IDEI DE CADOURI PENTRU NASI

https://www.gardianul.ro/cadouri/pentru-nasi/

Nasii sunt parintii spirituali ai oricarui cuplu sau ai copilului, in consecinta, trebuie sa fie tratati cu respect si iubiti de catre fini. Aprecierea se poate arata si prin cadouri simple, dar oferite cu bune intentii.

Cum iti poti da seama daca darul tau le-a fost pe plac?

Dupa reactia acestora iti vei da seama daca ai facut o alegere potrivita sau nu. Pentru a nu da gres, trebuie sa tii cont de sfaturi specializate, astfel vei reusi sa alegi cele mai bune cadouri pentru nasi, fie ca sunt cu ocazia Craciunului, unui botez sau a altor sarbatori – daruri pe care le poti comanda online.

Cum am ales cadourile

Pentru a lua cea mai buna decizie si a vedea ce cadou s-ar potrivi nasului sau nasei de cununie ori de botez, am intocmit un ghid complet, din care cei interesati pot trage unele concluzii, pot afla care sunt cadourile care pot impresiona pe oricine si, cel mai important, cum le pot arata recunostinta parintilor spirituali.

• Nasii pot fi intrebati ce cadou prefera

Devenind parte din familie, finii se vor apropia mai mult de nasi si isi pot permite sa ii intrebe direct ce cadouri prefera, de ce anume au nevoie, care sunt preferintele in materie de culoare, marime, motiv pentru care alegerea cadoului potrivit va deveni o misiune simpla.

• Alegerea unor cadouri potrivite pentru intreaga familie

Atunci cand finii fac un cadou nasilor, trebuie sa se gandeasca foarte bine si la ceilalti membrii ai familiei acestora. Daca au copii mai mari sau mai mici, finii se pot gandi si la acestia si pot oferi un cadou de care sa se bucure toata familia – de exemplu, pot alege un cos cu bunatati care sa includa si dulciuri. De asemenea, finii pot opta pentru cadouri personalizate (un set de halate de baie sau de tricouri) pentru toti membrii familiei.

• Cadouri alese pe categorii de varsta

La momentul achizitionarii cadoului trebuie sa ia in calcul si varsta nasilor. Dorinta de a iesi in evidenta cu un dar foarte scump sau in tendinte poate duce la adevarate probleme in alegerea cadoului care nu se va dovedi cel mai potrivit.

• Cadouri selectate in functie de buget

Relatia nasi-fini trebuie sa fie una cat se poate de deschisa, de directa, de lipsita de pretentii materiale. Parintii spirituali vor accepta orice cadou venit din suflet, fara a fi necesara achizitionarea acestuia prin credit.

• Cadouri selectate in functie de hobby

Daca finul stie ca nasul sau nasa are o anumita pasiune, poate incerca sa faca o alegere utila, cu atat mai mult daca este vorba despre cadoul pentru aniversare sau onomastica.

In functie de varsta nasilor

Cele mai bune idei de cadouri pentru nasi sunt acelea in care varsta acestora constituie un reper.

Spre exemplu, un cuplu de nasi tineri si plini de viata va aprecia tricourile personalizate. Nasa se va simti excelent daca va primi un tricou cu mesajul “Asa arata o nasa extraordinara” , iar nasul va aprecia la fel de mult intentia finilor care ii ofera un tricou cu acelasi mesaj: “Asa arata un nas extraordinar”.

Perechile de nasi mai in varsta vor aprecia mai degraba o vaza sau un set de piese decorative sau chiar traditionalul set de cafea care poate fi scump si pretentios sau mai ieftin si la fel de frumos.

In functie de gradul de rudenie sau de prietenie

Daca nasii fac parte dintre membrii familiei sau sunt prieteni vechi nu ar trebui sa ai probleme cu alegerea cadoului. Relatia foarte stransa cu aceste persoane iti va permite sa ii intrebi ce isi doresc sau chiar sa arunci o privire atunci cand mergi in vizita si sa le cumperi un dispozitiv electrocasnic mic, spre exemplu un espressor.

Pe de alta parte, daca relatia cu nasii este mai protocolara, le poti oferi un dar neutru, care se poate materializa in elemente decorative, o fructiera , de exemplu.

In functie de profesia nasilor

Profesia nasilor este o caracteristica foarte importanta de care trebuie sa tii cont in momentul in care pornesti in cautarea cadoului. Daca lucreaza la birou, le vei putea darui cate o cana cu mesaj – “Pentru cel mai bun nas”, respectiv “Pentru cea mai buna nasa” sau chiar cate un set office care sa includa un pix si o agenda.

Pe de alta parte, daca unul din nasi are o profesie deosebita, care prespune munca de teren si multe ore petrecute in masina, atunci poti investi in accesorii auto.

Cadouri in functie de ocazie

Cadouri pentru nasi in functie de ocazie

De Craciun

Idei pentru cadouri pentru nasi de Craciun

In functie de varsta nasei, de hobby-urile si preocuparile acesteia, de stilul vestimentar si de profesie, poti alege un cadou de care sa se bucure mult. Fie ca alegi sa investesti intr-un parfum fin sau intr-un set de bijuterii nu ai cum sa dai gres!

Pe de alta parte, daca inca nu stii ce sa ii oferi nasului cu ocazia Craciunului, trebuie sa te gandesti la mai multe aspecte. Spre exemplu, ce sporturi ii plac, ce hobby-uri are, ce varsta are si, in consecinta, vei sti in ce sa investesti.
Nu vei da gres cu un parfum fin sau cu o pereche de butoni deosebiti.

De botez

Idei de cadouri pentru nasi de botez

Cele mai bune cadouri pentru nasi de botez se aleg in functie de varsta acestora, de hobby-uri si job.
Alegerea unor cadouri pentru nasa de botez se poate dovedi dificila, insa este deosebit de importanta. Darul pentru nasa cu ocazia crestinarii micutului tau poate fi o oala minune care sa o ajute sa prepare cele mai rapide si mai delicioase feluri de mancare,(vezi aici cat costa) sau o trusa de machiaj completa.

Pe de alta parte, la botezul celui mic nasul poate primi o bricheta metalica personalizata cu numele finului si data evenimentului, precum si un ceas elegant pe care nasul sa il poarte cu drag.

De nunta

Idei de cadouri pentru nasi de nunta

Nasii de cununie sunt mai mult decat simpli prieteni, devin parinti spirituali la care poti apela in momente de criza, dar si in momente de bucurie. Cand vine vorba despre cadouri pentru nasi de nunta, tocmai pentru ca exista numeroase variante, alegerea poate sa para dificila, cu atat mai mult daca este vorba despre nasa.
O nasa cocheta va aprecia intotdeauna un set de produse cosmetice bune si chiar un terariu cu trandafiri conservati care isi pastreaza aspectul foarte mult timp.

Nasul se va bucura in primul rand de aprecierea finilor si de stradania lor de a-l recompensa pentru faptul ca a acceptat sa le fie aproape intr-un moment unic in viata. Pentru a-i oferi o bucurie ii poti cumpara un halat de baie pufos si calduros, brodat cu mesajul “Cel mai special nas” sau, de ce nu, o cutie de depozitare ceasuri si ochelari care, cu putin efort, poate fi personalizata.

Pentru ziua de nastere

Cadouri pentru nasi de ziua lor

Dupa ce relatia cu nasii a ajuns deja la un nivel de prietenie foarte strans, in calitate de fin le vei darui an de an de ziua lor ceva care sa le fie util si sa le aminteasca de tine. O data ce ajungi sa ii cunosti mai bine, sa le cunosti tabieturile si nevoile, preferintele si hobby-urile, iti va fi foarte usor sa le cumperi un cadou de ziua lor.

De ziua ei

Finii aleg cadouri pentru nasi de botez intre cele mai diverse, insa atunci cand le cumpara daruri an de an, lucrurile se schimba putin pentru ca in timp ar trebui sa stie ce prefera. O alegere potrivita pentru nasa consta intr-un cadou practic – fie un gratar electric la care sa prepare cea mai buna friptura, fie un cos cadou cu cosmetice naturale.

De ziua lui

Daca nasul este sarbatoritul, atunci cu siguranta trebuie sa te orientezi catre un cadou care sa ii fie util, pe care sa il aprecieze si care sa fie in ton cu personalitatea lui, stilul de viata, stilul vestimentar, job-ul, chiar si cu varsta lui. Nasul se va bucura sa primeasca un stilou deosebit pe care sa il foloseasca la birou, un GPS modern pe care sa il foloseasca in calatorii sau, de ce nu, daca este un gamer impatimit, o consola Playstation 4.

Concluzie

Desi ti-ai facut probleme ca nu vei reusi sa gasesti idei de cadori pentru nasi cu ocazia cununiei sau botezului, ori chiar idei de cadouri pentru nasi de ziua lor, speram ca sugestiile pe care ti le-am oferit sa fie bine-venite.

Fie ca trebuie sa te orientezi catre cadouri de botez sau cadouri pentru nunta, pentru nas sau nasa, inainte de face o scurta cautare in magazinele online sau de a decide sa te indrepti catre un magazin traditional, ia in calcul varsta nasului si a nasei, profesia, preferintele, hobby-urile, daca au sau nu copii, daca le place sa calatoreasca.

Exista si cadouri potrivite pentru cuplurile de nasi, iar tu poti opta pentru cosurile cadou, seturile de halate si prosoape de baie sau seturile de portelan pentru bucatarie, dar si cadouri separate.

Ce se intampla, insa daca nasii nu formeaza un cuplu? Trebuie sa te gandesti la idei de cadouri care sa ii faca sa se simta pretuiti in mod egal. De asemenea, trebuie sa iei in calcul si mesajul pe care il transmite cadoul ales.

FIZICA ȘI FILOZOFIA PUTERII GÂNDULUI

FIZICA ŞI FILOZOFIA PUTERII GÂNDULUI

Omul este produsul gândurilor sale; ce gândește, aceea devine.

Mahatma Gandhi, părintele independenței Indiei (1869-1948)

Gândul întrece lumina în viteză

În timp ce lumina călătoreşte cu cca 300.000 km/sec., gândurile ajung practic instantaneu la locul de destinaţie. Gândul e mai fin decât eterul, mediul electricităţii. Prin intermediul unei transmisii radio, un cântăreţ care cântă la Calcutta poate fi ascultat în propriul nostru apartament din Delhi. Orice mesaj poate fi recepţionat prin intermediul unor asemenea transmisii. Într-un mod asemănător se comportă şi mintea omului. Un sfânt care emană valuri spirituale de pace, armonie şi echilibru, trimite în lume gânduri de pace şi armonie. Acestea călătoresc mai repede decât lumina în toate direcţiile, pătrunzând în minţile altor oameni şi producându-le, prin fenomenul subtil al rezonanţei, gânduri similare de armonie şi pace. În schimb, un om angrenat în activităţi lumeşti, a cărui minte e plină de gelozie, răzbunare şi ură, emite gânduri discordante, ce pătrund în minţile a mii de oameni, creându-le stări asemănătoare, dizarmonioase. 
  

