sa inteleaga ce inseamna moartea. El, desi ati incercat sa ii explicati, poate inca crede ca persoana se va intoarce. Poate fi surprinzator de neafectat de moartea cuiva in familie: plange cand i se spune, apoi isi revine rapid – aceasta pentru ca inca nu a inteles. Copilul intelege ceea ce vede el insusi si il afecteaza direct: de exemplu, daca ii moare animalutul, el intelege mai usor ca acesta s-a dus pentru totdeauna pentru ca nu mai este in camera sa (pe cand daca moare cineva pe care nu il vedea zilnic, in casa, el poate sa nu inteleaga la fel de bine). De aceea, este foarte posibil ca cel mic sa puna la rastimpuri noi intrebari, la care trebuie sa raspundeti, pana ce va intelege.

Copilul trebuie incurajat sa isi exprime tristetea sau furia. Moartea naste emotii furtunoase, iar a ignora sau a ascunde aceste emotii e foarte daunator. Dupa ce incercati sa-i explicati simplu ca persoana a disparut, ca nu mai traieste, corpul sau nu mai functioneaza, ca nu se mai poate intoarce, spuneti-i ca este ceva trist, aratati-va emotiile si incurajati-l si pe el sa se exprime. Puteti incerca, de dragul sau, sa va ascundeti propriile trairi – insa astfel nu il ajutati, deoarece va crede ca nu trebuie sa fii trist sau suparat. Asadar, lasati si copilul sa deplanga pierderea, aratandu-i ca e normal sa fii trist la disparitia cuiva apropiat.

Inmormantarea. Alegeti in functie de ce credeti ca e bine pentru copil: sa participe sau nu. Daca este micut, il puteti, totusi, feri de a vedea persoana decedata in sicriu (o imagine niciodata usoara), pentru ca va suferi, se va speria cand sicriul se inchide si va deveni si mai confuz. In plus, amintirea persoanei dragi trebuie sa ramana pentru copil cea a persoanei pe care a cunoscut-o si iubit-o si nu cea a unui corp in sicriu. In schimb, il puteti duce la mormant, spunandu-i sa ii zica ce vrea persoanei, ce mai avea sa ii spuna, sa isi ia adio.

 sursa:DLI

Obsesia maritisului

De ce apare obsesia pentru maritis?

Posted: 16 May 2013 12:47 PM PDT

De ce unele fete si femei au aceasta obsesie pentru maritis, pentru nunti, inele stralucitoare, rochii albe si casatorie? Fetitele cresc cu povesti de iubire frumoase, in care printesa se marita mereu cu printul la sfarsit si traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Fetitele se joaca imbracandu-se in rochite albe si imaginandu-si nunta lor stralucitoare, ziua in care si ele vor fi o printesa fericita si frumoasa. Fantezia nuntii albe este parte din copilaria fiecarei fete (aproape), care creste cu ideea ca fericirea implica casatoria.

Iar unele femei sau chiar tinere fete, atunci cand fantezia nu se transforma in realitate, atunci cand nu isi gasesc printul care sa le ofere nunta visata, atunci cand nu au un partener stabil sau au un partener care inca nu doreste un astfel de pas, devin excesiv de ingrijorate – uneori, pana la a vorbi despre o obsesie pentru maritis! Pentru ca nunta este in fantezia lor ziua cea mai fericita, clipa in care visul devine realitate.

Despre obsesia pentru maritis:

Ideea ca a te marita inseamna sa arati ca ai valoare. Uneori, o fata creste cu ideea ca o femeie matura este realizata, este valoroasa, este cu adevarat matura doar daca se marita „la timp”. O idee din trecut – cand fetele nemaritate trecute de 20 de ani deja era considerate „ciudate”… Si inca persista ideea ca o femeie valoroasa se va marita in mod sigur devreme (ca si cum nu exista posibilitatea ca ea sa nu doreasca sa se marite!).

Ideea ca a fi ceruta in casatorie inseamna a fi dorita si iubita. Urmand ideea de mai sus, o anumita obsesie pentru maritis, pentru casatorie apare deoarece o femeie poate crede ca a fi ceruta este echivalent cu a fi dorita, a fi frumoasa, a fi iubita, a fi atractiva. In sens contrar, a sta cu un barbat care nu te cere ar insemna ca acesta nu te doreste destul, ca nu te considera destul de buna – idee bineinteles falsa! O femeie necasatorita poate incepe de la o varsta sa se simta nedorita, ca si cum ceva la ea este in neregula – si nu faptul ca nu a intalnit partenerul potrivit. Se intreaba „oare este ceva rau la mine?”.

Ideea ca daca el nu te cere in cativa ani, relatia nu duce nicaieri. Femeile au acea nevoie de a sti „incotro mergem, incotro se indreapta relatia” – intrebare stresanta pentru partenerii lor, in special cand este adresata prematur… Iar daca o relatie trece de doi-trei ani si ea vede ca partenerul nu are vreo intentie de logodna, daca el evita sa discute despre casatorie si spune ca nu este inca pregatit, ea incepe sa isi puna intrebari, sa creada ca relatia nu va duce nicaieri, ca acea clipa magica nu va exista niciodata. Si in loc sa lase lucrurile sa mearga de la sine, va deveni din ce in ce mai preocupata si stresata de gandul logodnei si casatoriei, pana apare obsesia pentru maritis.

Ideea ca fara casatorie nu esti completa, nu ai un rost in viata, nu poti fi fericita. Inca un cliseu care, din pacate, este considerat ca adevar de catre unele femei: acela ca un om isi gaseste fericirea adevarata si se simte complet doar odata ce isi intemeiaza propria familie, odata cu casnicia. Chiar si astazi, o femeie poate crede ca doar printr-o relatie sigura (si deci care se indreapta spre casatorie) isi gaseste completarea, implinirea, rostul in viata si fericirea! A fi singura pare a fi un lucru negativ – cum sa fii fericita sau sa te simti completa de una singura? Si totusi, aceasta este important – daca nu te simti multumita de tine insati, fericita cu viata ta si completa, daca nu simti ca tu singura ai un rost, atunci un partener si o nunta nu te vor face deodata fericita, nu vor face toate nemultumirile sa dispara. Femeia trebuie sa invete ca ea trebuie sa isi caute si gaseasca de una singura rostul si sensul sau in viata, sentimentul de implinire – de abia apoi se poate bucura de fericirea in doi…

Fantezia nuntii perfecte. Ce fata nu a visat niciodata la nunta frumoasa, nunta perfecta, in care ea, mireasa, straluceste de frumusete si fericire? Insa a dezvolta o obsesie pentru maritis si nunta perfecta este un pas gresit – nu nunta este cea importanta, ci ceea ce urmeaza nuntii! A te grabi sa faci o nunta doar din visul de a te vedea mireasa gratioasa, de a avea o nunta mare si selecta este unul dintre cele mai imature lucruri posibile. Nu nunta este cea care garanteaza fericirea – ci iubirea pentru partener si modul in care va creati relatia. A te marita cu un partener nepotrivit doar pentru nunta perfecta este, poate, cea mai mare greseala – in plus, nu exista nimic perfect… Iar cand inca nici nu ai o relatie stabila, insa iti petreci mult timp visand la nunta, gandindu-te ce sala selecta ai vrea, ce rochie frumoasa ai vrea, ce invitati ai vrea etc., poti cadea cu usurinta in capcana de a incepe o relatie si ramane cu primul venit dispus sa iti ofere visul – deci cu un partener nepotrivit.