Mediul prin care călătoreşte gândul

Dacă aruncăm o piatră într-un bazin cu apă, ea va produce o succesiune de valuri concentrice având drept epicentru locul impactului. Lumina unei lumânări va da şi ea naştere unor valuri de vibraţii eterice, călătorind în toate direcţiile, pornind din centru. În acelaşi mod, atunci când un gând, bun sau rău, străbate mintea unei persoane, el dă naştere unor vibraţii în manas (atmosfera mentală), care vor călători în toate direcţiile, la mare distanţă de emiţător. Care poate fi mediul prin care călătoreşte gândul de la o minte la alta? Cea mai bună explicaţie este că manas, sau substanţa minţii, umple ca un eter întregul spaţiu, servind drept vehicul pentru gânduri, la fel cum prana este vehiculul pentru sentimente, lumină şi electricitate, iar aerul pentru sunet.

Eterul spaţiului înregistrează gândurile

Forţa sau puterea gândului este atât de mare, încât poţi învârti pământul prin intermediul ei. Ea poate fi transmisă de la un om la altul. De pildă, puternicele gânduri ale marilor înţelepţi de altădată, numiţi şi rishis, se păstrează încă înregistrate în akasha. Yoghinii clarvăzători pot percepe aceste gânduri-imagine. Ei le mai pot încă citi. Suntem practic înconjuraţi de un ocean de gânduri. Plutim în acest ocean. Cu toţii absorbim anumite gânduri şi emitem altele în acest univers al gândurilor. Astfel, fiecare are propria lui lume a gândurilor, şi toate aceste lumi se dizolvă în marele ocean al Minţii Cosmice.

Gândurile sunt vii

Gândurile trăiesc. Ele sunt la fel de solide în lumea lor ca şi o piatră în lumea fizică. Corpul nostru poate înceta să mai fie, dar gândurile noastre nu pot muri niciodată. Fiecare schimbare de gând este însoţită de o vibraţie nouă în materia mentală. Gândul-forţă are nevoie de o anumită materie subtilă (un mediu) pentru a putea acţiona. De aceea, cu cât mai puternice sunt gândurile, cu atât mai devreme vor apărea rezultatele lor. Când gândul este focalizat, dându-i-se o anumită direcţie, el va produce efecte direct proporţional cu puterea de concentrare a emiţătorului (adică cu forţa cu care acesta emite gândul).

Gândurile sunt forţe subtile

Gândul este o forţă pe care ne-o putem procura şi prin hrană. Dacă mâncarea este pură, gândul devine şi el pur. Cel care are gânduri pure vorbeşte cu multă autoritate şi produce o impresie vie în minţile celor care îl ascultă. El poate influenţa astfel mii de persoane printr-un singur discurs. Gândul pur e mai ascuţit decât tăişul lamei. De aceea, nu emiteţi decât gânduri sublime, pure. Acest lucru e posibil prin cultivarea puterii gândului, care e o ştiinţă exactă.

Gândurile sunt mesaje transmise în lume

Oamenii care emană gânduri de ură, gelozie, răzbunare şi răutate sunt foarte periculoşi. Ei întreţin în lume o atmosferă de agitaţie şi zbucium. Gândurile şi sentimentele lor negative sunt transmise în eter precum mesajele radio sau TV, şi recepţionate de acei oameni ale căror minţi rezonează cu asemenea vibraţii. Căci gândul se mişcă cu o viteză uluitoare, putând influenţa multă lume. Astfel, cei care emit gânduri sublime îi pot ajuta deopotrivă pe cei din apropiere şi pe alţii, aflaţi la mare distanţă.

Gândurile au o putere enormă

Gândurile pot vindeca boli. Ele pot transforma mentalităţi. Gândurile pot face practic orice. Marile minuni au fost create practic prin puterea incredibilă a gândului. Gândul este o forţă dinamică, determinat de vibraţiile pranei psihice asupra substanţei mentale. Gândul este o forţă la fel ca şi gravitaţia, atracţia sau respingerea.

Undele-gând şi transferul gândurilor

Aţi învăţat la şcoală despre unde de căldură sau de lumină şi despre electricitate. Ce nu ne învaţă ştiinţa, dar ne-o spun înţelepţii yoghini, e că există şi unde-gând, care au o putere enormă. Practic, toţi experimentăm inconştient, într-o măsură mai mare sau mai mică, puterea gândului. Marii yoghini obişnuiau să trimită şi să recepteze mesaje către şi de la persoane aflate la mare depărtare, prin telepatie şi transferul gândurilor. Telepatia a fost primul telegraf fără fir şi primul serviciu telefonic pe care lumea le-a cunoscut vreodată. La fel cum practicaţi exerciţiile fizice şi sportul, jucând tenis şi crichet pentru a vă menţine sănătatea fizică, ar trebui să vă menţineţi sănătatea mentală prin emiterea unor forme-gând corecte, consumarea de alimente sattva-ice, recreare mentală într-o manieră inocentă şi pură, schimbarea dispoziţiei lăuntrice prin emanarea de gânduri bune, nobile, sublime, precum şi prin cultivarea bunei dispoziţii.

Minunile vibraţiilor-gând

Orice gând care porneşte de la voi este o vibraţie ce nu va muri niciodată. El va continua să treacă prin vibraţia sa toate particulele universului şi, dacă este un gând nobil şi plin de forţă, va activa în mod similar toate minţile care rezonează cu el. Acest mecanism va permite tuturor celor care vă seamănă să vă preia gândurile în mod inconştient şi să înceapă să emită gânduri asemănătoare, în funcţie de propria lor capacitate lăuntrică. Rezultatul va fi că, chiar fără să cunoaşteţi consecinţele propriilor acţiuni, veţi pune în mişcare forţe uriaşe, amplificate prin puterea rezonanţei, care vor înfrânge gândurile malefice, emanate de cei egoişti sau răi.

Diversitatea vibraţiilor-gând

Fiecare om îşi are propria lume mentală, modul său de a gândi, propriile căi de înţelegere a lucrurilor şi de acţiune. Aşa cum faţa şi vocea unui om diferă de ale celorlalţi, la fel diferă şi modurile de a gândi şi de a înţelege. Aceasta este motivul pentru care apar atât de des neînțelegeri între oameni, chiar şi între cei apropiaţi sau prieteni. De regulă, nu putem înţelege corect viziunea celuilalt. De aici, fricţiuni, rupturi şi certuri ce se produc într-un minut, chiar între prieteni vechi. Aceasta explică de ce pe pământ prieteniile nu durează niciodată prea mult. Ca să ne putem înţelege empatic unii pe alţii, ar trebui mai întâi să ne acordăm pe frecvenţa vibraţiilor mentale ale celuilalt, renunţând pe moment la propria noastră frecvenţă. Dacă ne blocăm accesul la modul lui de gândire (la frecvenţa sa de emitere mentală), nu-l vom putea înţelege niciodată, percepându-l doar într-un mod critic, în funcţie de propriul nostru filtru mental (ce distorsionează realitatea gândirii celuilalt). Unde nu există empatie, cu greu putem vorbi de o prietenie autentică. Gândurile de ură, gelozie, egoism sau desfrâu, produc imagini distorsionate în minte, determinând întunecarea înţelegerii, pervertirea intelectului, pierderea memoriei şi confuzia mentală.

Conservarea energiei-gând

În fizică există termenul de „putere de orientare”. Deşi masa de energie există, curentul nu va trece prin ea. Mai întâi trebuie să conectăm masa la un magnet, pentru ca apoi curentul electric să înceapă să curgă prin intermediul puterii sale de orientare. În mod similar, energia mentală care este disipată şi direcţionată greşit prin diferite gânduri lumeşti lipsite de valoare, ar trebui focalizată pentru a putea fi direcţionată corect prin canalele spirituale. De aceea, nu stocaţi în creier informaţii nefolositoare. Învățați să vă decondiţionaţi mintea. Uitaţi tot ce aţi învățat şi nu vă mai este de niciun folos. Atunci veţi avea rezerve enorme, ce vor putea fi umplute cu gânduri divine. Veţi câştiga astfel o nouă putere mentală, căci razele disipate ale minţii vor fi acum adunate într-un mănunchi strâns focalizat. 

Teoria celulelor şi gândurile

Celula este o masă de protoplasmă, ce conţine un nucleu şi este înzestrată cu inteligenţă. Unele celule secretă anumite produse în interior, în timp ce altele le excretă în exterior. Celulele organelor genitale secretă sămânţa; cele ale rinichilor excretă urina. Unele celule joacă rolul unor soldaţi. Ele apără organismul de intruşi şi de atacurile corpurilor străine otrăvitoare sau ale viruşilor. Ele le digeră, după care le elimină. Alte celule sunt cărăuşii substanţelor hrănitoare către ţesuturi şi organe. Celulele îşi îndeplinesc activitatea inconştient. Munca lor este controlată de sistemul nervos simpatic. Pe această cale, ele se află într-un contact direct cu mintea şi creierul. Orice impuls al minţii, orice gând este transmis celulelor. Astfel, ele sunt influenţate de diferitele condiţii sau stări ale minţii. Dacă mintea este deprimată, confuză, sau conţine alte emoţii şi gânduri negative, acestea sunt transmise telegrafic, prin nervi, fiecărei celule a corpului. Celulele soldaţi intră atunci în panică. Agitaţia le slăbeşte puterea, nu-şi mai pot îndeplini corect funcţiile, iar eficienţa lor scade. Unii oameni au o conştiinţă corporală foarte puternică, dar nu au nicio idee despre Sine. Ei duc o viaţă neregulată, nedisciplinată, umplându-și stomacul cu dulciuri, aluaturi ş.a.m.d. Organele lor digestive şi cele eliminatorii nu mai ştiu ce-i odihna. În consecinţă, suferă de slăbiciuni şi boli fizice. Atomii, moleculele şi celulele corpului lor produc vibraţii discordante sau dizarmonioase. Ei nu cunosc speranţa, credinţa, seninătatea şi buna dispoziție. Sunt nefericiţi. Forţa-viaţă nu mai operează corect în ei. Vitalitatea lor scade, iar mintea le este constant umplută de teamă, disperare, îngrijorare şi anxietate.