Presiunile exterioare. Obsesia pentru maritis si casatorie, insa, se poate naste pur si simplu din cauza presiunilor exterioare: parintii care te tot intreaba „cand devii femeie serioasa”; prietenele vechi care se marita rand pe rand; cunoscutii care te intreaba daca ai intentii… Iar tu ajungi atat de stresata de toate acestea, incat, chiar daca de fapt nici nu ti-ai dori cu adevarat deocamdata casatoria, incepi sa te gandesti din ce in ce mai mult la aceasta si sa te intrebi si tu „cand”…

Un nou inceput si lasarea in urma a prezentului. Nunta si casatoria reprezinta un inceput, o noua sansa, insa si un sfarsit – sfarsitul vietii singure si sfarsitul vietii in casa parintilor (in cazul in care nu locuiesti sngura – ceea ce inseamna sfarsitul vietii de burlacita). Des, o fata are o obsesie pentru maritis nu gandindu-se la nunta perfecta sau la fericirea in casnicie, ci la dorinta intensa de a scapa de viata sa din prezent (in special de singuratate sau de parinti). Insa a te casatori doar pentru a fugi de viata ta nu este un motiv bun…

Tine minte un singur lucru: a fi preocupata excesiv, aproape obsedata cu maritisul, nunta, casatoria nu te ajuta deloc! De fapt, a iti dori atat de mult un lucru incat acesta iti ocupa mintea te blocheaza, te streseaza si te impotmoleste. Uiti de lucrurile cu adevarat importante in viata ta, facandu-ti griji si incerci prea mult…

sursa DLI

Cele patru elemente care nu trebuie sa lipseasca la o nunta

Cele patru elemente care nu trebuie sa lipseasca la o nunta

In ziua casatoriei, mireasa poate sa respecte aceasta traditie care cere ca ea sa poarte, pentru a avea o casatorie reusita, patru elemente, la alegere, care pot fi o piesa de imbracaminte, bijuterie etc., dar care sa aiba urmatoarele caracteristici precise:

Ceva vechi
Ceva nou
Ceva imprumutat
Ceva albastru


Aceasta traditie de nunta isi are radacinile in anglia secolului al XIX-lea ("Something old, Something new, Something borrowed, Something blue"). Semnificatia acestora, in cadrul nuntii, este urmatoarea:

Elementul „vechi” – semnifica legatura familiala a miresei cu viata ei de dinainte de casatorie. De aceea, cel mai adesea „ceva vechi” este o bijuterie de familie pe care mireasa o va purta in ziua nuntii sale.
Elementul „nou” – caracterizeaza reusita si succesul de viata in viitor. De aceea, el este in general rochia de mireasa.
Elementul „imprumutat” – reprezinta norocul si fericirea viitorilor miri. De aceea, de cele mai multe ori este un accesoriu deja purtat de o alta mireasa in ziua casatoriei sale si care are o viata fericita si o casatorie reusita.
Elementul „albastru” – reprezinta fidelitatea si puritatea intr-un cuplu. De aceea, este adesea un element discret, o batista de pilda, aleasa tot de mireasa.

Traditii si ceremonii pentru cununie

Traditii si ceremonii pentru cununie

Vrei sa incluzi traditii mai putin cunoscute in Romania la nunta ta? Iata cateva ceremonii legate de uniune pe care le-ai putea realiza.

Lumanarea uniunii

Aceasta este o ceremonie des inalnita in afara si presupune ca mireasa si mirele sa ia fiecare o lumanare si sa aprinda in acelasi timp o a treia lumanare, lumanare care simbolizeaza uniunea. Mirii isi pot stinge fiecare propria lumanare sau le pot lasa aprinse, acest lucru simbolizand ca nu si-au pierdut individualitatea prin uniunea lor.

O alta varianta a acestei traditii este: tuturor invitatilor li se da o lumanare, iar unul dintre ei o aprinde pe a lui. Invitatii isi aprind apoi lumanarile lor, luand lumina de la persoana alaturata, iar apoi mirii aprind lumanarea uniunii. Aceasta ceremonie reprezinta unitatea dintre familie si prieteni care sprijina cuplul in casatorie.

Traditii si ceremonii pentru cununie

Ceremonia trandafirilor

O ceremonie de uniune simpla prin care mireasa si mirele fac schimb de trandafiri.

Ceremonia vinului

Mireasa si mirele iau fiecare cate o carafa de vin si o toarna amandoi intr-un intr-un pahar. Recomandat este ca mirii sa foloseasca vin de culori diferite, pentru ca cel turnat in al treilea recipient sa aiba o alta culoare.

Ceremonia apei

Mirele si mireasa toarna apa colorata diferit intr-un pahar, creand astfel o a treia culoare.

Ceremonia sarii


Nuntile din comunitatile de indieni includ ceremonia sarii, unde mireasa ii ofera o mana de sare mirelui, fara a varsa niciun pic de sare. Mirele ii da apoi miresei. Acest schimb se repeta de trei ori. Mireasa face acest ritual cu toti membrii familiei mirelui, fapt ce simbolizeaza intrarea in noua ei familie.

Ruperea painii

Mireasa si mirele rup bucatele de paine, iar apoi mananca fiecare cate o bucatica. Cateodata aceasta paine este impartita cu familia si prietenii. Aceasta ceremonie reprezinta viitorul lor impreuna ca familie.

Ceremonia ghirlandelor si a cununelor de flori

Mirele si mireasa fac schimb de ghirlande de flori, in special in nuntile indiene si reprezinta cererea in casatorie din partea miresei si acceptarea mirelui. In plus, simbolizeaza si uniunea lor, binecuvantata de natura. In nuntile hawaiene, mirii fac schimb de cunune de flori, care reprezinta dragostea si respectul pe care-l au fata de partener.

Barbieritul mirelui

Barbieritul mirelui reprezinta o traditie folclorica veche, specifica asa numitelor rituri de trecere in care se inscrie si nunta si reprezinta o intrare simbolica a mirelui in randul barbatilor insurati. Un soi de ritual initiatic cu valente simbolice reprezentand trecerea de statutul de baiat la barbat a mirelui.

Concret, un prieten apropiat al mirelui il barbiereste in mod simbolic pe mire. Actiunea se desfasoare in paralel cu gatitul miresei (asezarea voalului). In timp ce un apropiat al sau (poate fi unul dintre cavalerii de onoare) il „barbiereste” cu spuma de ras si un aparat de ras din care a fost scoasa lama, mirele tine sub picior banii pe care urmeaza sa-i plateasca pentru barbierit.

In timpul barbieritului lautarii sau ceilalti cavaleri vor incerca sa-i fure banii, insa mirele va trebui sa-i „apere” cu indarjire, altfel riscand sa nu „devina barbat” in mod simbolic

Aruncarea cu grau si orez

Aruncarea cu grau si orez reprezinta o traditie de nunta care incepe sa fie din ce in ce mai mult inlocuita cu aruncarea de confetti multicolore la iesirea din biserica si de la ofiterul Starii Civile. Se spune ca obiceiul isi are originea intr-un stravechi ritual pagan care consta in aruncarea de seminte/graunte peste tinerii casatoriti in ziua nuntii, seminte a caror forta si mai ales fertilitate le-ar fi fost transmise prin acest gest simbolic.

Nunta ar fi deci, prin trasfer, una binecuvantata si fertila.

De asemenea, gestul aruncarii are reputatia de a „alunga spiritele rele” din calea mirelui si a miresei, netezindu-le astfel drumul pe care au ales sa paseasca impreuna.

Orezul si graul au vadite proprietati germinative, de aceea reprezinta un inceput de bun augur pentru miri care incep astfel, simbolic, o viata roditoare si imbelsugata.

Varianta confetiilor pierde din conotatiile ritului, efectul vizual insa nu poate fi neglijat. In zilele noastre exista si varianta aruncarii de petale de flori, gest al carui simbolism este supraincarcat cu simbolismul florilor ale caror petale sunt alese.

Traditiile voalului miresei
Descopera care sunt traditiile legate de voalul miresei in diferite culturi.

Dezgatitul miresei

La nunta traditionala romaneasca miresei i se scoate voalul spre sfarsitul petrecerii, acest lucru simbolizand trecrea acesteia de la fata la femeie maritata.

Descoperirea fetei miresei

La nuntile traditionale americane exista traditia de a i se ridica voalul miresei dupa ce tatal acesteia o escorteaza pe altar si este oferita mirelui. Ridicarea voalului este o reminiscenta a povestii bibilice a lui Iacob, Rachel si Leah. Iacob lucrase pentru Lavon timp de 7 ani pentru a obtine dreptul de a se casatori cu fiica lui Lavon, Rachel. Cand a venit timpul nuntii, Rachel si-a pus voal, ca semn al modestiei. Lanvon a pus atunci voal si celeilalte fiice Leah pentru a-l pacali pe Iacob sa se marite cu fiica gresita. Iacob a trebuit sa mai lucreze inca 7 ani inainte ca Lavon sa se hotarasca sa-i dea mana lui Rachel. Prin ridicarea voalului inainte de schimbarea juramintelor, mirele este sigur ca se marita cu femeia care trebuie.


Acoperirea fetei cu voal


In iudaism exista o ceremonie speciala, numita Badeken, de a pune voalul miresei. Este prima oara cand cei doi miri se vad inaintea ceremoniei. Aceasta este o veche traditie si serveste ca un prim fapt prin care mirele isi arata angajamentul de a acoperi si de a-si proteja nevasta. Voalul ramane pe chipul miresei in timpul ceremoniei traditionale evreiesti, simbolizand ca mirele nu se casatoreste cu femeia respectiva doar pentru frumusetea ei fizica, ci pentru cea interioara. Voalul este indepartat si cuplul este pronuntat casatorit in mod legal, pecetuindu-si uniunea cu un sarut.

Multe cupluri moderne trec peste traditiile voalului, dar marea majoritate a mireselor continua sa poarte un voal, o coronita, o palarie sau un accesoriu de par.

Jartiera miresei

In zilele noastre, traditia spune ca mirele trebuie sa-i scoata miresei jartiera de pe picior, prin gesturi care pot starni rasul invitatilor, dupa care, printr-un gest simlar aruncatului buchetului miresei, mirele va arunca jartiera catre grupul de tineri necasatoriti. Se spune ca cel care o va prinde, va fi urmatorul la insuratoare.

Jartiera miresei, simbol al puterilor samanice, isi are radacinile, se pare, in epoca paleolitica. In anumite picturi rupestre intalnim dansatoare purtand jartiere. In vremurile preistorice, jartiera pare sa fi fost investita cu puteri magice. De asemenea, ea pare sa fi reprezentat un rang social inalt in vechiul cult al vrajitoarelor, apoi miturile au transformat-o in amuleta magica, in toate legendele si basmele in care aceasta apare. De asemenea, exista voci care spun ca ar exista o legatura veche cu Ordinul Jartierei.

In fine, jartiera simbolizeaza misterul si Virginitatea. La evrei, se spune ca jartiera miresei trebuie sa fie albastra sau alba, caci acestea sunt culorile care simbolizeaza dragostea, fidelitatea si puritatea. Viitoarea mireasa este deci incurajata sa poarte o jartiera alba sau albastra.



Ordinul Jartierei

Ordinul Jartierei, care este cel mai important ordin de cavalerie britanica si unul dintre cele mai prestigioase din lume, fiind considerat drept recompensa cea mai inalta pentru fidelitate si merit militar. Acest ordin se pare ca s-ar fi inspirat dintr-un incident care ar fi avut loc in secolul al paisprezecelea, in timp ce regele Angliei, Edward III dansa cu Contesa de Salisbury : se spune ca jartiera contesei ar fi cazut pe podea, iar regele ar fi ridicat-o si si-ar fi pus-o pe picior. Jartiera era o panglica albastru deschis, brodata cu trandafiri auriti si marginita de brauri din aur pur. In acest ordin, ea este purtata de femei pe bratul stang, iar de barbati desupra genunchiului stang.

Marturiile de nunta

Mirii ofera marturiil la receptie ca multumire pentru invitati ca au venit la nunta. Marturia este un mic obiect care arata aprecierea si este menit sa comunice afectiunea si gratitudinea mirilor celor care impartasesc cu ei ziua speciala a nuntii.

Traditia daruirii marturiilor dateaza din secolul 16, in Europa cand aristocratii ofereau cadouri (parfumuri sau produse de cofetarie) invitatilor care calatoreau zile sau saptamani pentru a ajunge la festivitati. Cateodata, erau oferite cadouri mai elaborate ca o demonstratie de darnicie a familie care gazduia evenimentul.

De exemplu nobilimea frantuzeasca oferea bomboniere din sticla sau cristal in care se aflau migdale glazurate. De-a lungul timpului, a devenit popular faptul de a oferi 5 migdale, marturie ce simboliza cele 5 sperantei ale noii familii: bogatie, sanatate, longevitate, fericire si fertilitate.

Miresele moderne se gandesc mult la marturii in dorinta lor de a oferi marturii creative care reflecta gusturile si personalitatea cuplului. De exemplu unele cupluri pot oferi cadouri legate de hobby-urile lor ca mingi de tenis, carti de joc sau alte obiecte. Alte mirese aleg sa-si extinda ospitalitatea din timpul nuntii si in viitor si ofera ceai, cafea sau pliculete de ciocolata calda.

Marturiile pot fi o extensie a tematicii nuntii. De exemplu la o nunta care a avut tematica plaja poti oferi o rama foto in forma de flip-flops sau lumanari in forma de scoici. La o nunta care are tematica legata de anotimpul in care se desfasoara poti oferi produse de cofetarie in forma de frunze sau o lumanare din gel care include frunze si culori pamantii.

Un trend in marturii este personalizarea lor. Cuplurile pot acum sa-si includa numele lor pe fiecare marturie in parte.

Atunci cand cauti marturii criteriul de baza este bugetul si apoi gustul personal. Istoria si traditia te poate ajuta sa oferi anumite marturii, dar in ultima instanta mireasa ar trebui sa decida ce marturie crede ea cel mai bine ca s-ar potrivi.