Primele gânduri şi ştiinţa modernă

Gândul este cea mai puternică forţă de pe pământ și cea mai puternică armă din arsenalul unui yoghin. Gândurile constructive transformă, înnoiesc şi modelează. Posibilităţile uriaşe ale acestei forţe au fost dezvoltate până la perfecţiune de către strămoşii noştri, care le-au găsit cele mai înalte utilizări. Căci gândul este prima forţă ce stă la originea susţinerii întregii creaţii. Geneza întregii manifestări fenomenale este explicată ca un prim gând ce a ţâşnit în Mintea Cosmică. Lumea este o Idee Primară, ce a devenit manifestă. Primul Gând a început să vibreze în Tăcerea Eternă a Esenţei Divine. Terminologia clasică se referă la acest aspect, la ichha, dorinţa lui Hiranyagarbha, Sufletul Cosmic, care s-a manifestat în spanda, sau vibraţie. Această vibraţie nu poate fi comparată cu oscilaţiile rapide ale particulelor fizice, ci este ceva infinit mai subtil, atât de subtil încât nu poate fi conceput de mintea normală. Această teorie explică faptul că toate forţele îşi au originea în starea de vibraţie pură. Recent, ştiinţa modernă a ajuns la concluzii apropiate, cercetând natura fizică externă.

Gândul are greutate, mărime, formă, culoare şi nume

Orice gând are greutate, formă, mărime, culoare, calitate şi putere, ce pot fi percepute de către clarvăzători prin ochiul interior. Gândurile sunt ca obiectele. Aşa cum îi poţi dărui unui prieten o portocală şi apoi i-o poţi lua înapoi, la fel poţi dărui şi lua înapoi un gând. De aceea, trebuie să învăţaţi tehnica corectă a manevrării şi manipulării gândului. Imaginaţi-vă că aveţi o minte perfect calmă, fără gânduri. Când primul gând va apărea, el va purta un nume şi va avea o formă. Forma este starea mai grosieră, iar numele starea mai fină a unei singure puteri de manifestare, numită gând. Dar toate trei nu formează în realitate decât una; oriunde se află una dintre ele, celelalte două vor fi şi ele acolo. Oriunde avem un nume, avem şi forma şi gândul. Un gând spiritual are culoare galbenă. Un gând de furie şi ură e colorat într-un roşu întunecat, un gând egoist are culoarea maro etc.

Puterea, acţiunea şi foloasele gândului

Prin puterea de a vă controla gândurile puteţi dobândi o putere creativă. Gândul trece de la unul la altul, influenţează mase de oameni, astfel încât cei cu gânduri mai puternice îi vor influenţa pe cei cu gânduri mai slabe. Există astăzi numeroase cărţi asupra cultivării gândului, puterii şi dinamicii lui. Studiindu-le, veţi putea dobândi o înţelegere completă a gândului, puterii sale, activităţilor şi foloaselor pe care le puteţi dobândi mânuindu-l.

Trăim într-un ocean nesfârşit de gânduri

Gândul este deopotrivă lumea întreagă, marile dureri, bătrâneţea, moartea, păcatul, pământul, apa, focul, aerul, eterul. Cel ce-şi controlează gândurile devine un adevărat Zeu pe acest pământ. Trăim într-o lume de gânduri. La început există gândul. Apoi începe exprimarea lui prin organul vorbirii. Gândirea este intim legată de vorbire. Gândurile pline de răutate, mânie sau amărăciune îi rănesc pe ceilalţi. Dacă mintea, care este cauza tuturor gândurilor - dispare, la fel vor dispărea şi obiectele lumii exterioare. Sunetul, pipăitul, forma, vederea, gustul şi mirosul, cele cinci învelişuri, trezirea, visul şi somnul adânc - toate acestea nu sunt decât produsul minţii. Pasiunea, mânia, legăturile, timpul - toate sunt produse de minte. Mintea este regele simţurilor, iar gândul este rădăcina tuturor proceselor mentale. Gândurile pe care le percepem în jurul nostru (sub forma obiectelor exterioare) nu sunt decât mintea exprimată în forme sau substanţă. Gândul creează, gândul distruge. Dulceaţa şi amăreala nu sunt proprietăţi ale obiectelor, ci ale minţii, şi ele îşi au sediul în subiect, în gândirea lui. Toate obiectele acestei lumi sunt puse în legătură şi asociate prin jocul minţii, care le dă culoare, formă şi toate celelalte calităţi cu care suntem obişnuiţi. Mintea îşi poate asuma forma oricărui obiect la care se gândeşte intens. Prietenia şi duşmănia, virtutea şi viciul există doar în minte. Fiecare minte creează o lume a binelui şi a răului, a plăcerii şi a mâniei, doar prin propria sa imaginaţie. Binele şi răul, plăcerea şi durerea nu izvorăsc din obiecte; ele aparţin doar propriei atitudini lăuntrice. Nu există nimic bun ori plăcut în această lume; ele există în mintea voastră.

Gândurile, electricitatea şi filozofia

Gândurile sunt o putere uriaşă, mult mai mare decât cea a electricităţii. Ele vă controlează viaţa, vă modelează caracterul şi vă structurează destinul. Observaţi cum un singur gând atrage numeroase altele, într-o foarte scurtă perioadă de timp. Să ne imaginăm că vă vine ideea să vă invitaţi prietenii la un ceai. Singur gândul de „ceai” atrage automat gândurile de lapte, zahăr, ceşti, mese, scaune, feţe de masă, şerveţele, linguriţe, prăjituri, biscuiţi etc. În mod similar, lumea în care trăim nu este decât o expansiune de gânduri. Dar expansiunea gândurilor către obiectele exterioare nu e decât un lanţ pentru suflet, de care ne putem elibera doar prin renunţarea la gânduri. Trebuie să fiţi extraordinar de atenţi (conştienţi) pentru a putea ucide gândurile încă în germene. Doar atunci veţi fi cu adevărat fericiţi. Mintea se joacă şi trişează. Doar înţelegându-i natura, căile şi mijloacele de acţiune, o veţi putea controla cu uşurinţă. Cea mai extraordinară carte de filozofie idealistă practică este Yoga-Vasishtha. Esenţa acestei cărţi este următoarea: Singurul care există este brahman cel non-dual, sau sufletul nemuritor. Acest univers, privit ca univers, nu există. Numai cel ce-şi cunoaşte Sinele Suprem va fi eliberat de ciclul naşterilor şi morţilor. Stingerea gândurilor înseamnă eliberarea. Expansiunea minţii este gândul, care prin puterea sa de diferenţiere, generează acest univers. Astfel, lumea nu este decât un joc al minţii. Ea nu există în cele trei perioade de timp (trecut, prezent şi viitor). Anihilaţi măruntul ego, gândurile. Meditaţi asupra Sinelui şi deveniţi un eliberat în viaţă.

Mintea - o proiecţie a gândului

Meditaţia profundă demonstrează că întregul univers nu este în realitate decât proiecţia minţii umane. Purificarea şi controlul minţii este scopul central al oricărei yoga. Mintea în sine nu este decât o înregistrare de impresii ce se exprimă fără încetare sub formă de impulsuri şi gânduri. Mintea înseamnă acţiune, mişcare. Gândul te îndeamnă să acţionezi, iaractivitatea înseamnă impresii noi pentru minte. Yoga rupe acest cerc vicios, utilizând metode de inhibare efectivă a funcţiilor minţii. Yoga verifică, controlează şi opreşte funcţia-rădăcină a minţii şi anume gândirea. Gândul are puterea de a crea şi a distruge lumi cât ai clipi din ochi. Mintea creează lumea potrivit propriei ei gândiri. Ca un vis ce generează alt vis în interiorul lui, mintea - care nu are o formă vizibilă - generează lumile vizibile.

Gândurile, lumea și realitatea eternă

Mintea este cauza-rădăcină a celor trei samsaras (lumi iluzorii), cu miile lor de ramuri, frunze şi fructe. Cel ce va distruge gândul, va distruge dintr-o dată şi copacul samsaric, căci îi va tăia rădăcina. Acest lucru necesită însă o nesfârşită răbdare şi perseverenţă. Când toate gândurile vor fi eliminate, vă veţi scălda în oceanul beatitudinii. Această stare nu poate fi descrisă, ci doar experimentată. Aşa cum focul este absorbit în sursa lui atunci când combustibilul se termină, la fel şi mintea se reabsoarbe în sursa ei, Atman(Sinele Suprem) atunci când toate gândurile sunt anihilate. Cel ce realizează aceasta, atinge experienţa Realităţii Eterne, starea de libertate absolută.

Swami Sivananda, Puterea gândului, Ed. Deceneu, 2006

Joe Dispenza - Mecanica minții

https://youtu.be/zDGKK0hA8-g

5 IDEI DE DARURI POTRIVITE UNUI BEBELUS

http://www.observatordearges.ro/5-cadouri-utile-pe-care-le-poti-face-unui-nou-nascut.html

Venirea pe lume a unui bebelus reprezinta, intotdeauna, un motiv de bucurie atat pentru parinti, cat si pentru apropiati. De aceea, daca in cercul tau de apropiati si-a facut aparitia un bebelus, fa-ti simtita prezenta cu un cadou special pentru a marca asa cum se cuvine un moment deosebit pentru cei care tocmai au devenit parinti.

Chiar daca pare simplu la prima vedere sa alegi un dar pentru un nou-nascut avand in vedere paleta extrem de variata de accesorii si produse pentru copii din magazinele dedicate, exista posibilitatea sa nu stii ce sa achizitionezi. Este adevarat ca poti lua in considerare o multitudine de variante, insa este important sa te gandesti la utilitatea cadoului pe care il faci, intrucat un bebelus este mult prea mic pentru a realiza ceea ce ii oferi. Este bine sa te gandesti la un cadou care sa fie de folos parintilor in ingrijirea bebelusului lor. Iar daca nu ai inspiratie ori nu stii care ar putea fi variantele fericite in acest sens, mai jos, vei descoperi 5 propuneri de cadouri potrivite unui nou-nascut.

Iata 5 idei de daruri potrivite unui bebelus:

 1.Nu este indicat sa investesti in piese de mobilier, precum patut sau dulapior pentru haine caci, cu siguranta, parintii celui mic s-au ocupat deja de acest lucru. Ai putea sa te orientezi spre seturile de lenjerii pentru patutul copilului, foarte utile mamicii care isi va dori ca bebelusul ei sa doarma intr-un loc confortabil si curat. Alege lenjerii din bumbac colorate, care sa starneasca atentia micutului de fiecare data cand este asezat in patutul sau.

 2.Produsele cosmetice de ingrijire pentru bebelusi nu vor fi niciodata suficiente pentru o mama care nu are timp sa mearga la cumparaturi. Asadar, poti oricand sa achizitionezi accesorii de baie si produse precum crema de corp, sampon, ulei si sapun, toate dintr-o gama conceputa special pentru a hidrata pielea delicata a unui copil nou-nascut.

 3.Un cantar de bebelusi poate reprezenta un cadou extrem de util parintilor, care isi vor dori sa aiba in vedere in permanenta greutatea micutului. Copiii cresc si se dezvolta incredibil de repede, asa ca un cantar poate fi de mare ajutor. Iata o idee pe care o poti avea in vedere atunci cand mergi la cumparaturi.