Fa-ti singura invitatia de nunta:

Pas cu pas te vom sfatui si iti vom prezenta idei interesante pentru ca tu sa iti confectionezi cea mai frumoasa invitatie. E simplu si...ieftin! Sa trecem la treaba!

Piata cu accesorii de nunta abunda in oferte si modele de invitatii care de care mai sofisticate si mai ingenioase. Dar pentru ca vremurile pe care le traim sunt ceva mai neprietenoase, iar bugetele de nunta cu tot mai putine zerouri in coada, ce-ai zice de niste invitatii home-made? Ai nevoie de putina indemanare si o gasca de prietene gata sa iti sara in ajutor. Noi suntem aici cu ideile, tu vino cu entuziasmul!

Invitatia Romantica

Ustensile necesare:

Carton
Voal
Fundite
Capsator
Imprimanta
Conexiune la Internet
Rabdare si buna dispozitie!

Primul pas este sa iti achizitionezi toate aceste lucruri. Opteaza pentru depozite, unde poti sa le cumperi la metru si mult mai ieftin. Apoi este obligatoriu sa stabilesti dimensiunile pe care le doresti pentru invitatii si sa apelezi la o firma specializata pentru taierea cartonului si a voalului intr-un mod fara cusur.

Pentru acest model specialistii recomanda cartonul alb imaculat, rasfatat de un voal in culori delicate (lila, piersiciu, roze, bleu, crem), ce poate sa aiba si un model dragut.

Pentru textul de pe carton apeleaza la un template pe care il gasesti pe Internet. Nu uita sa alegi un Font care sa avantajeze. Invitatia finala trebuia sa arate cam asa: peste cartonul imprimat, voalul trebuie sa cada ca o perdeluta, pe care o vei prinde la mijloc cu o fundita satinata. Fa o gaura cu ajutorul capsatorului. Nu-i asa ca a fost usor?

Alegerea nasilor

O intrebare importanta este pe buzele miresicilor cand vine vorba de oficierea ceremoniei religioase si nu numai.

Imi pot alege ca nasi pe cei mai buni prieteni ai mei? Pe sora mea? Nasii trebuie sa fie casatoriti?

In alte cazuri, tinerii isi pot alege nasi care sunt doar logoditi la biserica sau care au primit binecuvantarea din partea unui preot.

Biserica permite ca un cuplu sa cunune alt cuplu daca acestia sunt casatoriti, insa exista si exceptii in cazul carora se pot pronunta doar preotii.

Se respecta cu sfintenie "nasul de neam" al mirelui, cel care l-a botezat cand acesta era mic. Ca parinte spiritual, acesta nu trebuie sa se schimbe ci sa ramana aproape de neamul pe care il cunoaste atat de bine.

Daca nasul este batran, el desemneaza pe copiii sai. Daca acestia refuza, tinerii isi pot alege ca nasi pe cine doresc.

De asemenea trebuie stiut ca nasii nu trebuie sa aiba alta religie decat cea a celor doi miri, deoarece acestia vor calauzi pasii tinerilor insuratei pe calea credintei.

Este bine ca nasii sa nu fie alesi dupa rangul social sau dupa conturile din banca, ci sa fie o pereche adevarata de indrumator, de oameni impaciuitori care vor putea ajuta mirii cand vor aparea conflicte.

Nasii trebuie sa fie transformati in cei mai buni prieteni ai tinerei familii.

Invitatiile de nunta

Invitatiile de nunta

Invitatiile poarta mesajul prin care le comunicati apropiatilor ca urmeaza sa va casatoriti. Ele spun multe despre stilul nuntii voastre.

Invitatia este prima care anunta marele eveniment al nuntii, de aceea este foarte important ca ea sa fie conforma cu personalitatea si principiile voastre. Invitatia comunica nunta prin toate aspectele ei, de la calitatea si culoarea hartiei pana la forma literelor, la plicul in care este pusa si, mai ales, prin mesajul scris.

Persoanele catre care este trimisa invitatia fac parte din grupuri diferite - parinti, frati, surori, prieteni, rude indepartate, colegi de serviciu, sefi, amici - si sunt de varste diferite, de la tineri la varstnici. De multe ori, invitatii nu-i cunosc pe ambii miri, ci doar pe unul dintre ei.

Toate aceste lucruri conteaza cand si trebuie avute in vedere atunci cand alegeti modelul si mai ales textul invitatiei, scris in limbaj acceptabil din punctul de vedere al protocolului. Adica fara exces de glumite dulci.

Forta simbolurilor

Ceea ce apare pe invitatiile de nunta poate trezi anumite perceptii, senzatii, sentimente, mai ales cand desenul sau ornamentarea invitatiei este reprezentarea sau sugestia unor simboluri adanc inradacinate in cultura, traditia sau religia comunitatii.

Cateva indicii: de exemplu, in Egiptul antic, se credea ca inima contine mintea si sufletul; in China, este considerata sursa inteligentei; in cultura vestica, ea e locul emotiilor; pentru crestini, simbolizeaza iubirea de omenire, dragostea si mila nesfarsita; in iudaism, inima este locul vietii, simbolizand unitatea si tara natala.

Aripile sugereaza capacitatea de eliberare fata de materie, dar si proiectie; iar daca sunt atasate unor obiecte (cum ar fi inelele sau ingerasii) reprezinta spiritualizarea lucrurilor, ridicarea lor din planul profan.

Invitatii de nunta cu personalitate

Invitatiile de nunta ar trebui sa exprime personalitatea fiecarui cuplu, nu doar sa reprezinte stilul de nunta ci si scopurile si aspiratiile personale. Imi place la nebunie sa vad o invitatie de nunta facuta de un cuplu realizata sub forma unei mici opera de arta care reprezinta exact ceea ce sunt ei. Iata cateva idei pentru personalizarea invitatiei de nunta, idei mai putin traditionale:

Harta voastra

Daca va faceti o harta pentru ca invitatii sa ajunga mai repede la biserica si restaurant, puteti pune in ea pe langa informatiile legate de orientare, si unele detalii despre istoria voastra ca si cuplu. De exemplu treceti locul unde v-ati vazut prima oara, locul unde v-ati logodit sau restaurantul sau barul preferat. Harta va fi un obiect functional dar si o poveste a voastra care va va bucura invitatii.

Blazoane facute la comanda

Blazoanele de familie sunt metode frumoase de a reprezenta cultura familiei. Incearca sa creezi un blazon al nuntii cu detalii care sa va reprezinte pe amandoi. Acesta poate include initialele voastre, imagini grafice care sa reprezinte hobby-urilevoastre, unde stati, interesele voastre si asa mai departe. In asa fel veti crea o monograma cu mai mult de un caracter.

Ilustratii

Ce zici sa folosesti o ilustratie personala? Aceasta poate fi folosita chiar pe invitatie sau o poti pune pe etichetele de pe marturii sau pe programele de nunta

Semnificatiile simbolurilor de pe invitatiile de nunta

Forta simbolurilor

Randunicile sunt asociate caminului (isi fac cuib), primaverii si norocului.

Porumbeii simbolizeaza pacea dintre Dumnezeu si oameni (ei s-au intors pe arca lui Noe cu ramura de maslin); iar reprezentat cu un trandafir in cioc, e semnul interventiei divine.

Copacul este simbolul vietii, al familiei, cu coroana in cer si cu radacinile adanc infipte in pamant, el face legatura intre oameni si divinitate.

Fundele pot fi interpretate frumos daca le vedem ca noduri in forma de aripi de fluture. Daca nodurile simbolizeaza legarea si eliberarea, ciclul vietii si al mortii, fluturele poate fi asociat cu sufletul, vara, bucuria, longevitatea, transformarea si frumusetea.

Cate lucruri ascunse intr-un simplu desen, nu-i asa? Alegeti-va invitatia si simbolurile care va reprezinta!

Indrazneste sa alegi invitatii mai putin conventionale. Propuneri si idei

Dar ce zici de un alt fel de invitatii? Diferite, originale, expresive, inedite?

Iata mai jos cateva ponturi si idei:

Invitatiile-ravas

Sunt extraordinar de ingenioase, starnesc curiozitatea si admiratia celor ce le primesc. Emotia descoperirii si designul deosebit ii vor surprinde placut pe invitati.

Invitatiile din sticla, geam

Alege sa imprimi textul pe bucati de sticla de diferite forme. Daca maestrul la care apelezi pentru executie este talentat, atunci il poti ruga si sa picteze ceva sau sa foloseasca fonturi si culori deosebite.

Indrazneste sa alegi invitatii mai putin conventionale. Propuneri si idei

Invitatiile-costum

Sunt usor de realizat si cu putina dibacie le poti confectiona si singura. Invitatiile vor fi de doua feluri: una care imita costumul, camasa si papionul ginerelui, si una care este decupata sub forma de rochita de mireasa. Tot ce trebuie sa faci este sa urmaresti liniile costumelor, iar dintr-o invitatie dreptunghiulara normala sa fauresti ceva inedit. Coloreaza-le cu negru si argintiu. De efect.

Invitatiile-naufragiate


E vorba de sticlute transparente, umplute cu nisip si scoici in care invitatii vor gasi un mic pergament imprimat cu textul ales de voi. Ideea este insolita, iar efectul va fi cel scontat.

Invitatiile–dulci

Da, ai citit bine! Este vorba despre invitatii ce sunt gravate in calupuri de ciocolata fina sau martipan.

Indrazneste sa alegi invitatii mai putin conventionale. Propuneri si idei

Invitatiile-magnet de frigider

Poti sa tiparesti detaliile nuntii voastre pe diferite materiale, de hartie sau nu, pe care apoi sa le plastifiezi si carora sa le atasezi pe spate magneti. Asa te vei asigura ca invitatii le vor pastra o vreme pe usa frigiderului!

Invitatiile-surpriza

In acest caz este vorba despre niste cufere in miniatura, alb perlat, cu dantela sau chiar de lemn, simple, ce ascund o comoara fermecata: un mic papirus imprimat!

Invitatiile-sticla de vin

Poti sa realizezi acest tip de invitatii imprimand textul pe o eticheta lata pe care apoi o vei lipi pe o sticla de vin de calitate. Domnii vor aprecia foarte tare acest gest, poti sa fii sigura de asta!

Stiinta Succesului

Stiinta Succesului

botezul ortodox

Botezul ortodox al copilului

Posted: 10 Nov 2011 06:04 AM PST

Botezul ortodox al copilului este al doilea moment important din viata celui mic, dupa nasterea sa. In general, parintii organizeaza impreuna cu nasii de botez ai copilului aceasta ceremonie la aproximativ o luna de la nasterea celui mic. Se presupune ca botezul ortodox al copilului trebuie facut cat mai repede cu putinta. Bineinteles ca fiecare dintre noi isi pune intrebarea de ce trebuie facut atat de grabnic botezul? Explicatia e simpla – conform credintelor populare pana se prezinta in fata lui Dumnezeu, cel mic este lipsit de aparare. Se presupune ca la finalul ceremoniei religioase bebelusul primeste un inger pazitor, care are acelasi nume. Tocmai de aceea multi parinti isi aleg un nume de sfant pentru copiii lor, tocmai in ideea de a-l pazi pe cel mic de rau cu ajutorul sfantului in cauza. Diverse legende din popor vorbesc despre botezul ortodox al copilului ca o binecuvantare ce o primeste pruncul din partea lui Dumnezeu. De asemenea, parca pentru a confirma credinta poporului nostru, bebelusii sunt mai linistiti dupa ceremonia botezului, exista cazuri in care parintii observa la copiii lor o luminare la nivelul fetei ca un fel de linistire dupa botezul ortodox al copilului. Multe legende contin tragedii puse pe seama intarzierii botezului, ele vorbesc despre copiii ce au decedat in urma unui deochi, pentru ca nu au avut nici un inger care sa ii pazeasca. De asemenea, in legende gasim copilasi care s-au imbolnavit grav si au murit pentru ca nu au fost botezati la vreme. Credinta ortodoxa se bazeaza foarte mult pe legendele populare, incercand sa ii determine pe credinciosi catre credinta mai mult prin teama, decat prin convingere. Probabil ca aceasta abordare a dat cele mai multe roade la un moment dat in istoria poporului nostrum, si tocmai de aceea aceeasi abordare se poarta si in zilele noastre.
Botezul ortodox al copilului este o ceremonie ce are pasi prestabiliti. Cele mai multe sfaturi le primiti din partea preotului pe care l-ati ales sa il crestineze pe micut. Acesta este cel mai in masura sa va spuna ceea ce trebuie sa cumparati.
In general, ceea ce trebuie sa cumparati pentru ceremonia de la biserica include:
- lumanarea de botez;
- o fasa;
- un litru de vin rosu;
- un prosop;
- un sapun;
- un litru de ulei;
- o panza de mir, mai exact o panza in care nasa il va primi pe cel mic atunci cand preotul il scoate din cazanul cu apa;
- hainute noi pentru cel mic.
Botezul ortodox al copilului nu se poate desfasura sub nici o forma fara nasi. Biserica ortodoxa considera botezul ca o a doua nastere, iar nasii copilului sunt considerati parintii spirituali, asadar ei nu pot lipsi. In mod normal, nasii de cununie ai parintilor sunt si nasii de botez ai celui mic, insa sunt nenumarate cazuri in care nasii de cununie nu mai sunt in aceleasi relatii cu parintii copilului sau parintii nu sunt cununati religios. In cazul acesta cei doi tineri trebuie sa isi aleaga nasii de botez. Nasii de botez trebuie sa fie persoane cu puternice valori morale, credincioase si care sa fie in relatii bune cu parintii celui mic. Botezul ortodox al copilului ii leaga pe nasi pe veci de cel mic, ei trebuie sa ii impartaseasca credinta in Dumnezeu, trebuie sa ii calauzeasca pasii in viata si sa il ajute pe fin ori de cate ori le cere ajutorul.
Sarcinile sunt impartite in botezul ortodox al copilului intre nasi si parinti. Nasii trebuie sa plateasca taxa de botez pe care o percepe biserica, de asemenea este o practica des intalnita ca la finalul slujbei parintele sa le ceara o suma suplimentara fie pentru stradania sa, fie pentru biserica pe care vor trebui sa o achite. Nasii sunt cei care cumpara lumanarea de botez, vinul rosu, fasa, uleiul, panza de mir, sapunul, prosopul, dar si hainute noi pentru cel mic. Fasa trebuie aleasa cu atentie, ea se gaseste in comert in culori diferite in functie de sexul celui mic. Lungimea fasei are mare importanta, ea nu trebuie sa fie nici prea lunga, nici prea scurta pentru ca se presupune ca reprezinta durata vietii celui mic. Vanzatoarea de la magazin va indica masura cea mai potrivita. Marturiile de botez sunt cumparate tot de nasi si se prind in pieptul invitatilor.