4.De regula, parintii se ocupa inca dinainte de nasterea copilului lor de achizitionarea unui carucior.Insa afla ca si un marsupiu se poate dovedi a fi extrem de util la cumparaturi ori la plimbare cu bebe. Te poti ocupa chiar tu de alegerea unui marsupiu pentru noul-nascut. In acest fel, parintii se vor bucura de modalitati inedite de transportare al bebelusului in zilele cand il scot pe acesta in parc.

5.Un set cu hainute pentru bebelusi o va incanta pe mamica nevoita sa isi schimbe deseori micutul. Chiar daca va primi de-a lungul timpului hainute si incaltaminte pentru bebelusul ei, trebuie sa stii ca acestea nu vor fi niciodata prea multe, indiferent daca masurile nu sunt potrivite. Important este ca piesele pe care le achizitionezi sa nu fie mai mici!

Iata, asadar, 5 sugestii de cadouri care sa te ajute sa faci o alegere inspirata atunci cand mergi in vizita la un nou-nascut!

 By Mokia Monik

FREE WORLD ASSOCIATION - ÎMPREUNĂ PENTRU O DEZVOLTARE DURABILĂ

http://freeworld.ro/invitatii-evenimente/

CU CE SCHIMBĂ O RELAȚIE O HÂRTIE PE CARE SCRIE CERTIFICAT DE CĂSĂTORIE ?

Aceasta este una dintre întrebările cel mai des întâlnite astăzi, în rândul tinerilor.

În metrou, la birou, la o cafea, în jurul unui cozonac la masa de Crăciun, aceeaşi problemă – merită sau nu să ne căsătorim, cu ce schimbă o relaţie o simplă hârtie pe care scrie Certificat de căsătorie sau Certificat de cununie? 

Aceste întrebări ne dezvăluie concepţia pe care o au tinerii despre Taina Sfintei Cununii, dar mai ales despre întemeierea unei familii. 

Trebuie să ţinem cont de faptul că ei au deja o idee formată despre aceste lucruri pe baza experienţelor din familia în care au crescut, ce au văzut acasă, iar acest lucru este normal – copiii îşi vor „imita” părinţii, iar posibile traume sau simple nelinişti din copilărie îi vor urmări toată viaţa.Tinerii se întreabă astăzi: „De ce să mă căsătoresc?”. Tocmai pentru că nimeni nu le-a explicat deschis ce implică acest lucru, iar ei văd numai ceea ce se întâmplă în jurul lor – adesea lucruri negative şi exemple de neurmat – şi îşi formează o părere greşită despre familie.

 Şi ce văd tinerii? Cum părinţii lor nu se mai iubesc, nu se mai respectă, divorţează sau trăiesc împreună numai datorită unor convenţii sociale sau, mai grav, încercând să profite de o conjunctură materială.

 Mulţi părinţi devin victime ale unor patimi greu de stăpânit şi vindecat, cum ar fi beţia, drogurile sau desfrâul. Or, astfel de familii nu prezintă nimic atractiv şi tinerii îşi vor căuta satisfacţii şi mulţumiri în altă parte.
Fuga de responsabilităţi dă un gust amar.

Prin căsătorie nu facem altceva decât să ne asumăm un drum spre mântuire, spre Împărăţia cerurilor. Acesta este motivul pentru care creştinii se căsătoresc: vor să se mântuiască şi să meargă împreună cu persoana pe care o iubesc pe calea mântuirii. 

Or, nu putem să păşim pe acest drum, dacă ne lipseşte credinţa în Dumnezeu sau credinţa noastră este una superficială. Şi în acest punct intervin blocajul şi refuzul căsătoriei, care este înţeleasă ca un spaţiu al greutăţilor şi al responsabilităţilor. Iar alternativa este de zeci de ori mai plăcută: aventurile nu plictisesc şi au un gust dulce – la început, căci vom vorbi şi despre momentul în care dulceaţa plăcerilor devine amar şi venin atât pentru trup, cât mai ales pentru suflet.
Şi ne mai izbim de un zid al postmodernităţii – tinerii nu fug, în realitate, de căsătorie, ci de greutăţi, de muncă, în cele din urmă, pentru că asta am învăţat noi în cei douăzeci de ani de libertate – că munca este grea, iar inteligent sau deştept este acela care câştigă mult fără muncă şi efort, fizic sau intelectual. Tinerii educaţi sau care s-au autoeducat în acest spirit vor încerca să amâne luarea deciziilor în privinţa întemeierii unei familii cât mai mult timp cu putinţă.

Mulţi tineri nu se mai căsătoresc, pentru că nu înţeleg că viaţa este o cale a mântuirii, în care greutăţile şi necazurile sunt trimise sau îngăduite de Dumnezeu spre binele oamenilor. În momentul în care un tânăr fuge de ideea întemeierii unei familii, fuge de rostul pentru care a venit pe lume. Şi acest lucru trebuie să îl explicăm tinerilor, cum că oricât de tare am fugi de familie, nu putem fugi de rostul nostru în lume. Ne putem ascunde în diferite pasiuni, ne putem ocupa timpul cu călătorii în locuri interesante, dar nu putem schimba rostul pentru care ne-a creat Dumnezeu.

„Căsnicia înainte de căsnicie”Conştientizează tinerii că doar Taina Sfintei Cununii este temelia familiei? Şi da, şi nu. „Da”, în cazul tinerilor care au o legătură strânsă cu Biserica, au duhovnic, le este dragă Liturghia etc. „Nu”, în cazul celor pentru care Biserica, Liturghia şi duhovnicul nu există! Mai sunt tineri care se limitează la căsătoria civilă, iar alţii convieţuiesc chiar şi fără aceasta, întrebând retoric (şi ironic) „ce valoare poate avea o hârtie?”. Practic, ignoră faptul că acel certificat de căsătorie civilă nu este o hârtie banală, ci un act care implică responsabilitate în faţa legii şi a oamenilor, după cum Cununia religioasă şi certificatul aferent implică responsabilitate înaintea lui Dumnezeu.
Într-adevăr, Taina Cununiei reprezintă cea mai solidă temelie pentru familia creştină, pentru că este instituită de Hristos, Temelia desăvârşită, „piatra cea din capul unghiului”, pe care se zideşte viaţa şi casa omului creştin. Este o zidire pe „stâncă”, nu „pe nisip” – cum ne grăieşte chiar Mântuitorul (Mt. 7, 24-27).
Ar fi mai multe probleme dificile, dar una dintre ele, cu o mai mare frecvenţă, o reprezintă „căsnicia înainte de căsnicie” sau aşa-numita „căsnicie de probă”, unii tineri trăind, astfel, în păcat (concubinaj), motivând că vor să se cunoască, să constate dacă se „potrivesc” sau nu, alţii spunând că sunt prea tineri să devină familişti, că n-au bani de nuntă, de casă etc.
Riscul unui astfel de comportament este foarte mare: odată cu păcatul desfrânării în sine, aceşti tineri îşi consumă căsnicia şi dragostea conjugală înainte de a face legământul responsabilităţii civile şi religioase. Aşa se face că anumite prietenii, la început frumoase şi promiţătoare, se destramă. Dacă se face totuşi nunta, în multe din căsniciile trăite „anticipat” apare curând blazarea, plictiseala şi, în scurtă vreme, pericolul divorţului, mai ales în acele cazuri în care se amână, ani buni, şi naşterea pruncilor…
Cauzele amânării căsătorieiDacă ne raportăm la societate în ansamblul ei, fie că studiem societatea românească, veţi vedea că numărul de divorţuri în rândul tinerilor a crescut doar procentual faţă de acum două sau trei decenii. În realitate, numărul de divorţuri, în cifră absolută, fiind mai mic în rândul tinerilor, deoarece mai puţini tineri se căsătoresc, comparativ cu perioadele anterioare. Acest fenomen nu este rezultatul unei evoluţii favorabile a societăţii, ci rodul unui fenomen mult mai trist, reducerea numărului căsătoriilor sau căsătoria la o vârstă mai matură (după 30 de ani), care se reflectă într-un mod din ce în ce mai negativ în scăderea natalităţii. Pe de altă parte, problematica divorţurilor are aceeaşi rădăcină cu cea a reducerii numărului căsătoriilor şi se regăseşte în transformările din viaţa economică şi socială, îndepărtarea de Biserică, tradiţii, obiceiuri şi modificarea funcţiilor şi rolului familiei.
Există o multitudine de factori care „amână” sau substituie căsătoria ca instituţie (factori economici, sociali, culturali, morali, biologici, psihologici şi juridici). 

În primul rând, factorii sociali şi economici fac aproape imposibil ca doi tineri să se poată susţine material, să construiască un cămin sau să crească cel puţin un copil, rezultând un timp foarte îndelung alocat meseriei, carierei sau studiilor şi unul foarte scurt alocat familiei, prioritatea intereselor individuale în faţa intereselor familiei, de aici rezultând numeroase alte probleme despre care am putea vorbi fără întrerupere. 

În al doilea rând, societatea modernă a dat avânt modelelor care substituie căsătoria (concubinajul sau cuplul fără obligaţii), care de mult mai puţine ori au ca rezultat natalitatea scăzută şi care se găsesc de cele mai multe ori în opoziţie cu valorile religioase, tradiţionale şi morale.
Rămâne de văzut, pe termen lung, cât de mult ne vor afecta rezultatele acestor mutaţii sociale. Adepţii acestor transformări susţin că familia nu este pe cale de dispariţie, ci se diversifică, dar chiar de pe acum putem observa rezultate înfricoşătoare, cum ar fi îmbătrânirea populaţiei, pierderea dimensiunii sacre a vieţii şi înmulţirea practicilor vicioase.

Sursa: ortodoxia.md 

by SECRETUL CUNOAȘTERII

SLUJBA BOTEZULUI IN RITUL LITURGIC ORTODOX SI IN CEL CATOLIC

Slujba Botezului in ritul liturgic ortodox si in cel catolic

I.  Slujba botezului in ritul liturgic bizantin, - Biserica Ortodoxa se dovedeste pastratoare fidela a traditiei primare si in privinta slujbei botezului.

Slujba propriu-zisa a botezului - unita cu cea a mirungerii, cuprinde rugaciunile pentru sfintirea apei de botez, binecuvantarea untdelemnului "bucuriei" si ungerea prebaptismala a candidatului cu el, afundarea intreita a pruncului in apa sfintita, ungerea lui cu Sfintul mir, lecturile biblice,(Apostolul si Evanghelia), spalarea si tunderea simbolica a pruncului, ectenia pentru nasi si apolisul slujbei. Dupa incheierea slujbei botezului urmeaza nemijlocit impartasirea cu Sfanta Euharistie, aceasta pentru ca renasterea spirituala dobindita prin botez sa fie plinita prin unirea reala cu trupul si sangele lui Hristos. In apus, incepind din secolele XII-XIII mirungerea si impartasirea copiilor a fost amanata pana la 7-12 ani. Se pune insa problema celor care mor pana la varsta de 12 ani si nu au primit aceste taine obligatorii pentru mantuire.

Lucrarile celor trei taine ale initierii se desavarsesc unele pe altele. "Ne renastem la viata spirituala prin moartea si invierea Fiului lui Dumnezeu intrupat, pe care le retraim in botez, suntem apoi sfintiti si intariti prin harul dumnezeiescului Duh revarsat peste noi in taina Sfantului Mir, ca odinioara asupra Sfintilor Apostoli si ne incorporam definitiv la Biserica lui Hristos, luand arvuna si chezasia invierii si a vietii vesnice prin impartasirea cu Sfantul Sau Trup si Sange".

II.  Randuiala   veche   a   botezului   la   catolici,   dupa   "Rituale   Romanum" . - O scurta privire istorica  asupra randuielii romane a botezului,  pornind  de  la acea  randuiala  lunga,  care   se  administra   gradat  pe  o perioada  de  timp,   randuiala   caracteristica catehumenatului  si mentinuta pana  in secolele XII-XIII  si ajungand la  cea care a fost in uz pana de curand, ne va inlesni intelegerea primei parti a randuielii pe care o vom descrie.
Pregatirile individuale, care se faceau in cadrul instruirii religios-morale a catehumenilor, se terminau prin ceremonii speciale, numite "scrutinii" sau cercetari (examene). Dupa desfiintarea catehumenatului cuvantul scrutinium si-a pierdut din intelesul, de examinare, ramanand numai ca un complex de ceremonii premergatoare botezului.

La Roma erau in uzul vechii trei scrutinii, care aveau loc in cadrul unor liturghii speciale, in zilele stabilite, liturghii care se savarsesc azi in duminicile a treia, a patra si a cincea din postul mare. Cu ocazia primului scrutiniu, care avea loc in miercurea saptamanii a treia din post, se primea candidatul in catehumenat prin insemnarea cu Sf. Cruce, darea sarii  binecuvantate si rostirea unui exorcism. Al doilea scrutiniu, din miercurea saptamanii a patra din post, oferea prilejul primirii inceputurilor Evangheliei, Simbolului credintei (Niceo-Constantinopolitan) si rugaciunii domnesti. Ultimul, din dimineata sambetei mari, era rezervat catehezei facute de episcop, rostirii, simbolului de credinta, ritualului "effeta", asociate de la inceput cu actul botezului, lepadarea de satana si. ungerea cu untdelemnul catehumenilor.            

Incepand cu epoca lui Carol cel Mare, aceasta randuiala a fost inlocuita cu alta, prescurtata, caracterizata prin  omiterea  scrutiniului  deschiderii  urechilor (al  doilea) si concentrarea celorlalte intr-o singura randiuala. Conform "Ritualului Roiman", la administrarea botezului Biserica Romano-Catolica folosea doua randuieli, una pentru copii si alta pentru adulti, deosebite numai prin continutul si numarul rugaciunilor si exorcismelor rostite.

1. Randuiala romana a botezului copiilor inainte de Conciliul II Vatican. - Liturgistii apuseni au impartit actele savarsite la botezul copiilor in patru parti, dupa originea lor:   ritualul   catehumenatului,   fotizomenatului,   actul botezului   si   ritualul postbaptismal.

a) Ritualul catehumenatului cuprinde ceremoniile savarsite odinioara pentru catehumeni si se incheie cu rugaciunea care se rosteste dupa oferirea sarii. Din pietate fata de Sfanta Taina, preotul isi spala mainile, imbraca superpeliciul si stola violeta si se indreapta spre usa bisericii sau tinda, unde se savarseste prima parte a randuielii botezului. Intrarea in biserica a celor care se boteaza este inca oprita pentru ca mai sunt inca sub povara pacatului stramosesc si amenintarea diavolului, inainte de a se fi lepadat de ingerul robiei si a se dedica in intregime lui Hristos.

Nasii l-au adus pe copil la locasul vazut al lui Dumnezeu, care este simbolul casei spirituale a lui Dumnezeu. De aceea, preotul pune prima intrebare : "Ce ceri de la Biserica lui Dumnezeu ?". Raspunsul: "Credinta" dovedeste necesitatea primirii darului ascultarii credintei, asa cum l-au primit si Apostolii de la Mantuitorul. "Credinta ce-ti da ?" - intreaba preotul -, iar cel ce se boteaza sau nasul raspunde : "Viata vesnica", descoperind telul suprem dorit de credinta. Cel care crede in Hristos cu o credinta lucratoare in iubire, are fagaduinta vietii vesnice. De aceea, preotul continua cu enuntarea poruncii iubirii: "Asadar, de vrei sa intri in viata, pazeste poruncile : Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau...".

Pentru a rupe legaturile satanei cu cel ce se boteaza, preotul sufla de trei ori peste fata lui, rostind cuvintele : "iesi din el, duh necurat, si fa loc Sfantului Duh Mangaietorul". Trecand din slujba satanei, in cea de ostas al lui Hristos, candidatul primeste "semnul maririi si biruintei" prin insemnarea crucii, cu degetul, pe frunte si pe piept de catre preot, zicand : "Primeste semnul crucii, atat pe frunte cat si in inima, primeste credinta poruncilor ceresti si asa sa te porti de acum inainte, incat sa poti deveni templu al lui Dumnezeu." Insemnarea cu semnul crucii, referirea la moravuri si amintirea starii crestine harice sunt in legatura intima. Actul insemnarii este urmat de o rugaciune catre Dumnezeu ca sa-l inzestreze pe candidat cu harul necesar pastrarii cu credinta, in toata viata, a invataturii crestine in care a fost introdus, facindu-se partas prin pazirea poruncilor, bucuriei renasterii la invierea obsteasca .

Preotul pune apoi mana pe capul candidatului, simbolizand cuprinderea lui "in stapanirea Bisericii" si se roaga ca aceasta stapanire sa fie de durata, invocand harul lui  Dumnezeu in  ajutor,  spre a-l  scoate din legaturile satanei si urmarile  pacatului.

Ultimul act din ritualul catehumenatului este oferirea sarii binecuvintate (exorcizate) celui care se boteaza. Sarea, prin importanta sa naturala, simbolizeaza efectele harului care se primeste la botez. Punerea si in gura oatehuinenului arata in chip vadit ca el va dobandi, prin invatatura credintei si prin darul harului, sa fie izbavit de putreziciunea pacatului, sa primeasca gustul faptelor bune si sa se bucure de toana intelepciunii divine. Prin exorcismul rostit la binecuvantarea sarii: "Alung de la tine pe satana substanta sarii...", preotul alunga puterea vrasmasului, dar se roaga ca Dumnezeu sa sfinteasca sarea, si sa devina ea insasi un "sacrament tamaduitor spre alungarea dusmanului rau", un leac desavarsit, care sa ramana mereu lucrator in inima crestinului. Harul se implora si prin formula de oferire a sarii : "Primeste sarea intelepciunii sa fie pentru tine un mijloc haric, spre viata vesnica".

Acest act se incheie cu rugaciunea : "Dumnezeul parintilor nostri...", prin care se cere de la Dumnezeu hrana cereasca pentru catehumen, spre a fi ravnitor spre cele bune si a putea ajunge "la baia nasterii celei de a doua".

b) Ritualul fotizomenatului (al celor luminati), pastreaza partial actele care se savarseau inainte pentru candidatii la botez. O asemenea origine o are si exorcismul cu care incepe aceasta parte a botezului si care este mult mai scurt decat exorcismele randuielii ortodoxe.
Preotul inseamna din nou copilul pe frunte, zacand : "Si acest semn al crucii, care-l dam noi pe frunte, tu, diavol blestemat, sa nu indraznesti sa-l strici niciodata. Prin acelasi Hristos, Domnul nostru". Dupa cum la iesirea din Egipt s-au uns cu sangele mielului usile evreilor, pentru ca ingerul mortii sa nu intre la ei, tot astfel se inseamna acum fruntea celui ce se boteaza cu semnul Sfintei Cruci, pentru ca vrajmasul sa nu vatame acest semn si sa patrunda in templul Duhului Sfant.

Punand mana pe capul lui, se roaga lui Dumnezeu sa-si reverse mila sa, ca sa-l faca pe copil "sa fie luminat cu stralucirea cunoasterii" Sale, Cel ce a facut sa straluceasca din intuneric lumina si a facut ziua in inimile noastre   (11 Cor. IV, 6). Cu aceasta se incheie partea savarsita in afara bisericii sau in tinda. Preotul introduce pe prunc in biserica, zicand : "N. - intra in biserica lui Dumnezeu, ca sa ai parte cu Hristos, in viata vesnica" . In fata baptisteriului preotul si nasii rostesc "Simbolul apostolic" si "Tatal nostru". Plin aceasta rostire nasii vor vedea nu atat o marturisire a propriei lor credinte, ci mai ales o amintire a obligatiei asumate, de a veghea cu grija asupra credintei si vietii crestinesti a celui care se boteaza. Se rosteste apoi ultimul exorcism, care aminteste diavolului ca cel care se boteaza urmeaza sa fie ridicat in Biserica lui Dumnezeu cea Sfanta si sa devina templul Duhului Sfant, unde nu este loc pentru slujitorul intunericului.

Acest exorcism este intim legat de actul urmator, numit "effeta" (deschiderea urechilor). Preotul ia saliva cu degetul si atinge mai intai urechile copilului zicand : "Effeta, ce este de deschis", prin care se sugereaza ca omul launtric sa primeasca invatatura mantuirii, deci "din inima credem in mantuire, iar credinta este din auzite, iar auzirea prin cuvantul lui Hristos" (Rom. X, V7). Atinge apoi narile zicand : "Intru miros de buna mireasma. Iar tu diavole fugi ; caci se va apropia judecata lui Dumnezeu". Prin aceasta se marturiseste dorinta ca acel care se boteaza sa fie mereu in stare sa simta, in viata sa, buna mireasma spirituala a adevaratei cunostinte   de  Dumnezeu.