Ceremonia incepe cu dezlegarile – nasii vor trebui sa rosteasca de mai multe ori “Ma lepad de Satana”, apoi vor recita Crezul. Dupa aceasta prima ceremonie, nasii impreuna cu cel mic si cu invitatii sunt poftiti in biserica. Cel mic va trebui dezbracat de hainute si tinut in brate numai in panza de mir, de asemenea nasa va tine la indemana fasa. Ritualul se continua cu imbaierea simbolica a celui mic intr-un cazan cu apa, tunderea catorva firicele de par si prima impartasanie. La finalul slujbei nasa il va imbraca pe copilas in hainutele nou cumparate.

Odata plecati de la biserica, nasii vor insoti parintii la domiciliu si il vor inmana pe bebelus parintilor in pragul casei spunand: “Mi-ai dat un pagan, ti-am adus un crestin.” Lumanarea de botez va fi stinsa de pragul usii dupa ce nasa sau nasul a facut semnul crucii la intrarea in casa.
Credintele populare spun ca imediat dupa botez, copilul se considera miruit si nu va trebui sa fie pupat de nimeni pana a doua zi cand nasa va veni si ii va face baita de mir.
Credintele noastre sunt fascinante si multi tineri se pierd in ele din nestiinta, tocmai de aceea va recomandam sa intrebati un preot mai in varsta si plin de har, care in mod sigur va avea rabdarea si bunavointa sa va explice pas cu pas intreaga ceremonie si toate ritualurile ce trebuie sa le urmati pentru botezul ortodox al copilului.

Botezul

Sfanta taina a botezului are aceasi semnificatie la toti crestinii dar este inconjurata de multe obiceiuri specifice zonelor traditionale.
Scalda dupa botez a bebelusului reprezinta un obicei romanesc de inspiratie crestina. In mod traditional, a doua zi dupa botez se face ceea ce se numeste popular "scalda copilului" sau "scoaterea din mir a copilului".
Traditia interzice prezenta barbatilor  la baita copilului. Baita este facuta de catre moasa, nasa si mama impreuna cu rude, vecine sau prietene.
Imbaierea este un obicei practicat in multe regiuni ale tarii, diferentele tinand mai ales de denumiri ("scalda", "scaldita", "imbaiere" etc). .
Nasa trebuie sa aduca un prosop, ulei pentru bebelus si sapun, haine, paturica, pernuta, jucarii, scutece. Dupa ce-l spala trebuie sa-l strige pe nume. Dupa botez si pana il spala nasa nimeni nu are voie sa pupe copilul sau sa-l strige pe nume. Nasa trebuie sa unga bebelusul cu mir (uleiul sfintit de la botez) peste tot pentru a avea o piele catifelata ca matasea. Nasa mai aduce la baita lumanarea de botez aprinsa, iar dupa ce termina, apa se arunca la un copac si stergarul se pune la uscat la oglinda. Nasa ii descanta copilului inainte de a-l baga in baie cu crenguta de busuioc pe la ochi "sa vada lucruri bune si frumoase", pe la urechi "sa auda numai invataminte si sa ia aminte la ele", pe la gura " sa vorbeasca cuvinte intelepte si sa stie a respecta pe cei din jur", pe la manute "sa fie harnic si priceput", pe piept "sa fie iubitor si cu suflet mare", pe cap "sa fie destept si luminat", pe picioare "sa il duca acolo unde trebuie si sa il aduca mereu acasa, langa cei dragi".
Exista anumite regiuni unde copilul se unge cu ulei sfintit de un suflet bisericesc si se descanta inainte de a fi imbaiat, iar pe tot parcursul ceremoniei, lumanarea de botez trebuie sa stea aprinsa.
Baia este plina de semnificatii mai mult sau mai putin religioase. Apa care va fi folosita la baita copilului trebuie sa fie neinceputa, scoasa la rasaritul soarelui.
In unele zone, nasa trebuie sa puna bani si sub vasul de imbaiat. Dupa ce a fost spalat copilul se spune ca apa trebuie aruncata inaintea soarelui, la radacina unui copac roditor daca este baiat, peste flori daca este fata sau pe un loc curat si ferit sau intr-o apa curgatoare.
Este mare pacat pentru cineva sa calce in apa aceea. Aruncand-o intr-un loc ferit se zice ca astfel copilul va fi curat toata viata. In unele parti ale tarii vasul este intors cu gura in jos si pe el este asezata o femeie tanara fara copii despre care traditia spune ca va deveni in scurt timp mamica.
Un  alt obicei este ca dupa baita nasa si invitatii sa bage bani in hainutele copilului, ca sa aiba noroc. Banii din cadita sunt luati de catre moasa sau pot fi daruiti altor copii.
In mod traditional, finii ii dau nasei un prosop si un sapun, pentru ca mama copilului "sa spele" nasa dupa baita copilului. Se mai da inca un prosop pentru cea care da copilul, adica moasa. Nasii aduc alte hainute finutului si un cadou.
Dupa terminarea baitei si a ce mai trebuie facut se sta la masa, unde invitatii aduc cadouri copilului.
La finalul mesei tatal copilului o conduce pe nasa acasa si ii da un "plocon".
In Maramures, ritul darii numelui se oficiaza odata cu botezul, in felul acesta copilul este agreat in societate. Copilul este dus la botez de nasa si "moasa", apoi se intorc acasa unde are loc sarbatoarea ("botejunea"), unde participa cei apropiati familiei, se canta, se mananca si se bea, se fac urari de sanatate si fericire in viata.


In alte regiuni, mama copilului nu are voie sa participe la ceremonia religioasa a botezului daca preotul nu i-a citit molifta. Fiind lauza exista credinta populara ca “pe unde calca lauza fara molifta arde pamantul”.

La alegerea nasilor pentru copil, in unele zone, se accepta doar un cuplu casatorit, In altele se considera ca si o singura persoana poate sa fie nas. In cazul in care un cuplu este necasatorit si nici nu au intentii de a oficializa legatura, numai una din cele doua persoane poate deveni nas al copilului.

Pe langa nas sau nasi, in majoritatea regiunilor este necesara prezenta unei moase sau, mai rar, mos. De la zona la zona,  moasa nu trebuie sa fie casatorita, sau, dimpotriva, trebuie sa fie casatorita, ba chiar sa aiba si copii. De obicei, moasa ajuta si nasii la imbracatul copilului in biserica si acasa.

La intoarcerea de la biserica, se obisnuieste ca pe pragul casei, nasii sa dea mamei copilul botezat rostind “Mi-ai dat un pagan, ti-am adus un crestin”, facandu-se cu lumanarea sau cu fumul lumanarilor semnul crucii deasupra usii casei.