Aceasta alungare din nou a satanei se datoreste doctrinei despre urmarile pacatului stramosesc, potrivit careia sufletul a pierdut chipul lui Dumnezeu si e sub robia  satanei. Acest ritual aminteste vindecarea surdomutului de catre Mantuitorul (Marcu VII, 31-37), prin atingerea cu saliva a limbii lui. Acest ritual este descris si explicat si de Sf. Ambrozie al Milanului, in cartea sa "De Mysteriis" sub numele de "Misterul deschiderii", iar scopul savarsirii lui este de a darui har celui care se boteaza, de a pricepe si raspunde corect la intrebarile de lepadare si credinta care ii urmeaza .

c) Actul botezului este precedat de "lepadarea de satana", de ungerea cu untdelemnul catehumenilor si de marturisirea solemna a credintei. Dupa ce s-au citit atatea exorcisme asupra catehumenului, acum el insusi, autonom se opune vrasmasului, lucrurilor lui, adica pacatelor si trufiei lui, indemnului la pacat. Prin aceasta intreita lepadare de satana, de toate lucrurile lui si de toata trufia lui raspunzand intrebarilor preotului (el sau nasii) cel care se boteaza a inceput lupta impotriva diavolului (pacatului), pe care de acum inainte trebuie sa o duca  toata viata. Acest ritual al lepadarii de satana este la fel ca in botezul ortodox, cu deosebirea ca se intreaba o singura data, fragmentat, nu de trei ori. El este mentionat de comentatorii liturgici vechi, ca Origen (Omilia la Numeri XII, 4), Tertulian (De Spectaculis 4), Pseudo-Dionisie (Ierarhia bisericeasca cap. 2 si3); Sf. Chiril al Ierusalimului (Catehezele mystagogice) s. a. In lupta impotriva celui rau, cel care se boteaza are nevoie de intarire supranaturala, care i se da prin ungerea cu untdelemnul catehumenilor. Aceasta ungere prebaptismala o face preotul, cu degetul, in chipul crucii, la piept si la umeri rostind formula : "Te ung cu untdelemnul mantuirii in Iisus Hristos Domnul nostru, ca sa ai viata vesnica" .            
                                              
Untdelemnul acesta simbolizeaza harul Sf. Duh. Dupa Toana de Aquino, se ung "pe piept, pentru ca prin harul Sf. Duh sa lapede ratacirea si nestiinta si sa primeasca dreapta credinta ; intre umeri pentru ca prin darul Sf. Duh sa scuture toata delasarea si lenea si sa se deprinda cu faptele cele bune, deoarece credinta fara fapte este moarta". Dupa ungere preotul sterge cu bumbac locul unde a fost uns pruncul, isi ia stola alba si se apropie de baptistier spre a primi, inainte de botez, intreita marturisire de credinta a celui ce se boteaza, care raspunde prin nasi, la trei intrebari: "Crezi in Dumnezeu Tatal Atotputernicul, Facatorul cerului si al pamantului ?" ; "Crezi in Iisus Hristos, Fiul sau unul nascut, Domnul nostru, care S-a nascut si a patimit pe Cruce?"; "Crezi in Duhul Slint, in Siinta Biserica Catolica, in impartasirea siintilor (credinciosilor), in iertarea pacatelor, in invierea trupului si viata vesnica ?".

Cel care se boteaza a renuntat, prin lepadarea de Satana, cu desavarsire la imparatia intunericului si de acum se indreapta definitiv spre imparatia, luminii, prin marturisirea solemna a lui Dumnezeu in Treime. Aderarea la imparatia lui Dumnezeu se face in acelasi mod ca si lepadarea de Satana. Spre a intari caracterul voluntar al botezului si libertatea omului, ritualul roman contine intrebarea expusa, inainte de actul botezului: "N. - Vrei sa te botezi ?" .

Precum se vede nu am gasit pana acum nici o mentiune privind sfintirea apei. Spre deosebire de ortodocsi, romano-catolicii pana acum sfinteau apa botezului o singura data pe an (la Sfintele Pasti) si ea se pastra in biserica, in baptistier. Rituale Romanum arata ca administrarea botezului se face prin intreita turnare, dar unde se mai obisnuieste inca, prin intreita scufundare, ceea ce denota ca practica primara si aici era prin scufundare.

Acest lucru este recunoscut si de liturgistii moderni. Inlocuirea vechii practici s-a intensificat din secolul al XIII-lea, ajungandu-se la practica stropirii (turnarii). Dupa ce l-a intrebat daca doreste botezul, preotul toarna de trei ori peste pruncul, tinut de nasi, apa baptismala, zicand formula : "Eu te botez in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh". Simbolismul vechi al botezului, prin care intreita scufundare inchipuia cele trei zile cat a stat Domnul in mormant, pastrat si azi in ortodoxie, este inlocuit, in evul mediu, in apus, punandu-se accent pe legatura botezului cu pacatul stramosesc. "Dupa cum primul pacat s-a infaptuit din placere, prin invoire si prin fapta, tot astfel trebuie sa se opereze si purificarea de pacatul stramosesc, printr-o intreita spalare".

d) Ritualul postbaptismal este alcatuit din trei acte : ungerea cu mir (crismatia), oferirea vesmantului alb si a luminarii aprinse, simbolizand roadele botezului.
Este necesar sa amintim ca, si in apus, pana in secolul IV, Taina Sf. Mir, era introdusa in cadrul botezului, dupa actul scufundarii, cu singura deosebire ca la apuseni o putea administra numai episcopul. Acest lucru se putea implini usor in timpul botezului catehumenilor care se savarsea in zile stabilite, mai ales la praznice mari. Numarul redus al episcopilor fata de nevoile tainei botezului, botezul din necesitate, grija ca pruncia sa nu moara nebotezati, a facut sa se desparta botezul de Taina Sf. Mir. S-a dat insa aprobarea preotului de a unge pe neofit cu crisma (mir), in cadrul botezului, ramanand, ca Taina Sf. Mir (confirmatia) sa se faca de episcop mai tarziu, desavarsind crismatia preotului.

Preotul luand mirul (crisma) , unge crestetul pruncului in chipul crucii, zicand: "Dumnezeu cel, atotputernic, Tatal Domnului nostru Hsus Hristos, care te-a renascut din apa si din Duhul Sfant si care ti-a dat iertare tuturor pacatelor, insusi sa te unga cu untuldelemn sfintit al mantuirii, in acelasi Hristos. Domnul nostru, spre viata vesnica».

Prin ungerea cu Sf. Mir cel botezat a pasit in cea mai intima comuniune de viata cu Hristos-Unsul, inglobandu-se in trupul lui Hristos ca un madular al Acestuia. Aceasta insemneaza si partasia la demnitatea imparateasca si preoteasca a lui Hristos (preotia universala).

Ungerea aceasta mijlocind harul, are ca efect pastrarea calitatii de crestin dobandita   prin  botez. Dupa ungere, preotul sterge locul uns si da celui botezat un vesmant alb (scutec de in), zicand : "Primeste haina alba, pe care sa o porti nepatata in fata judecatii Domnului nostru Iisus Hristos, ca sa ai viata vesnica. Amin". Acest vesmant alb simbolizeaza maretia invierii intru care ne nastem prin botez, stralucirea si frumusetea cu care se imbraca sufletul prin botez si nevinovatia si puritatea sufleteasca pe care cel botezat trebuie sa le pastreze toata viata.
Neofitii adulti, purtau haina alba pana in Sambata din saptamana Pastilor.

Ultimul act solemn din randuiala botezului copiilor este oferirea lumanarii aprinse (nasului) prin cuvintele : "Primeste lumanarea aprinsa si in neprihanire pazeste botezul tau : Tine poruncile lui Dumnezeu, ca atunci cind stapmul va veni la nunta, sa poti alerga in intimpinarea lui, impreuna cu toti siintii, la ospatul ceresc si sa traiesti in vecii vecilor".

Simbolismul acestui act este explicat de cuvintele Sfantului Apostoli Pavel: "Altadata erati intuneric, iar acum sunteti lumina intru Domnul; umblati ca fii ai luminii!". (Efes. V, 8). Botezul se incheie cu urarea de binecuvantare : "Mergi in pace si Domnul sa fie cu  tine".

Dupa cum s-a putut, observa, aceasta randuiala a botezului roman se deosebeste in structura de cea ortodoxa, atat prin unele acte care se savarsesc in plus, cat si prin altele care lipsesc. Totusi, datorita originii lor comune, cele doua randuieli au destule puncte comune.

2. Randuiala romana a botezului adultilor, inainte de Conciliul II Vatican. - In aceasta randuiala se vadeste nazuinta Bisericii romane de a dezvolta solemnitatea botezului, potrivit insemnatatii actului. In acest sens se exprima preferinta de a fi savarsita aceasta randuiala de catre episcop, cu respectarea timpului randuit din vechime. Cel care boteaza si cel care se boteaza, din respect pentru aceasta taina este bine sa fie nemancati. Preotul poate imbraca in mod special pluvialul violet, schiiii-bindu-1 in cel alb, inainte de intrebarile referitoare ia credinta. Structura randuielii botezului adultilor este in esenta la fel cu cea a botezului copiilor, descrisa pana aci.

Prima deosebire a acestei randuieli este insusi inceputul ei, care consta dintr-o pregatire speciala a preotului si a insotitorilor lui, pe treptele altarului, prin rugaciuni, spre a fi vrednici de a administra o taina ca aceasta. Se rotesc psalmii 8, 28 si 41, precedati de stihul: "Dumnezeule, ia aminte spre ajutorul meu" si un antifon luat din Ezechil (XXXVI, 25)): "Varsa-voi peste voi apa curata si va veti curati de toata intinaciunea voastra". Aipoi urmeaza : "Doamne miluieste" in greceste, de trei ori, Tatal nostru, si trei rugaciuni speciale prin care preotul se roaga pentru credinta celui care se boteaza si pentru efectele botezului de care sie va bucura acesta.

Preotul intreaba apoi pe catehumen ; "Cum te numesti?" si repeta aceleasi intrebari ca in randuiala botezului copiilor. Afirmatia preotului : "Daca vrei sa ai viata vesnica..." este mai dezvoltata, lamurindu-se pe scurt credinta, in Sfanta Treime.

Urmeaza apoi lepadarea de satana si marturisirea credintei.
Actele catehumenatului sunt imbogatite prin "insuflatie", "exsuflatie", apoi prin insemnarea catehumenului si pe alte parti ale trupului, nu numai pe frunte si piept. Dupa "exsuflatia" existenta si la botezul copiilor, se adauga, ca replica pozitiva, o "insuflatie" prin cuvintele : "Primeste duhul cel bun prin aceasta insuflatie si prin binecuvintarea lui Dumnezeu".  Se insemneaza apoi cu Sf. Cruce pe frunte si pe piept, facandu-se in rugaciunea rostita o aluzie la religia de la care a venit cel care se boteaza. Rugaciunea urmatoare se face pentru ca Dumnezeu sa-i descopere catehumenului calea adevarului si credinta cea dreapta, fiind urmata apoi de a doua insemnare cu seimnul crucii pe frunte, urechi, ochi, nas, gura, piept si umeri, cu formule speciale pentru fiecare, iar dupa aceasta, de trei ori pe intreg trupul, zicind: "Pe tine intreg te insemnez. In numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh, ca sa ai viata vesnica si sa traiesii in vecii vecilor".