Circulatia elitelor

Citeste cartea online Circulatia elitelor

Nunta traditionala la romani

         Pe drumul existentei, nunta e popasul cel mai important. In viata unui om, aceasta reprezinta reperul major, granita dintre doua lumi, care trebuie trecuta exact asa cum fiecare dintre noi a visat. Azi insa, nuntile se oficiaza mai mult la oras, presupun multa pompa, iar vechile obiceiuri sunt respectate din ce in ce mai putin. De aceea, e bine sa aflam cum decurge o nunta pur romaneasca, in inima satelor, acolo unde traditiile raman de neclintit.

Invitatia la nunta

              In joia sau sambata de dinaintea nuntii, se merge pe la rude, prieteni si vecini pentru a-I invita. Invitatiile incep cu nasii, mirele si cumnatul care se tin de mana si merg cu plosca cu vin pe la casele oamenilor, adresandu-se ceremonios: “Bine v-am gasit sanatosi!Daca aveti placere, veniti la noi la nunta!”. Daca accepta, oamenii bezu din plsoca. Daca nu, nu se ating de aceasta.

Drumul spre biserica

               Se parcurge pe jos, in ordinea dictata de rangul fiecarui participant. Structura alaiului este aceeasi in Muntenia, Oltenia si Moldova, particularitatile fiind determinate doar de vestimentatie si insemnele ceremoniale. Inaintea alaiului e purtat bradul, de catre bradasul ales de mire. Cumnatul impreuna cu nasul flancheaza mirele tinandu-l de mana, iar in spatele lor merge mireasa, insotita de domnisoara de onoare si de nasa. Vornicii si drustele merg in spatele miresei, rostesc strigaturi cu privire la “deliciile” burlaciei si ofera bautura trecatorilor, in cinstea mirilor. Urmeaza lautarii, socrii si nuntasii.

Amenajarea bisericii: pe masa pentru cununie se aseaza: cununiile, Evanghelia, sfesnicele, un brau(cu care se leaga mirii si nasii cand ocolesc masa) si doi colaci mari, trimisi de nasa. Pe masa trebuie sa mai existe un castronel cu miere, pentru ca viata tinerilor sa fie dulce ca mierea si o sticla de vin.

Intrarea in biserica: Preotul asteapta alaiul in usa si il invita in “Casa Domnului”. Primii intra nasul si mirele, apoi mireasa si nasa, urmate de cuscri si o parte din nuntasi. Cineva din familia ginerelui asterne un covor sub picioarele mirilor, pe care acestia trebuie sa-si jure credinta.

Masa

            Dupa ceremina religioasa, alaiul este intampinat de vornic sau de socrii mari in fata usii localului sau cortului. Apoi, pe o masa se aseaza o galeata cu apa si un buchet de busuioc pentru spalatul nuntasior pe maini-gest de purificare simbolica. In apa se mai pune aghiasma, iar de toarta galetii se leaga, cu un stergar, busuioc si flori. Mireasa inmoaie buchetul in apa si atinge palmele fiecarui nuntas, pentru a le aduce noroc, iar acestia pun cate un ban in apa, in semn de rasplatire. Soacra mare intampina mireasa, o saruta si ii da un castron cu grau din care  ea arunca de trei ori peste nuntasi-semn al integrarii in neamul mirelui. Urmeaza trecerea nuntasilor pe sub colac-mirii sau cavalerii de onoare si nasii tin deasupra usii un colac mare, formand un fel de bolta pe sub care trece fiecare nuntas. La final mirii rup colacul in doua si il impart. Se spune ca fata care gusta din “colacul miresei” va avea noroc la maritis.

Intrarea mirilor la masa: vornicul anunta intrarea mirilor si a nasilor in sala, ei fiind ovationati de nuntasi pana se aseaza la masa si se canta “Multi ani traiasca!”. Lumanarile de cununie se aprind si se lasa sa arda toata noaptea.

Deschiderea mesei: vornicul ureaza tuturor “Bun venit”, multumindu-le ca au dat curs invitatiei si se inchina un prim pahar in cinstea mirilor, masa fiind “dezlegata”. Petrecerea continua pana dupa miezul noptii, fiecare fel de mancare fiind anuntat de vornic. Miezul noptii, este momentul aducerii tortului, se sting toate luminile, muzica se opreste si se canta “La multi ani!”. Servirea tortului este semn ca urmeaza “strigatul cinstei”-oferirea cadourilor.

Darul

                   Este unul dintre momentele importante ale nuntii, fiecare invitat contribuind cu o suma la conturarea bugetului noii familii. Nuntasii se aseaza la masa si vornicul spune oratia bauturii. Dupa oratie, doua persoane, cu rol de paharnici, ofera cate un pahar, cu bautura invitatilor. Intre timp, mireasa aduce un stergar nasei si unul nasuluisi incepe strigarea darului, vornicul trecand pe la fiecare mesean cu un vas, pentru a strange banii. Dupa ce se strang banii, reincepe dansul, pana cand nasa considera ca mirilor le-a venit timpul de culcare si se duce sa astearna patul, invitandu-i la culcare. Inainte de a trece  pragul, mireasa se opune, dar e luata pe sus de catre mire. Cu aceasta secventa se incheie masa.

Imbrobodirea miresei

                    Este ritualul acoperirii capului miresei cu o brodoaba, ca semn al trecerii acesteia de la stadiul de fecioara, la cel de nevasta, de mama. Intr-o camera separata, mireasa, inconjurata de nasa si de prietenele ei, ia loc pe scaunul pregatit de nasa. Aceasta ii scoate cununa(voalul) si incearca sa-I lege basmaua, dar ea “se impotriveste”, tragand-o de trei ori de pe cap. In acest timp, asistenta feminina joaca o hora in jurul miresei si ii striga diverse versuri, referitoare la plecarea acesteia din randul lor. Dupa ce este imbrobodita, nasa pune cununa miresei pe capul unei domnisoare, ca sa aiba noroc si sa se marite in acel an. Nasii sunt singurii condusi acasa cu muzicantii, in semn de recunostinta si respect fata de ei, ca parinti spirituali.

Accesorii, simboluri nuptiale si “povestea”lor

1.     Buchetul miresei

               Traditia de a purta buchet de flori in ziua nuntii dateaza din timpuri stravechi, cand se credea ca mirosul florilor va alunga spiritele rele, ghinionul si imbolnavirile. In Imepriul Roman, aceasta traditie s-a extins, atat mirele cat si mireasa poarta cate un buchet de flori, reprezentand viata noua si fertilitatea. In particular, buchetul simbolizeaza femeia in devenire.

2.     Diadema

               Coroana provine de pe vremea cand regii, reginele si domnisorii primeau un asemenea omagiu, in semn de cinste si respect. Pentru a realiza o coroana impresionanta se foloseau brose, cercei si bijuterii din colectia familiei, legate printr-o spirala de sarma. Prin casatoria cu un rege, mireasa devenea regina si, automat, I se conferea dreptul de a purta coroana. Cu timpul, obiceiurile legale au fost preluate de catre nobilii bogati si apoi de restul oamenilor, indiferent de patura sociala careia ii apartineau. Asadar, nu exista regina fara coroana, dar nici mireasa fara coronita. La urma urmei, ea detinea rolul cel mai important in ziua nuntii. De-a lungul ceremoniei, preotul binecuvanteaza doua coroane identice, pe care le aseaza pe capul mirilor, prin “incoronare” acestia devenind stapai absoluti in casa lor.

3.     Inelul de logodna

           Cel traditional este acela cu diamante. Se spune ca “diamantele sunt cele mai bune prietene ale unei femei”. Daca vrei sa cumperi un inel cu diamant, trebuie sa tii cont de taietura lui, claritate , culoare si carate. Taietura se refera la felul in care piatra a fost modelata rezultand mai multe forme: oval, lacrima, cea mai populara ramanand totusi forma rotunda. Claritatea se refera la defecte de genul zgarieturilor, bulelor sau crapaturilor. Diamantul este judecat si dupa culoare; cu cat aceasta este mai clara, cu atat piatra este mai valoroasa. Caratul reprezinta marimea pietrei, fiind cea mai importanta caracteristica a unui diamant. Atentie, insa! Un diamant mare isi poate pierde din valoare daca prezinta impuritati. Pentru inelul de logodna, aurul este cea mai buna alegere, dar vin puternic din urma argintul si platina, in functie de gusturile personale.

4.     Verigheta

            “Cercul, simbolizand infinitul, sugereaza ca dragostea si atractia dintre cei doi tineri nu are sfarsit”, incerca un posibil raspuns scriitorul englez Charles Swinburne. Momentul in care proaspatul sot ii pune sotiei inelul pe deget este nu numai o clipa solemna, ci , pentru unii si un moment incercat de semnficatii superstitioase. Se zice ca, daca verigheta se impiedica in prima articulatie a degetului miresei, femeia va fi stapana casei. Numai daca inelul aluneca usor pana la buza degetului, va conduce barbatul. Acesta este motivul pentru care unele mirese indoaie intentionat degetul. Verigheta poate fi simpla sau cu model, gravata sau nu. Daca la romani se gravau pe verighete proverbe si declaratii de dragoste, astazi, pe inelele tinerilor apar doar monogramele lor si data casatoriei.

5.     Voalul

              Inca nu s-a stabilit o origine sigura a acestui accesoriu care insoteste rochia de mireasa de cateva secole. Una dintre explicatii dateaza insa din timpuri stravechi, cand mirele arunca o patura pe capul alesei sale, ceea ce inseamna ca fata ii apartine. Era un semn de cucerire a viitoarei mirese. Se mai spune ca rolul voalului este de a proteja mireasa de spiritele rele ce plutesc in jurul ei in timpul ceremoniei.

6.     Pragul

                Atunci cand intra pentru prima data in casa lor, mirele trebuie sa treaca pragul cu mireasa in brate. Se pare ca exista doua explicatii privind acest obicei. Prima ar fi aceea de a proteja mireasa de spiritele rele, care astepta ascunse sub prag, iar a doua dateaza din perioada romana, cand se credea ca, daca mireasa va trece singura pragul noului camin, cuplul respectiv va avea parte numai de ghinion.

Tainele celor doua cununii

1. Cununia civila

            Este o ceremonie simpla, iar importanta care I s-a acordat in ultimele decenii in tarile comuniste se explica prin faptul ca nunta la biserica nu era vazuta cu ochi buni de autoritati. Casatoria civila are loc dimineata si se oficiaza la primaria orasului sau sectorului de care apartin viitorii miri. Uzanta cere ca la primarie sa mearga numai tinerii si parintii lor. Nu se fac invitatii speciale, iar rudele si prietenii pot veni doar daca doresc.

Acte necesare  -   declaratie de casatorie

- act de identitate-in original si copie 

                         - certificat de nastere –in original si copie

                         - certificat medical prenuptial, valabil 24 de ore, datat cu

-         hotarare  judecatoreasca definitiva de divort sau act de   

  deces al sotuui/sotiei anterioare(daca este cazul)

 - timbre fiscale

 - in cazul in care unul dintre viitorii soti este strain, actele necesare sunt: pasaport cu viza, certificat de nastere si traducere legalizata, o declaratie din care sa rezulte datele de stare civila si faptul ca nu a mai fost sau a mai fost casatorit

Daca a mai fost , sunt necesare: certificatul de deces sau sentinta de divort in original si traducerea legalizata a acestora, doi martori si taxa extrajudiciara de timbru.

2 Cununia religioasa

             Este reprezentata de momentul in care doi tineri isi leaga destinele in fata lui Dumnezeu. Intreaga ceremonie are loc la biserica, slujba fiind oficiata dupa canoanele religiei celor doi. In Biserica Ortodoxa Romana, teoretic, casatoriile mixte nu se pot savarsi, dar cu aprobarea episcopului sau a parohului se pot realiza, cu conditia ca urmasii sotilor sa fie botezati in Biserica Ortodoxa.

Lucruri necesare in biserica

v    certificat de casatorie civila

v    adeverinta de botez

v    verighete

v    vin si piscoturi

v    doua lumanari de cununie

v    taxa pentru biserica (de obicei se percep de la nasi)

Oficierea slujbei religioase

v    se alege duhovnicul, preotul care oficiaza cununia, nu biserica oricat ar fi ea de mare sau de renumita

v    inainte de cununie, mirii se spovedesc pentru a primi Sfanta Impartasanie. Este bine ca si nasii si parintii mirilor sa se spovedeasca

v    primii care intra in biserica sunt domnisoara si cavalerul de onoare, cu lumanarile de cununie

v    mireasa intra cu voalul pe fata, fiind condusa la altar de nas sau tata, iar mirele o urmeaza, condus de nasa

v    la iesirea din biserica se pune o galeata cu apa, semn de belsug. Tot la iesire, se arunca asupra mirilor cu grau sau orez, iar la picioarele lor se presara petale de flori

v    in unele parti, buchetul miresei se arunca de pe treptele bisericii, imediat dupa savarsirea cununiei

Superstitii

v    daca ploua la nunta, vei avea casnicia imbelsugata

v    se spune ca nu trebuie sa vezi alta mireasa la biserica, deoarece vei avea ghinion. Daca totusi se intampla, trebuie sa faci schimb de agrafe cu mireasa respectiva

v    daca in ziua nuntii vezi un curcubeu, o pisica neagra sau un cosar, vei avea noroc

v    daca mirele scapa verigheta pe jos in biserica, inseamna ca ai casnicia blestemata

v    se zice ca prima lumanare care se stinge anunta care dintre miri va muri primul

v    mirele care il calca pe celalalt pe picior in timp ce se inconjoara masa va conduce in casa

Zile in care nu se fac cununii

v    in toate zilele de post de peste an

v    in Ajunul Praznicelor Imparatesti

v    in saptamana dinaintea Postului Sfintelor Pasti

v    in Postul Sfintelor Pasti

v    in Saptamana Luminata

v    in Duminica Rusaliilor

v    in Postul Sfintilor Petru si Pavel(23-29 iunie)

v    in Postul Adormirii Maicii Domnului(31 iulie-14 august)

v    in Postul Nasterii Domnului(14 noiembrie-24 decembrie)

v    de la Nasterea Domnului pana la Botezul Domnului(25 decembrie-6 ianuarie)

ü     Bibliografie: Supliment revista “Acasa Magazin” - “Nunti ca in Povesti”