Rugaciunii : "Doamne, asculta rugaciunile noastre...", rostita la botezul copiilor, i se adauga inca una, speciala pentru adulti, incheind randuiala insemnarii. Punerea mainilor si oferirea sarii se face intocmai ca la copii, cu deosebirea ca la cei ce vin dintre politeisti se citeste o rugaciune speciala. Exorcismul ritualului fotizomenatului a pastrat vechea forma din Sacramentariul gelasian, lucru adecvat botezului adultilor, caci acestia au si pacate personale, fiind mai mult prinsi in mrejile satanei decat copiii. Exorcismele au formule deosebite pentru barbati si pentru femei.

Preotul zice catehumenului: "Rogu-te, alesule, ingenunche si zi Tatal nostru", iar acesta zice pana la "ne mantuieste de cel rau". Preotul zice apoi: "Ridica-te, implineste-ti rugaciunea si zi: Amin". Apoi, nasul si preotul fac semnul crucii pe fruntea celui care se boteaza, zicand : "in numele Tatalui si al Fiului si al Sf. Duh". Urmeaza o rugaciune si un exorcism, care se mai repeta de doua ori la fel ca rostirea rugaciunii domnesti si a insemnarii cu semnul crucii.
Rugaciunea : "Evlavia vesnica si prea dreapta", folosita si la copii, incheie actul exorcizarii   (conjuratiei). In continuare, ritualul botezului se desfasoara la fel ca la copii, cu adaugirea unei intreite alungari a satanei, rostita dupa ungerea cu untdelemnul catehumenilor.
Daca botezul este savarsit de un episcop, se administreaza atunci celor botezati  taina Sfantului Mir,  iar daca  se savarseste dimineata,  in cadrul  Sfintei  Liturghii,  se poate si cumineca.

3. Noua randuiala a botezului din Biserica Catolica. Problema revizuirii celor doua randuieli vechi ale botezului din Biserica romano-catolica, descrise pana acum, a fost pusa oficial in discutie in cadrul lucrarilor celui de al II-lea Conciliu al Vaticanului. Conform indicatiilor date de Conciliu in decretul "De sacra liturgia", apusenii si-au revizuit vechea randuiala a botezului adultilor si au alcatuit o noua randuiala pentru botezul copiilor.

Noile  rituri  romane,  aprobate  de  Sinoadele  post-conciliare,  nu sunt  universal  obligatorii,  ei   sunt   rituri   model,   pe   care   conferintele   episcopale   regionale   le  pot
adapta dupa necesitatile locale. Conferintele episcopale urmaresc ramanerea in cadrul
acestor  randuieli  model,  insa  o  depasire  a  acestui   cadru  nu  este  exclusa,   daca  se
propune ceva izvorat din traditia locala. 

"Calea aceasta - marturiseste B. Fischer - este mai complicata decat daca s-ar impune, in chip centralist, unul si acelasi ritual pentru intreaga lume, insa cu siguranta ca este mai corect, nu numai - din punct de vedere pastoral, ci si teologic, deoarece conrespunde unei gandiri eclesiologice despre "Ecclesia circumdata varietate", pe care Rasaritul nu o pierduse niciodata si pe care noi cei din Apus o recucerim anevoios in era postvaticanica" .

Vom incepe prezentarea acestor schimbari liturgice, cu botezul adultilor, a carui randuiala noua nu o posedam. Lipsurile vechii randuieli si indreptarile aduse dupa Conciliu sunt expuse, printr-un referat, in cadrul celui de al doilea simpozion ecumenic de la Regensburg, din iulie 1970, de Prof. german Baltthasar Fischer.

Cauza care a generat lipsurile acestei randuieli - arata Fischer - este faptul ca s-a concentrat intr-o singura ceremonie, ceea ce inainte se facea adesea pe o perioada de mai multi ani. Din aceasta cauza, canonul 755 din Codex ingaduia episcopului sa aprobe administrarea botezului copiilor la adulti. Astfel, intreaga pregatire catehetica pierdea din dimensiunea ei spirituala, devenind  un simplu proces didactic.

Printre (masurile luate de Conciliu amintim : dreptul conferintei episcopale de a omite ungerea prebaptisimala, intregirea formulei ungerii postbaptismale, preferarea scufundarii inaintea stropirii si ingaduirea, pe o perioada experimentala de trei ani, a administrarii mirungerii nemijlocit dupa botez de catre preot, ca in ritul bizantin.

Noua randuiala a botezului copiilor se deosebeste prin structura ei de cea veche. Pentru prima data Biserica apusului va boteza copiii dupa un nou ritual, adecvat pruncilor, nu dupa unul prescurtat din cel al adultilor.  Conditia prima ceruta la botez este credinta, marturisita de nasi pentru prunc. In cadrul noului ritual rolul nasilor a trecut pe locul al doilea, accentuandu-se rolul parintilor celui care se boteaza. Parintii participa activ la slujba botezului, prezentand pe copil Bisericii si le revin urmatoarele obligatii: ei cer public botezul copilului lor ; insemneaza fruntea lui cu semnul crucii; dau raspunsuri la lepadari si marturisirea credintei; duc copilul la fantana botezului, poarta lumanarea aprinsa si primesc binecuvantarea de la sfarsit, speciala pentru ei.

Parintii si nasii nu raspund in locul copilului la intrebarile, de la marturisirea credintei, ci marturisesc propria lor credinta, in fata comunitatii, pentru a se arata ca solul matern este propice pentru cresterea ulterioara a pruncului in credinta in care a fost botezat. Daca parintii nu marturisesc credinta Bisericii catolice, in cadrul convorbirilor dinaintea botezului se amana botezul pana cand cineva din rude se va obliga ca va creste pruncul in aceasta credinta, devenind apoi nasul lui. Existenta nasilor este sustinuta de o necesitate dan punct de vedere teologic, "pentru a se invedera caracterul eclesial al faptului, care depaseste familia trupeasca". Nasii trebuie sa aiba "maturitatea credintei si a vietii", cerute de aceasta - misiune, sa fi primit tainele botezului, mirungerii si euharistiei si sa apartina Bisericii catolice. Un crestin credincios, din alta Biserica, poate fi nas numai impreuna cu  un  catolic".

Trebuie sa mai adaugam ca se cere preotilor sa mobilizeze cat mai multi membrii ai Bisericii ca sa ia parte la botez, manifestindu-si credinta si bucuria primirii unui  nou   membru. 
        
In privinta savarsitorului, si in noul ritual se pastreaza vechiul obicei de a fi si diaconul savarsitor ordinar, iar in cazuri grele poate fi orice om, chiar necredincios. Mentionam de asemenea faptul ca libertatea de improvizatie a savarsitorului in formularea rugaciunilor este dusa uneori pana la extrema. Astfel, multe rugaciuni si formule de adresare nu au o forma fixa, pentru a fi rostita de toti la fel. Slujitorului i se da posibilitatea sa se exprime cum crede mai adecvat imprejurarilor, ceea ce contin formulele model, cand se spune: "sa zica cam asa" sau "poate zice asa".

Si noul ritual al botezului copiilor, pe care il voim descrie, este impartit in patru parti : riturile introductive, serviciul divin oral, slujba tainei si riturile de incheiere.

a) Riturile introductive : Parintii, insotiti de nasi, aduc copilul la botez, asteptand pe slujitor, preot sau diacon, la intrarea in biserica. In timp ce preotul vine in intampinarea lor, se canta un psalm sau alte cantari. Preotul saluta comunitatea care participa la botez si apoi prin cateva cuvinte le vorbeste parintilor despre bucuria lor la nasterea copilului, care este un dar al lui Dumnezeu.                                                                                
Parintii sunt rugati apoi sa declare public numele pe care doresc sa-l dea pruncului si sa spuna ce vor de la Biserica lui Dumnezeu. Ei pot raspunde : "botezul", "harul lui Hristos", "primirea in Biserica", "viata vesnica" sau "sa devina un fiu al lui  Dumnezeu".

Preotul se adreseaza parintilor in felul urmator : "Iubiti parinti, ati cerut botezul pentru copilul dumneavoastra. Prin aceasta va declarati dispusi sa-l cresteti in credinta. Sa invete sa-l iubeasca pe Dumnezeu si pe aproapele, asa cum ne-a dat pilda Hristos. Va dati seama de raspunderea aceasta ?" Ei raspund: "Da". La fel sunt intrebati si nasii, daca sunt dispusi sa ajute pe parinti la educarea religioasa a copilului.

Aceasta convorbire se incheie prin urmatoarea rugaciune : "Atotputernice, vesnice Dumnezeule, Tu daruiesti credinta, fara de care nu exista botez.  Sa  ascultam acum cuvantul  Tau, pentru ca  sa sporeasca  in noi  credinta  prin  Hristos, Domnul nostru.  Amin".                         

b) Serviciul divin oral, savarsit inaintea actului botezului, are rolul de a intari credinta parintilor si a nasilor, inaintea acestui moment si de a implora roadele tainei, prin rugaciunea comuna.

Acesta consta din una s-au mai multe lecturi biblice din Noul si Vechiul Testament, precedate de o cantare adecvata. Urmeaza apoi omilia, care cauta sa introduca in misterul botezului si consecintele lui. Dupa aceasta, pot fi invitati toti la meditatie prin tacere, cantandu-se apoi si o cantare potrivita.  Urmeaza apoi aceeasi insemnare, cu semnul crucii, ca in vechiul ritual, numai ca formula difera. Aceasta insemnare o incepe preotul si-l urmeaza parintii si nasii. Preotul zice : "N., comunitatea crestina (parohia noastra) te primeste cu mare bucurie, in numele ei te insemnez cu semnul crucii. Dupa mine te vor Insemna parintii (si nasii) tai cu acest semn al lui Hristos, Mantuitorul, pe fruntea ta".

Cel care se boteaza intra in comuniunea (comunitatea) sfintilor, mijlocitori catre Dumnezeu, de aceea rugaciunea de cerere care urmeaza este o invocare catre sfintii patroni ai copiilor si alti sfinti, fiind o rugaciune comuna. Preotul se roaga : "Sfanta Marie, Maica lui Dumnezeu", iar cei prezenti continua : "Roaga-te pentru ei" invocandu-se astfel mai multi sfinti si se incheie prin : "Toti sfintii lui Dumnezeu", "Ruga-ti-va  pentru ei".

Anuntand apropierea actului botezului, preotul indeamna pe toti la rugaciune, cerandu-se mila lui Dumnezeu, prin una din trei rugaciuni randuite, la citirea careia preotul pune ambele maini pe capul copilului. Rugaciunile acestea (trei) au caracter de exorcisme, fiind deosebite insa de cele din vechea randuiala, prin blandetea lor, lipsindu-le blestemul  satanei.              

Aceasta schimbare s-a facut in sensul exorcisimelor rasaritene, pentru ca dialogul direct cu diavolul, din vechiul ritual, trezea impresia «ca diavolul s-ar fi salasluit in acest copil si acum ar fi fost alungat, pentru a face loc Sfantului Duh, ajutatorul» . Vechile exorcisme, avand la baza invatatura catolica despre pacatul stramosesc, nu puteau deosebi posedarea de supunerea fata de puterea vrasmasului. De aceea, noile exorcisme cuprind rugaciunea catre Dumnezeu, de a scoate pe acesti copii din puterea satanei  si   a-i  izbavi de  pacatul stramosesc.   
                               
Noul ritual a omis, fata de vechiul ritual, doua acte cu caracter exorcistic : suflarea peste copil si darea sarii sfintite. Dupa exorcism urmeaza ungerea cu untdelemnul catehumenilor, care se poate si omite. In cazul ca se omite, preotul pune mana, in tacere, pe fiecare copil.
Este evident ca numai actele introductive se savarsesc la usa bisericii, celelalte acte au loc in biserica iar actul botezului la baptistier (fantana, botezului).

c) Slujba tainei (actul Botezului). Noul ritual al botezului copiilor contine o adaugire insemnata din punct de vedere teologic, dar si practic: Sfintirea apei botezului, in cadrul ritualului insusi. Este o revenire la practica primara, pastrata cu sfintenie in Biserica Ortodoxa.  

Preotul  aminteste  celor  care asista  la  botez  despre  planul   de  mantuire al   lui Dumnezeu, care sfinteste prin apa sufletul si trupul omului citind mai apoi rugaciunea de sfintire a apei.

Si de data aceasta preotul are posibilitatea de a alege una din cele patru variante ale rugaciunii de sfintire a apei. Inaintea baii botezului are loc lepadarea de satana, intr-o formula noua si marturisirea credintei, a parintilor si nasilor. Parintii si nasii, cei care vor creste in credinta lor. pe copil in amintirea botezului lor sunt rugati de preot sa se lepede de cel rau si sa marturiseasca credinta in Iisus Hristos . Iata uma din cele trei variante ale formulei de lepadare :

- "Va lepadati de cel rau, ca sa puteti trai in libertatea fiilor lui Dumnezeu?" ; "Va lepadati de ademenirile celui rau, ca sa nu dobandeatca putere asupra dumneavoastra?"; "Va lepadati de satana, urzitorul raului?".

Marturisirea credintei se face intocmai ca in ritualul vechi, adaugand preotul, dupa cele trei intrebari, urmatoarele : "Aceasta este credinta noastra, credinta Bisericii pe care o marturisim noi toti in Hristos".

Marturisirea de credinta facuta de parinti si nasi este repetata si de cei ce asista la botez, rostind impreuna cu preotul, sau cantand o chantare de credinta, prevazuta  in  randuiala. Aderarea la traditia primara, privind semnificatia simbolica a actului botezului, care este "moartea, si invierea impreuna cu Hristos", a determinat revenirea la practica botezului prin scufundare, care este considerata de preferat fata de cea prin stropire. In aceasta privinta ne asociem marturisirii unui apusean, care spune : "Totusi, este destul (deocamdata) daca se deschide din nou o poarta vechiului obicei, cel putin in  ordinea rangului" .
Apare insa, in noul ritual si o neconcordanta cu principiile canonice referitoare la botez. Se spune aici : "Pe cat se poate, ar fi bine ca mama sa aduca acum copilul (la botez); in cazul acesta nasii pun mana dreapta pe copil". Daca mama tine copilul la botez, apare acel grad de rudenie spirituala, mama sufleteasca, care o obliga automat la desfacerea casatoriei intre cei doi soti. Aceasta avertizare era consemnata in  vechiul  ritual  roman.

Preotul anunta savarsirea actului si boteaza copilul, prin intreita scufundare, rostind aceeaisi formula ca inainte : "N., te botez in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh".

d) Riturile de incheiere (postbaptismale). Intre riturile postbaptismale, ungerea cu mir are o semnificatie deosebita, ea sugerand preotia imparateasca dobandita de cel botezat si apartenenta lui la poporul lui Dumnezeu, precum se vede si din formula  dezvoltata, care   se  rosteste  acum.

Avand aceleasi semnificatii simbolice, ca in vechiul ritual, oferirea vesmantului alb si a lumanarii aprinse se fac cu alte formule de adresare. Dupa aceste acte se mentioneaza voluntar "ritualul effeta", dar si acesta modificat. Incheierea acestui ritual al botezului este o adaugire interesanta sau mai bine-zis o revenire spre forma primara, si se savarseste in fata altarului. Aici preotul le spune parintilor si nasilor ca aceasta taina va fi plinita (desavarsita) numai prin mirungere si Sf. Euharistie. Se canta apoi "Tatal nostru", dupa care preotul rosteste una din cele patru binecuvantari prevazute in rinduiala, intai asupra mamei, care multumeste lui Dumnezeu pentru nasterea usoara, apoi  asupra  tatalui,  spre  a  fi pilda de viata crestina copiilor lui, si in sfarsit asupra nasilor (fratilor, rudeniilor etc.) spre a fi feriti de rau si a avea pacea lui Hristos.

Binecuvantarea se termina cu urarea : "Mergeti in pace", la care toti raspund : "Sa multumim lui Dumnezeu". 

III. Consideratii ecumeniste. - Dupa ce am vazut randuiala si semnificatiile slujbei botezului din Biserica ortodoxa si din cea catolica, vom incerca sa facem cateva observatii privind punctele comune intre randuielile baptismale ale celor doua Biserici. Desigur, oricat am incerca, nu vom gasi argumente ca sa putem spune ca randuielile botezului expuse aci sunt absolut identice in ambele Biserici. Dar puncte de tangenta vom gasi, datorita originii lor comune, care se afla in randuiala vechii Biserici crestine.          

In vechea randuiala a botezului roman, a adultilor si a copiilor, gasim si acte comune cu cele din randuiala ortodoxa, dar si omiteri sau adaugiri. Despre aceste randuieli vechi ne vorbesc critic acum toti cei care au acceptat deciziile Conciliului II Vatican si ne vorbeste insusi faptul ca ele au fost revizuite complet. Ceea ce ne intereseaza mai mult este noul ritual, al botezului copiilor. In aceasta noua structura a randuielii botezului copiilor se pot observa doua tendinte, dintre care una care inseamna o revenire la doctrina veche a Bisericii despre botez si deci la  unitatea cu ortodoxia.

S-au lasat la o parte implicatiile doctrinei catolice despre pacatul stramosesc, care dominau simbolismul actului botezului, si s-a revenit la vechea intelegere paulina, despre sensul botezului, adica : "Moarte si inviere Impreuna cu Hristos". Deci o revenire la randuiala primara a Bisericii, atat de fidel pastrata la ortodocsi. Inteles astfel, botezul cere si o revenire la practica cea mai adecvata acestui simbolism, adica afundarea, care capata, cel putin onorific, locul intai in fata stropirii sau turnarii. De asemenea, in doctrina celor doua Biserici despre efectele botezului nu sunt deosebiri esentiale. Faptul acesta a determinat acceptarea de catre ortodocsi a valabilitatii botezului catolic, in cazul de trecere a unui credincios catolic la ortodoxie, cu toate fluctuatiile temporare si discutiile care au avut loc in aceasta privinta .

O alta importanta revenire la practica initiala a Bisericii crestine in noua randuiala romana a Botezului copiilor, este sfintirea apei la fiecare botez, iar nu odata pe an, ca pana acum. Aceasta se face printr-o rugaciune de cerere, care aminteste continutul ecteniei mari din randuiala ortodoxa a botezului, si printr-una din cele patru formulare de rugaciuni speciale pentru sfintire, dintre care slujitorii pot sa aleaga. Pericopele biblice prevazute in cadrul serviciului divin oral sunt o revenire spre practica citirii Apostolului si Evangheliei din ritualul ortodox. La sfarsitul slujbei s-a simtit nevoia unei incheieri mai solemne, prantr-o binecuvantare adecvata, nu numai prin simpla concediere a celui botezat. Asa s-au alcatuit patru formule de binecuvantare, care se adreseaza parintilor, nasilor si credinciosilor prezenti.

O alta tendinta care se stravede din noul ritual este aceea a diversificarii si adaptarii acestei randuieli la traditiile locale, la diferite situatii, in cadrul unui model universal, aprobat de Conciliu. In citeva momente, preotul are posibilitatea de a alege formularul de rugaciune care i se pare cel mai adecvat, si chiar de a rosti cu cuvinte proprii unele formule care preceda actele mari.

(De remarcat este, de asemenea, reducerea importantei rolului nasilor la botez, luandu-le locul parintii, care aduc ei pe copil la botez. Nu se suprapun oare calitatea de parinte trupesc cu cea de parinte duhovnicesc, lucru interzis de canoane ? Nasul participa prin simpla punere a mainilor pe copil, in timp ce acesta este adus la botez. Cu toate acestea, luand in consideratie punctele comune din cele doua randuieli ale botezului, trebuie sa recunoastem ca ele sunt mult mai numeroase si mult mai importante, atat in ceea ce priveste doctrina, cat si in ceea ce priveste practica sau ritualul liturgic, ceea ce constituie o baza puternica de plecare spie actiunea de apropiere dintre cele doua Biserici,  pentru care se  actioneaza  astazi  din  ambele parti.

Deseori la Adunarile Generale ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor se subliniaza  ideea  ca toti   crestinii  - clerici   si   mireni   -  sunt  membrii   aceluiasi   popor   al   lui Dumnezeu. In acest context este mentionat si botezul. Chemarea comuna a poporului lui Dumnezeu se manifesta in botezarea tuturor membrilor sai in acelasi si unic nume al lui Iisus Hristos . Deci se poate spune ca botezul este originea comuna a fiilor Iui Dumnezeu, care ii incadreaza pe toti in Biserica Universala a lui Hristos.

Importanta cunoasterii si intelegerii profunde a acestei taine, acceptata de toate, confesiunile, a fost aratata de comisia. "Credinta si Organizatie", a Consiliului Ecumenic al Bisericilor. S-a ajuns la concluzia "ca o discutie teologica asupra botezului ar avea o importanta vitala atat pentru viata Bisericii cat si pentru dezvoltarea unitatii bisericesti". O intelegere mai profunda a botezului duce la intelegerea chemarii si misiunii proprii a Bisericii, scotandu-se in lumina mai mult unitatea ei in Hristos.                

Studiile facute de aceasta comisie nu pornesc de la deosebirile dintre diferite confesiuni privind aceasta taina, ci insista asupra relatiei dintre slujirea lui Hristos si botez. Prin botez noi participam la slujirea lui Hristos. Concluziile studiilor acestei Comisii  sunt   urmatoarele : A fi botezat insemneaza a trai in si pentru Hristos, a trai in si pentru Biserica si a trai in si pentru lume. Deci botezul este punctul comun de plecare in apropierea dintre crestini, ca fii ai aceluiasi Dumnezeu si in el se gaseste implicata misiunea si slujirea membrilor tuturor Bisericilor in lume.

Parintele Liviu  Streza